ICCJ. Decizia nr. 7242/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7242/2013
Dosar nr. 2833/2/2012
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2833/2/2012, reclamanta O.M.V. P. SA a chemat în judecată pe pârâtele A.N.V. - Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi A.N.A.F. - D.G.S.C., solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 6286 din 10 mai 2011 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu, emisă de A.N.V. - Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi anularea Deciziei nr. 405 din 12 octombrie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.G.S.C.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009 s-a dispus, ca sancţiune complementară prevăzută de art. 220 alin. (2) lit. a) C. proc. fisc., confiscarea sumelor rezultate din contravenţie, respectiv suma de 7.245.267 lei reprezentând contravaloarea reală a produselor livrate, din care 2.457.120,08 lei reprezentând accize şi 1.156.807,40 lei reprezentând T.V.A.
Sumele asupra cărora au fost calculate dobânzi reprezintă sume confiscate prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009, contrar dispoziţiilor art. 119 alin. (2) C. proc. fisc.
De asemenea, este nelegală calcularea de dobânzi pe durata soluţionării de către instanţă prin hotărâre irevocabilă a litigiului având ca obiect plângere contravenţională, atât timp cât executarea procesului verbal de contravenţie este suspendată de drept, în temeiul art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (4) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Totodată, în mod nelegal au fost calculate dobânzi asupra unor sume reprezentând T.V.A. Prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009, societatea a fost sancţionată pentru un transfer de produse accizabile între două puncte de lucru ale societăţii, astfel încât, nefiind vorba de o vânzare - cumpărare ci de un transfer intern, nu se poate vorbi de T.V.A.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.V. - Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, în raport de sentinţa civilă nr. 3474 din 05 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, rămasă irevocabilă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că instanţa a statuat irevocabil asupra legalităţii procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009, care constituie anexa acestuia, împrejurare fără de care nu se mai poate solicita instanţei reanalizarea legalităţii actualizării accesoriilor aferente accizelor şi T.V.A. până la data executării obligaţiei de plată.
Pârâta A.N.A.F. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii reclamantei, ca nefondată.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 5493 din 3 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus respingerea autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta A.N.V. - Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi respingerea cererii reclamantei O.M.V. P. SA, în contradictoriu cu pârâtele A.N.V. - Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi A.N.A.F. - D.G.S.C., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în special, următoarele:
Excepţia autorităţii de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 163 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât obiectul plângerii contravenţionale analizat în Dosarul nr. 5312/281/2009 al Judecătoriei Ploieşti este diferit de cel al contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 6286 din 10 mai 2011 emisă de Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale.
De asemenea, argumentele invocate de reclamantă în susţinerea plângerii contravenţionale sunt diferite de cele prezentate în această cauză, nefiind supuse controlului instanţelor de judecată care au soluţionat în fond şi în recurs plângerea contravenţională.
Pe fondul cauzei, prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009 încheiat de Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în valoare de 100.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 220 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., dispunându-se confiscarea sumelor rezultate din contravenţie, respectiv 7.245.267 lei reprezentând contravaloarea reală a produselor livrate, 401.336 lei reprezentând majorări de întârziere pentru neplata accizelor şi 183.826,60 lei majorări de întârziere pentru neplata T.V.A.
Plângerea contravenţională formulată împotriva procesului verbal nr. 52/20 martie 2009 a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 3474 din 05 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Ploieşti, în Dosarul nr. 5312/281/2009, rămasă irevocabilă.
Prin Decizia nr. 6286 din 10 mai 2011 privind calculul sumelor prevăzute prin titlu executoriu emis în baza procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009, organele vamale au calculat în sarcina reclamantei, în temeiul art. 119 alin. (1) şi art. 120 C. proc. fisc., dobânzi şi penalităţi de întârziere în sumă de 2.031.750 lei aferente accizelor şi T.V.A., pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor de plată.
Debitele principale asupra cărora au fost calculate dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru perioada 21 martie 2009 - 31 ianuarie 2011 au fost individualizate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009.
Susţinerile reclamantei, în sensul nelegalităţii calculării de dobânzi asupra sumelor confiscate, nu pot fi reţinute, având în vedere că dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de organele vamale sunt aferente sumelor datorate de societate, respectiv T.VA. şi accize, şi nu privesc sumele confiscate.
În cuprinsul procesului verbal din 20 martie 2009, ce constituie anexă la procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009, s-a stabilit că sumele reprezentând majorări pentru neplata accizelor şi T.V.A. aferente vor fi plătite prin adăugare a majorărilor pentru fiecare zi de întârziere, de la 21 martie 2009 până la data la care societatea depune ordinele de plată.
Este nefondată afirmaţia reclamantei, în sensul nelegalităţii calculării de dobânzi pe perioada soluţionării de către instanţă, prin hotărâre irevocabilă, a plângerii contravenţionale, întrucât dispoziţiile art. 32 alin. (2) din OG nr. 2/2001 nu prevăd suspendarea de drept a executării deciziei privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, prima instanţă a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată de reclamanta O.M.V. P. SA
Împotriva sentinţei civile nr. 5493 din 3 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta O.M.V. P. SA, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
3.1. Prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 119 alin. (2) C. proc. fisc. care dispune în mod imperativ că nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele confiscate.
Accizele şi taxa pe valoarea adăugată asupra cărora s-au calculat dobânzi în mod nelegal sunt incluse în sumele confiscate prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 52/20 martie 2009, astfel cum rezultă din acest proces verbal de constatare şi din anexa la acesta, în care este prezentat detaliat modul de compunere al sumei intitulată „contravaloarea reală a produselor livrate”.
