ICCJ. Decizia nr. 7096/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7096/2013
Dosar nr. 1193/57/2011
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 07 noiembrie 2011, reclamantul C.P. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - în prezent Ministerul Afacerilor Interne - şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, solicitând anularea ordinului de punere la dispoziţie şi a ordinului de trecere în rezervă nr. 21.624 din 15 septembrie 2011, precum şi suspendarea executării aceloraşi acte administrative până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând şi reintegrarea în funcţia deţinută, restituirea drepturilor salariale cuvenite, precum şi anularea Ordinului nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de primul pârât, privind structura organizatorică şi efectivele ministerului, cerând totodată, anularea ordinelor şi metodologiilor emise şi aplicate de cel de-al doilea pârât.
La data de 16 ianuarie 2012, reclamantul şi-a precizat din nou acţiunea, învederând că solicitarea sa priveşte anularea şi suspendarea executării ordinelor de punere la dispoziţie şi respectiv, de trecere în rezervă, reintegrarea în funcţia avută anterior datei de 15 iunie 2011, plata salariilor cuvenite şi a sumei de 50.000 RON daune morale, precum şi anularea Ordinului nr. I/658/2011 şi a Ordinului nr. 600/2005 emise de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi respectiv a Ordinului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 1222247 din 17 iunie 2011 privind metodologia de desfăşurare a selecţiei personalului pus la dispoziţie şi a metodologiei prin care s-a făcut reorganizarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Prin sentinţa nr. 74 din 05 martie 2012 Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepţiile formulate de Ministerul Administraţiei şi Internelor privind necompetenţa materială a instanţei, lipsa calităţii procesuale pasive şi lipsa procedurii prealabile privind cererea de anulare a ordinelor de punere la dispoziţie şi de trecere în rezervă.
Instanţa a admis excepţia lipsei procedurii prealabile referitor la anularea Ordinelor Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. I/658/2011 şi nr. 600/2005, respingând acest capăt de acţiune ca inadmisibil.
Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulate în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, precum şi respingerea cererii de suspendare a executării.
S-a luat act de renunţarea la judecarea capetelor de cerere privind anularea Metodologiei de desfăşurare a selecţiei personalului pus la dispoziţia unităţii în vederea repunerii în funcţie nr. 1222247 din 17 iunie 2011, a Ordinului pentru punerea în aplicare a Ordinului nr. I/658/2011 şi a Metodologiei de reorganizare a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) şi art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 cu referire la Ordinul nr. I/658/2011 şi Ordinul nr. 600/2005, motiv pentru care a respins cererea de anulare a acestor acte administrative ca inadmisibilă.
Asupra cererii de anulare a ordinelor de punere la dispoziţie şi respectiv de trecere în rezervă, s-a constatat că acestea au fost emise în temeiul unor acte administrative producătoare de efecte juridice, respectiv Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor cu caracter normativ nr. 600/2005 prin care s-au aprobat competenţele de gestiune a resurselor umane şi Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. I/658/2011 privind organizarea unităţilor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, act administrativ individual, ambele acte fiind exceptate de la publicarea în M. Of.
Instanţa de fond a constatat că reclamantul a fost încadrat începând cu data de 01 noiembrie 2006 ca subofiţer operativ principal, exercitând funcţia până la 15 iunie 2011, când a fost pus la dispoziţia inspectoratului pentru o perioadă de 3 luni, iar ulterior a fost trecut în rezervă, în urma reorganizării şi a reducerii unor posturi la nivelul unităţilor aparţinând Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.
S-a reţinut că funcţia pe care o ocupa reclamantul nu s-a mai regăsit în noile state de organizare, dispunându-se în mod corect punerea la dispoziţie, iar după expirarea perioadei de 3 luni reclamantul nu a fost selectat în vederea numirii într-o altă funcţie şi nici nu a promovat examenul de departajare organizat după desfăşurarea procedurii de selecţie, fiind astfel legală măsura trecerii în rezervă.
Instanţa a constatat că sub aspect formal ordinele de punere la dispoziţie şi respectiv de trecere în rezervă, cuprind menţiunile cerute de lege, inclusiv temeiurile de drept aplicabile, neindicarea căii de atac şi a termenului de promovare neputând fi reţinute ca motiv de nulitate a actelor administrative, întrucât nu s-a dovedit producerea vreunei vătămări.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul C.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat ca un prim motiv de nelegalitate faptul că ordinul de punere la dispoziţie a fost emis în baza unor acte administrative - Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005 şi Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. I/658/2011 - care nu au fost publicate în M. Of., contrar prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 potrivit cărora, în vederea intrării lor în vigoare, legile, hotărârile şi ordonanţele Guvernului României, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, ordinele, instrucţiunile şi celelalte acte normative emise de conducătorul organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în M. Of.
