ICCJ. Decizia nr. 7093/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 7093/2013
Dosar nr. 5231/2/2010
Ședința pubiclă de la 6 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 iunie 2011 reclamanta SC P.F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.A.D.R. şi D.A.D.R. Prahova, constatarea nelegalităţii art. 2 din H.G. nr. 636/2007 modificată şi completată prin H.G. nr. 1202/2007, în sensul neconformităţii acestui articol cu art. 14 din Legea nr. 381/2002, întrucât în mod nelegal se restrâng tipurile de culturi pentru care trebuia să se acorde despăgubiri, cu excluderea abuzivă şi nelegală a culturilor de muştar din categoria celor calamitate, cu obligarea pârâţilor la plata sumelor cuvenite cu titlu de despăgubire pentru calamităţile naturale constatate la cultura de muştar.
Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, având în vedere că reclamanta nu s-a adresat emitentului actului administrativ contestat pentru revocarea acestuia, excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, în raport de dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pârâtul M.A.D.R. a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii în raport de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 381/2002 şi excepţia lipsei de interes întemeiată pe aceleaşi considerente, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Pârâta D.A.D.R. Prahova a invocat prin întâmpinare excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii introducerii acţiunii şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
2. Hotărârea instanţei de fond
A. Prin sentinţa nr. 925 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta SC P.F. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.A.D.R. şi D.A.D.R. Prahova, ca inadmisibilă.
B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, trebuie să solicite autorităţii emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune, a cărei neîndeplinire este sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Instanţa a reţinut că reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ pentru anularea art. 2 din H.G. nr. 636/2007, modificată şi completată prin H.G. nr. 1202/2007, fără ca anterior acestei date să se formuleze o reclamaţie administrativă prin care să se solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
3. Recursul formulat de SC P.F. SRL.
Prin cererea de recurs formulată, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, solicitând casarea în totalitate a sentinţei atacate şi admiterea cererii introductive, în sensul constatării nelegalităţii dispoziţiilor art. 2 din H.G. nr. 636/2007, modificată şi completată prin H.G. nr. 1202/2007.
Recurenta a invocat în susţinerea recursului formulat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a Legii.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului de faţă, mai înainte de a analiza motivele formulate, a constatat că cererea nu a fost timbrată, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea achitării taxei datorate.
În conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recursul trebuia timbrat cu suma de 4 lei şi cu 0,15 lei timbru judiciar, conform prevederilor O.G. nr. 32/1995 modificată prin Legea nr. 123/1997.
Având în vedere faptul că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia ce îi revenea, conform prevederilor legale arătate, Înalta Curte va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 şi, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de SC P.F. SRL împotriva Sentinţei nr. 925 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7075/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7095/2013. Contencios → |
|---|
