ICCJ. Decizia nr. 7251/2013. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7251/2013
Dosar nr. 1207/2/2012
Şedinţa publică de la 14 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 13 februarie 2012 sub nr. 1207/2/2012, reclamanta B.G. în contradictoriu cu pârâtul Preşedintele României a solicitat:
- anularea Decretului nr. 817 din 23 noiembrie 2011 publicat în M. Of. partea I nr. 842 din 28 noiembrie 2011 prin care a fost eliberată din funcţie ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni;
- obligarea Preşedintelui României să emită un nou decret de eliberare din funcţia de judecător la Curtea de Apel laşi prin pensionare, respectiv în temeiul art. 65 alin. (1) lit. b) şi art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2002.
În motivarea cererii, în fapt, în esenţă, reclamanta a învederat că, prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al magistratură a propus Preşedintelui României eliberarea sa din funcţia de judecător la Curtea de Apel laşi pentru pensionare. Hotărârea a fost transmisă Preşedintelui României. Observând că nu a fost emis Decretul de eliberare din funcţie, a solicitat emiterea acestuia, cererea fiind înregistrată la Administraţia prezidenţială sub nr. DRA2/28982 din 16 noiembrie 2011. A primit răspuns că a fost eliberată din funcţie prin Decretul nr. 817/2011, în temeiul Hotărârii CSM nr. 807/2011.
A mai arătat reclamanta că deşi legea nu prevede un termen în care Preşedintele României să se pronunţe asupra propunerii de eliberarea din funcţie, este evident că acesta nu poate fi decât un termen rezonabil, care să nu lipsească de eficienţă dispoziţiile legale referitoare la pensionare şi să menţină raporturile de serviciu ale magistratului pensionabil împotriva voinţei acestuia. Un asemenea termen a fost respectat pentru alţi 11 magistraţi a căror eliberare din funcţie a fost propusă tot la 16 decembrie 2010, iar decretele de eliberare din funcţie au fost emise în luna februarie 2011.
A mai arătat reclamanta că nu a fost eliberată din funcţie, iar la data de 20 mai 2011 a fost condamnată de Curtea de Apel Bacău pentru săvârşirea unor infracţiuni (Sentinţa nr. 53/2011). Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de casaţie şi Justiţie la data de 4 noiembrie 2011 (Decizia nr. 3920/2011 pronunţată de secţia penală).
În ceea ce priveşte comunicarea hotărârii Plenului C.S.M. nr. 807/2011 a solicitat a se avea în vedere că această hotărâre nu i-a fost transmisă decât ulterior datei de 6 decembrie 2011, prin intermediul Curţii de Apel laşi, un reprezentant al acesteia predând-o unui membru al familiei.
Prin Sentinţa nr. 2613 din 11 aprilie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată.
Curtea a constatat că în fapt prin Hotărârea nr. 1145 din 16 decembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al magistratură a propus Preşedintelui României eliberarea sa din funcţia de judecător la Curtea de Apel laşi pentru pensionare. Hotărârea a fost transmisă Preşedintelui României. Observând că nu a fost emis Decretul de eliberare din funcţie, a solicitat emiterea acestuia, cererea fiind înregistrată la Administraţia prezidenţială sub nr. DRA2/28982 din 16 noiembrie 2011. A primit răspuns că a fost eliberată din funcţie prin Decretul nr. 817/2011, în temeiul Hotărârii CSM nr. 807/2011.
La data de 20 mai 2011 petenta - fostă judecător la Curtea de Apel laşi fost condamnată la închisoare de Curtea de Apel Bacău pentru săvârşirea unor infracţiuni (luare de mită, trafic de influenţă; Sentinţa nr. 53/2011). Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de casaţie şi Justiţie la data de 4 noiembrie 2011 (Decizia nr. 3920/2011 pronunţată de secţia penală).
Curtea a constatat că petenta nu a explicat interesul pentru care a solicitat anularea Decretului prezidenţial, Curtea presupunând că aceasta a dorit anularea din considerente de ordin moral (onoare) şi din perspectiva unei eventuale legislaţii ce ar dezavantaja judecătorii excluşi din magistratură pentru condamnări penale, din punctul de vedere al pensiei.
Curtea a apreciat că a fost opţiunea Preşedintelui României să se pronunţe asupra unei solicitări de eliberare din funcţie şi nu asupra celeilalte.
Preşedintele ţării are dreptul de a emite decretul de eliberare din funcţie pentru unul din motivele prevăzute de art. 65 din Legea nr. 303/2004
Curtea a constatat că în prezenţa hotărârilor CSM, instituţia prezidenţială a ales să emită decretul prezidenţial în condiţiile legale, în exercitarea propriilor atribuţii.
Împotriva Sentinţei nr. 2613 din 11 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs B.G.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurenta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citată cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de B.G. împotriva Sentinţei nr. 2613 din 11 aprilie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7309/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7257/2013. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