Reclamantul a precizat că cele două ordine în discuţie nefiind nici acte normative clasificate şi neavând nici caracter de act administrativ individual sunt supuse regimului de publicare şi în consecinţă, nefiind publicate în M. Of., sunt lipsite de efecte juridice, fapt ce atrage şi nelegalitatea ordinelor şi metodologiilor adoptate de cel de-al doilea pârât ce au avut drept urmare trecerea în rezervă a reclamantului.
Printr-un alt motiv de recurs s-a invocat necomunicarea ordinului de punere la dispoziţie, precum şi nelegalitatea procedurii de selecţie a personalului din cadrul unităţilor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, parte dintre angajaţi fiind repuşi în funcţie fără concurs, iar ceilalţi obligaţi să participe la interviul de departajare.
Reclamantul a criticat şi respingerea cererii de anulare a ordinului de trecere în rezervă, act care, pe lângă împrejurarea că a fost emis în baza unor acte normative inexistente juridic, a fost elaborat de un organ necompetent - Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara, nu cuprinde motivarea în fapt şi în drept a măsurii dispuse şi nu a respectat prevederile art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, potrivit cărora trecerea în rezervă în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare se dispune numai dacă nu sunt posibilităţi pentru încadrarea în alte funcţii sau unităţi, fapt ce nu s-a demonstrat în cauză.
Prin recurs, reclamantul a criticat şi soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de anulare a Ordinelor Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005 şi nr. I/658/2001, învederându-se că nu era necesară efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, care se aplică doar în cazul actelor administrative cu caracter individual, nu şi în privinţa actelor normative.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, critica privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de anulare a ordinelor emise de Ministerul Administraţiei şi Internelor este neîntemeiată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăzând obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, prin adresarea către autoritatea publică emitentă a solicitării de revocare, în tot sau în parte a actului cu menţiunea că în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, iar în privinţa celui cu caracter individual în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Or, în cauză, reclamantul a parcurs procedura prealabilă doar pentru petitul privind anularea ordinelor de punere la dispoziţie şi respectiv, de trecere în rezervă.
Referitor la critica privind nepublicarea în M. Of. al Ordinelor Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005 şi nr. I/658/2001, în temeiul cărora au fost emise ordinele de punere la dispoziţie şi respectiv, de trecere în rezervă, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect atât caracterul acelor acte administrative, cât şi faptul că sunt exceptate de la publicare.
Astfel, Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor aparţinând ministerului, act cu caracter normativ, nu este supus regimului de publicare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin H.G. nr. 50/2005 - în vigoare la data emiterii ordinului.
Potrivit acestor prevederi, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of.
Cât priveşte Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. I/658/2011, s-a reţinut în mod corect, în raport de domeniul de reglementare - reorganizarea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi a unităţilor subordonate - caracterul de act administrativ individual, astfel cum este definită această noţiune de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind obligatorie pentru validitate publicarea în M. Of.
Pe de altă parte, Curtea constată că sunt neîntemeiate şi celelalte motive invocate de reclamant ca atrăgând nelegalitatea ordinelor de punere la dispoziţie şi respectiv de trecere în rezervă.
Astfel, aceste acte administrative au fost emise de conducătorul autorităţii publice competente - Inspectorul Şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara - şi, deşi nu conţin o motivare în fapt a măsurilor dispuse - indică temeiurile de drept, respectiv prevederile art. 82 şi 875 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010, precum şi dispoziţiile referitoare la reorganizarea unităţilor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă cuprinse în ordinele emise de inspectorat şi de ministerul de resort.
În urma radierii mai multor funcţii militare, prin noul stat de organizare a Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă au fost puşi la dispoziţia unităţilor subofiţerii care, în urma selecţiei efectuate conform criteriilor conţinute de metodologia elaborată de inspectorat, au obţinut punctaje mai mici, având însă posibilitatea ca ulterior, să participe la interviul organizat pentru posturile rămase vacante, reclamantul nedorind însă să participe la nicio procedură de selecţie organizată de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Hunedoara.
În aceste împrejurări, Curtea constată că este legală şi temeinică soluţia de respingere a cererii de anulare a ordinelor de punere la dispoziţie şi respectiv de trecere în rezervă a reclamantului, măsuri datorate reorganizării unităţii şi reducerii unor funcţii din statul de organizare al inspectoratului judeţean, dispuse cu respectarea normelor în vigoare.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.P. împotriva sentinţei nr. 74 din 05 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7094/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 710/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
