ICCJ. Decizia nr. 7109/2013. Contencios

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 7109/2013

Dosar nr. 1234/2/2012

Ședința publică de la 6 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrata la 14 februarie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta G.A.D. a chemat în judecată pe pârâţii A.E.P. şi A.E.P. prin Preşedintele A.E.P., solicitând suspendarea executării actului administrativ emis de către pârâţi, constând în Ordinul din 15 noiembrie 2011, până la soluţionarea cauzei ce face obiectul Dosarului de fond, cu nr. 76198/3/2011, aflat pe rolul Curţii de Apei Bucureşti, cu termen de judecata la data de 04 aprilie 2012 ce are ca obiect anularea actului administrativ.

2. Hotărârea instanţei de fond

A. Prin sentinţa nr. 2287 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea formulată de reclamanta G.A.D., în contradictoriu cu pârâţii A.E.P. şi A.E.P. prin Preşedintele A.E.P., ca neîntemeiată.

B. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Ordinul din 15 noiembrie 2011 reclamanta a fost sancţionată cu mustrare scrisă în temeiul art. 108 alin. (3) lit. a) din Regulamentul intern al A.E.P.

Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că nu orice cauză de nelegalitate a unui act administrativ constituie un caz bine justificat, ci doar acele împrejurări de natura să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii acestuia, instanţa reţinând că reclamanta nu a făcut dovada niciunei împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului atacat, ci doar a trimis la motivele arătate în cererea de anulare a actului administrativ.

Or, reclamanta avea obligaţia de a arăta în cuprinsul cererii împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii Ordinului din 15 noiembrie 2011.

Totodată, a reţinut instanţa de fond că reclamanta avea obligaţia de a dovedi condiţia pagubei iminente, condiţii ce nu au fost dovedite în cauză.

3. Recursul formulat de G.A.D.

Împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamanta, criticând hotărârea ca nelegală şi netemeinică.

II. Decizia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului, din data de 3 octombrie 2012, a constatat că au lipsit atât recurenta, cât şi intimaţii astfel încât, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 252 C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că părţile au lipsit nejustificat la termenul stabilit pentru soluţionarea recursului declarat şi nu au solicitat judecarea în lipsă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ.

De la data suspendării cauzei şi până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.

Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează a constatat perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de G.A.D. împotriva sentinţei nr. 2287 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2013.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7109/2013. Contencios