ICCJ. Decizia nr. 7101/2013. Contencios. Litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 7101/2013
Dosar nr. 2470/2/2012
Ședința publică de la 6 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 26 martie 2012, reclamanta Comuna Ciochina prin primar C.V. a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând anularea Încheierii din 2 martie 2012 şi a Deciziei nr. 4 din 13 ianuarie 2012 emise de Camera de Conturi Ialomiţa referitor la abaterea prezentată la pct. 4, pentru care s-au dispus măsurile prevăzute la pct. II.2, adică obligarea sa la acoperirea pretinsului prejudiciu legat de „acordarea nelegală a suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru toţi funcţionarii publici din cadrul primăriei (…)”, spor acordat prin Dispoziţia Primarului din 21 octombrie 2008 şi din 5 ianuarie 2009 în sumă de 84.472 lei pentru perioada ianuarie 2008 - noiembrie 2009.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 4223 din 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia de netimbrare a cererii şi, în consecinţă, a fost anulată ca netimbrată cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială comunală Ciochina prin primar C.V., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la termenul din data de 22 iunie 2012, Curtea a invocat din oficiu excepţia de netimbrare a cererii de chemare în judecată.
Curtea a reţinut că reclamanta a fost citată pentru două termene consecutive, cel din 11 mai 2012 şi respectiv din 22 iunie 2012 cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dispoziţiilor art. 3 lit. m) teza I din Legea nr. 146/1997 şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995, iar reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru şi a timbrului judiciar, motiv pentru care a fost aplicată sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995.
3. Recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Comunală Ciochina prin Primar C.V.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală, arătându-se că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fiind invocate în susţinerea recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că nu a primit nici o citaţie cu menţiunea achitării taxei de timbru şi a timbrului judiciar.
II. Decizia Înaltei Curții de Casații și Justiție,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 3041 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, constatând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv a Deciziei nr. 4 din 13 ianuarie 2012 emisă de Camera de Conturi Ialomiţa.
Înalta Curte reţine că dispoziţiile din regulamentul Curţii de conturi nu pot fi aplicate cu prioritate faţă de Legea contenciosului administrativ aplicabilă. Astfel, dispoziţiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curţii de Conturi din 04 noiembrie 2010, care stabilesc în favoarea curţii de apel competenţa de soluţionare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluţionare a contestaţiilor, nu pot contraveni normelor de competenţă stabilite prin art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică locală, respectiv Decizia emisă de Camera de Conturi a Judeţului Ialomiţa, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Ialomiţa- secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială Comunală Ciochina prin Primar C.V. împotriva sentinţei nr. 4223 din 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Ialomiţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7099/2013. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 7102/2013. SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV... → |
|---|
