ICCJ. Decizia nr. 715/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 715/2013
Dosar nr. 304/64/2011
Ședința publică din 12 februarie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 304/64/2011 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta C.N.P.A.S. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea hotărârii din 28 septembrie 2010 emisă de Consiliul de Administraţie al pârâtei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat faptul că actul administrativ contestat este discriminatoriu şi încalcă principiile privind stabilitatea, siguranţa şi dreptul la carieră al funcţionarului public.
În opinia reclamantului, actul aflat în discuţie eludează dispoziţiile legale care reglementează măsura reorganizării autorităţilor publice, precum şi Regulamentul Cadru de organizare şi Funcţionare a Caselor Teritoriale de Pensii.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.P.A.S. a solicitat respingerea acţiunii reclamantului, arătând că hotărârea atacată a avut la bază prevederile O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii şi a activităţii instituţiilor din subordinea sa, precum şi pe cele ale H.G. nr. 662/2010, prin care s-a intervenit legislativ asupra Statutului C.N.P.A.S., aprobat prin H.G. nr. 13/2004, prin modificarea structurii C.N.P.A.S. şi a numărului de posturi aferent instituţiei şi a unităţilor din subordinea sa. Reclamantul a fost trecut pe o funcţie publică inferioară, vacantă, conform prevederilor art. 36 din Legea nr. 330/2009.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa civilă nr. nr. 186/ F din 10 octombrie 2011, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S.
În motivarea hotărârii, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a ocupat funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la Casa de Pensii a Judeţului Braşov- Direcţia Stabiliri şi Plăţi Prestaţii, în urma unui concurs, fiind numit prin Decizia nr. 65 din 18 septembrie 2001.
Ulterior, prin Ordinul nr. 1058 din 10 ianuarie 2010 emis de C.N.P.A.S. s-a dispus încetarea exercitării funcţiei de director executiv adjunct de către reclamant, prin desfiinţarea acestei funcţii de conducere, reclamantul fiind încadrat, prin acelaşi ordin, în funcţia publică de şef serviciu grad I, treapta a I- a de salarizare din cadrul Casei Județene de Pensii, Braşov, beneficiind de drepturile salariale aferente acestui post.
Curtea a mai reţinut că măsura reorganizării Casei Judeţene de Pensii Braşov, în urma căreia a fost desfiinţată funcţia ocupată de către reclamant, a fost luată prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.P.A.S. nr. 10 din 28 septembrie 2010, act administrativ adoptat în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 13 lit. e) din H.G. nr. 13 din 08 ianuarie 2004 privind aprobarea statutului C.N.P.A.S., cu modificări şi completări, având la bază propunerea formulată de Casa Judeţeană de Pensii.
Curtea a mai constatat că, în cauză, reclamantul a atacat numai Hotărârea Consiliului de Administrație al C.N.P.A.S. nr. 10/2010 emisă de Consiliul de Administraţie al C.N.P.A.S., cu privire la reorganizarea şi restructurarea Casei Judeţene de Pensii Braşov, fără să atace şi Ordinul nr. 1058 din 10 ianuarie 2010 emis de C.N.P.A.S. prin care s-a dispus încetarea exercitării funcţiei de director executiv adjunct pe care o ocupa.
Examinând înscrisurile cauzei şi dispoziţiile normative incidente, prima instanţă a apreciat, în esenţă, că emitentul actului administrativ atacat, pârâta C.N.P.A.S., a acţionat cu respectarea rigorilor legale în privinţa procedurii de emitere a unei hotărâri de modificare a structurii organizatorice a C.N.P.A.S. şi a caselor judeţene de pensii, aflate în subordinea sa, neputând fi reţinută emiterea actului cu exces de putere ori cu nerespectarea procedurilor legale ce reglementează emiterea actelor administrative de aceeaşi natură.
Criticându-se de către reclamant oportunitatea desfiinţării funcţiei de director executiv adjunct pe care acesta o ocupa, Curtea a arătat că nu poate extinde cenzura judecătorească asupra conţinutului unui act administrativ dincolo de limitele verificării legalităţii actului, deoarece ar interfera în mod neconstituţional cu autonomia funcţională şi decizională a altei puteri, anume puterea executivă, reprezentată prin instituţia publică pârâtă, situaţie în care s-ar încălca dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţia României.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Pamparău Ioan, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
3. Recursul declarat de reclamantul P.I.
În recursul său, reclamantul a solicitat modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii.
În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că hotărârea contestată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii.
În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii.
În cel de-al treilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că sentinţa a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Dezvoltarea acestor motive de recurs a fost făcută de parte în cadrul memoriului de recurs aflat la filele 3-4 din dosar.
Intimata C.N.P.A.S. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (a se vedea filele 83-89 din dosar.
La termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2012, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea recurentului-reclamant de introducere în cauză a A.N.F.P., cu motivarea că în faza recursului nu pot fi formulate cereri noi, în raport de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Recurentul a formulat concluzii scrise în care a arătat faptul că, prin hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.P.A.S. nr. 2 din 1 noiembrie 2012, D.S.P.P. din cadrul Casei Judeţene de Pensii Braşov a fost reînfiinţată (a se vedea filele 36-39 din dosar.
Totodată, recurentul a depus la dosar, în fotocopie: hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 2 din 01 noiembrie 2012, precum şi ordinul PreȘedintelui C.N.P.A.S. nr. 1640 din 17 decembrie 2012.
La termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei de interes a acţiunii, faţă de înscrisurile noi prezentate în calea extraordinară de atac.
Susţinerile părţilor pe această excepţie au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând excepţia anterior prezentată, în raport de poziţia exprimată de părţi, de dispoziţiile legale aplicabile în materie şi actele existente la dosar, Înalta Curte va proceda la admiterea acesteia, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ, cu acţiunea având ca obiect anularea Hotărârii nr. 10 din 28 septembrie 2010 emisă de Consiliul de Administraţie al C.N.P.A.S.. Prin această hotărâre s-a aprobat structura organizatorică a Casei Judeţene de Pensii Braşov, iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorităţi publice a fost desfiinţată. Pe cale de consecinţă, prin ordinul nr. 1058 din 01 octombrie 2010 emis de Preşedintele C.N.P.A.S., recurentul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv adjunct – grad I, treapta a I- a de salarizare la D.S.P.P. a Casei Judeţene de Pensii Braşov.
Prin Hotărârea nr. 2 din 01 noiembrie 2012 emisă de Consiliul de Administraţie al C.N.P.A.S., s-a aprobat noua structură organizatorică a Casei Judeţene de Pensii Braşov, iar D.S.P.P. din cadrul acestei autorităţi publice a fost reînfiinţată. Ca atare, a fost reînfiinţat şi postul de conducere deţinut anterior de recurentul-reclamant.
În raport de noua situaţie de fapt, Înalta Curte apreciază că partea nu mai justifică interes în prezenta cauză, deoarece există posibilitatea de a fi numit pe funcţia de conducere ce a fost reînfiinţată.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului P.I. ca lipsită de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.I. împotriva Sentinţei nr. 186/ F din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului P.I. ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 705/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 717/2013. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