În acest sens, prin Decizia nr. 975/2009, irevocabilă, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, asupra nelegalităţii calculării de dobânzi asupra tuturor sumelor confiscate de care A.N.A.F., în baza unui proces verbal de contravenţie menţinut de instanţele judecătoreşti, prin respingerea în mod irevocabil a plângerii contravenţionale.
3.2. Prima instanţă a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 32 alin. (2) şi art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Faţă de aceste dispoziţii legale, de la data depunerii plângerii contravenţionale (15 aprilie 2009) şi până la soluţionarea irevocabilă a litigiului având ca obiect plângerea contravenţională, respectiv până la data de 20 ianuarie 2011, executarea procesului verbal de contravenţie a fost suspendată de drept. Prin urmare, obligaţia O.M.V. P. SA de plată a sumelor menţionate în procesul verbal de contravenţie (amenda şi sumele confiscate) a fost suspendată în temeiul legii.
În aceste condiţii, în mod eronat şi fără temei legal, au fost stabilite dobânzi în cuantum de 2.031.750 lei, pentru perioada în care obligaţia fiscală principală a fost suspendată.
Aceste afirmaţii sunt susţinute de cele statuate, cu putere de lucru judecat, prin Deciziile nr. 3360 din 11 octombrie 2006 şi nr. 295 din 25 ianuarie 2008, irevocabile, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că, atât timp cât obligaţia de plată este suspendată de instanţa de judecată, pe perioada suspendării nu se pot pretinde şi calcula dobânzi.
Cu atât mai mult, atât timp cât obligaţia de plată este suspendată de drept, pe durata suspendării nu se pot pretinde şi nu se pot calcula dobânzi.
În concluzie, pentru motivele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 5493 din 03 octombrie 2012, în sensul admiterii cererii introductive de instanţă, după cum urmează:
(i) anularea Deciziei nr. 6286/10 mai 2011 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu, emisă de A.N.V. - Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale;
(ii) anularea Deciziei nr. 405 din 12 octombrie 2011 emisă de A.N.A.F. - D.G.S.C.
4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi
Intimata A.N.A.F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120 C. proc. fisc. şi că susţinerile recurentei nu pot fi reţinute, întrucât dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate sumelor datorate de societate - accize şi T.V.A. - şi nu privesc sumele contestate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect exercitarea controlului de legalitate cu privire la:
(i) Decizia nr. 6286 din 10 mai 2011 privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu;
(ii) Decizia nr. 405 din 12 octombrie 2011, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei nr. 6286 din 10 mai 2011.
Prin Decizia nr. 6286 din 10 mai 2011 au fost calculate dobânzi aferente obligaţiei de plată a sumei de 2.457.120,08 lei reprezentând accize şi a sumei de 1.156.807,40 lei reprezentând T.V.A., pentru perioada 21 martie 2009 - 31 ianuarie 2011, în temeiul art. 119 alin. (1) şi art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.
Problema esenţială care se impune a fi dezlegată în cauză vizează interpretarea şi aplicare a prevederilor art. 119 alin. (2) C. proc. fisc. conform cărora:
„Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei”.
Obligaţia de plată a sumei de 2.457.120,08 lei reprezentând accize şi a sumei de 1.156.807,40 lei reprezentând T.V.A. a fost stabilită prin procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor din 20 martie 2009, menţinut urmare a respingerii plângerii contravenţionale, în mod irevocabil.
Aceste sume constituie două dintre elementele componente ale sumei de 7.245.267 lei, sumă confiscată prin procesul - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, cu titlu de „contravaloare reală a produselor livrate”.
Această concluzie rezultă din analiza conţinutului procesului-verbal din 20 martie 2009, care face parte integrantă din procesul-verbal de contravenţie din 20 martie 2009, în care este prezentată componenţa sumei confiscate de 7.245.267 lei, accizele în valoare totală de 2.457.120,08 lei fiind înscrise în coloana nr. 4 - „Accize” din tabelul aflat la pag.5, iar taxa pe valoare adăugată în valoare totală de 1.156.807,40 lei fiind menţionată în coloana nr. 5 -„T.V.A.” din acelaşi tabel.
Procedând la calcularea de dobânzi aferente sumelor de 2.457.120,08 lei accize şi 1.156.807,40 lei T.V.A., prin Decizia nr. 6286 din 10 mai 2011, organele vamale au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 119 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală conform cărora, nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele confiscate.
De asemenea, menţinând actele administrative fiscale contestate, prima instanţă a interpretat şi aplicat eronat dispoziţiile legale enunţate, reţinând, în special, faptul că „dobânzile şi penalităţile de întârziere calculate de către organele vamale sunt aferente sumelor datorate de societate, respectiv T.V.A. şi accize, şi nu privesc sumele confiscate”.
Faţă de raţiunile expuse, Înalta Curte constată întemeiată critica recurentei privitoare la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 119 alin. (2) C. proc. fisc.
În acest context, devine inutilă orice analiză asupra celorlalte motive de recurs, elementul de nelegalitate reţinut fiind suficient pentru anularea integrală a deciziilor contestate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., se va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii formulate de reclamanta O.M.V. P. SA, anulării Deciziei nr. 6286 din 10 mai 2011 şi a Deciziei nr. 405 din 12 octombrie 2011.
Vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei recurate privitoare la respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, împotriva cărora autorităţile pârâte nu au declarat recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta O.M.V. P. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5493 din 3 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa civilă nr. 5493 din 03 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secția a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul că:
Admite acţiunea formulată de reclamanta O.M.V. P. SA.
Anulează Decizia nr. 6286 din 10 mai 2011 emisă de A.N.V. - Direcţia Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale şi Decizia nr. 405 din 12 octombrie 2011 emisă de A.N.A.F.- D.G.S.C.
Menţine dispoziţiile sentinţei recurate privitoare la respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 7240/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7243/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
