ICCJ. Decizia nr. 7134/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7134/2013
Dosar nr. 5907/2/2011
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 07 martie 2012, Curtea de Apel a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă ca inadmisibilă şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Rutieră Română, pentru motivele arătate în încheiere.
Prin sentinţa nr. 2858 din 02 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamanta Uniunea Societăţilor de Expediţii în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi, totodată, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că prin Ordinul M.T.I. nr. 1007 din 13 decembrie 2010, a cărui anulare a solicitat-o reclamantul, s-au modificat Normele metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006.
S-a arătat în considerentele sentinței atacate că reclamanta nu a făcut vreo dovadă că ar îndeplini condiţiile pentru a fi considerată organism social interesat în sensul legii, întrucât în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) din lege, termenul persoană vătămată se referă la orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; fiind asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat, fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate (organisme sociale interesate fiind considerate, potrivit definiţiei de la lit. s), structurile neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative).
Având în vedere dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat că , în calitatea sa de persoană juridică de drept privat, reclamanta poate formula cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, astfel cum impune alin. (11) al art. 8 din Legea nr. 554/2004, iar argumentele invocate de aceasta sunt aspecte care vizează activitatea concretă a fiecărei societăţi de expediţie.
În fine, judecătorul fondului a constatat că deşi reclamanta, susţine că aplicarea modificărilor aduse de Ordinul nr. 1007/2010 îi aduce „grave prejudicii de ordin material şi patrimonial”, totuşi nu a probat care ar fi acestea, în condiţiile în care este o asociere a societăţilor de expediţii şi nu desfăşoară ea însăşi activitatea respectivă; în plus, prin Ordinul M.T.I. nr. 980 din 30 noiembrie 2011 s-a abrogat Ordinul nr. 1892/2006 „cu modificările şi completările ulterioare”, deci „aplicarea” Ordinului de modificare nr. 1007/2010 oricum nu mai poate avea loc.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Uniunea Societăților de Expediții din România, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că uniunea nu are calitatea de persoană vătămată într-un drept prevăzut de lege sau într-un interes legitim în prezenta cauză, fiind ignorate prevederile statutului acestei asociaţii privind obiectul de activitate;
- motivarea instanţei de fond este contradictorie, deoarece, pe de o parte, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, iar pe de altă parte s-a apreciat că Ordinul M.T.I. nr. 1007 din 13 decembrie 2010 fiind abrogat, nu mai produce nici un efect, astfel că acţiunea este neîntemeiată;
- nu au fost analizate apărările de fond formulate de reclamantă privind nelegalitatea Ordinului M.T.I. nr. 1007/2010, respectiv: discriminarea caselor de expediţii în raport cu alţi agenţi economici, cu care au raporturi comerciale ori sunt în competiţie; noile norme de autorizare sunt excesive şi nejustificate deoarece prevăd obligaţia întreprinderii de a depune la agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române în a cărei rază administrativă îşi are punctul de lucru ori sucursala, un dosar care cuprinde elementele prevăzute la art. 136 pentru fiecare punct de lucru sau sucursală.
Recurenta nu şi-a încadrat în drept motivele de recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 3 din Statutul Uniunii Societăţilor de Expediţii din România, respectiva uniune „3.1. Promovează şi apară interesele economice, financiare şi tehnice ale firmelor de expediţii, de servicii conexe şi de comisionari în vamă, atât pe plan intern şi internaţional.
3.2. Sprijină cooperarea şi dezvoltă modalităţile de realizare a acesteia între membrii Uniunii, între asociaţiile sau uniunile cu acelaşi profil sau similar din România sau din străinătate.
3.3. Caută şi recomandă cele mai eficiente măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii activităţii de expediţii de mărfuri, a activităţilor conexe şi a activităţii de comisionar în vamă, precum şi creşterea competitivităţii acestora.
3.4. Promovează şi sprijină măsurile care au ca scop scurtarea termenului de execuţie a transporturilor, precum şi mărirea gradului de eficienţă a acestora. Militează pentru obţinerea de facilitaţi vamale, reprezintă interesele comisionarilor în vamă în raporturile cu organele vamale şi cu celelalte organe ale statului interesate, în vederea obţinerii unor condiţii mai bune de desfăşurare a activităţii respective şi pentru determinarea cât mai exactă a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce revin comisionarilor în vamă. Urmăreşte instituirea unui sistem de asigurări în domeniu cât mai complet.
3.5. Organizează dezbateri şi schimburi de experienţa asupra celor mai importante probleme specifice, în vederea perfecţionării continue a rezolvării lor.
3.6. Promovează studii şi cercetări tehnico-economice aplicative, pe baza experienţelor proprii sau internaţionale.
3.7. Urmăreşte perfecţionarea continua a legislaţiei specifice activităţilor de expediţii, transport, activităţilor conexe şi de comisionar în vamă, precum şi adaptarea continuă a legislaţiei româneşti la prevederile legislaţiei în domeniu din străinătate şi ale convenţiilor internaţionale specifice.
3.8. Urmăreşte formarea şi perfecţionarea profesională în cadrul activităţilor specifice expediţiilor de mărfuri, activităţilor conexe şi de comisionar în vamă.
3.9. Reprezintă interesele expeditorilor, operatorilor de servicii conexe şi comisionarilor în vamă din România şi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin statutul FIATA - în calitate de membru ordinar al acestei organizaţii. Gestionează documentele de expediţii şi transport FIATA." ( Statutul Uniunii Societăţilor de Expediţii din România).
În raport de domeniul de reglementare al Ordinului M.T.I. nr. 1007/2010 (pentru modificarea şi completarea Normelor privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul M.T.I. nr. 1892/2006) şi obiectul de activitate al uniunii, reclamanta are calitatea de a promova prezenta acţiune, prin care tinde la apărarea intereselor membrilor săi. Prin urmare, instanţa de fond a reţinut, în mod greşit, că reclamanta nu are calitatea cerută de lege pentru a promova acţiunea în anulare a Ordinului nr. 1007/2010.
Totodată, instanţa de fond, deşi a reţinut că reclamanta nu are interes în promovarea acţiunii deoarece ordinul ar fi fost abrogat implicit, nu a respins acţiunea ca inadmisibilă (lipsită de interes), ci ca neîntemeiată, pronunţând astfel o hotărâre contradictorie.
Pentru considerentele menţionate în baza art. 304 pct. 9 cu referire la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., instanţa de control judiciar apreciază că se impune casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, recunoscându-se calitatea procesuală activă a reclamantei şi continuându-se judecata în privinţa problemelor de fond, sau a altor excepţii de procedură peremptorii şi dirimante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Uniunea Societăţilor de Expediţii din România împotriva sentinţei civile nr. 2858 din 02 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7100/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7146/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
