ICCJ. Decizia nr. 7266/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7266/2013
Dosar nr. 1478/36/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. 1478/36/2012, contestatoarea Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene a solicitat anularea deciziei nr. 195 din 20 noiembrie 2012 de soluţionare a contestaţiei administrative şi anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare aferentă proiectului Reabilitare tramă stradală în Municipiul Medgidia şi suspendarea măsurilor dispuse până la soluţionarea cauzei.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa civilă nr. 122/CA din 01 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanţa a dispus în sensul admiterii excepţiei necompetenţei materiale a instanţei şi declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că, raportat la pragul de 500.000 RON, instituit de lege pentru departajarea competenţei curţii de cea a tribunalului, se constată că în prezenta cauză competenţa de soluţionare în primă instanţă revine tribunalului, întrucât suma contestată este inferioară plafonului legal stabilit care ar atrage competenţa de fond a curţii.
În consecinţă, instanţa competentă din punct de vedere material se determină pe baza criteriului valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, aceasta fiind Tribunalul Constanţa.
3. Hotărârea celei de a doua instanţe aflate în conflict
La termenul din 12 iunie 2013, Tribunalul Constanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei prin raportare la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012.
Prin sentinţa nr. 3411/CA din 19 iunie 2013, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
A apreciat Tribunalul că toate actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel.
A mai reţinut Curtea că având în vedere că obiectul cauzei de faţă vizează acte administrative emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, relativ la creanţa, care deşi de natură bugetară, este rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor europene, competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în favoarea curţilor de apel.
Instanţa a avut în vedere de asemenea şi dispoziţiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013, de imediată aplicabilitate , potrivit cu care p rocesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi. (…)
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, l itigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 21 septembrie 2012, precum şi anularea deciziei nr. 195 din 20 noiembrie 2012 emise de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - P.O.R.
Ca atare, emitentul actelor administrative a căror anulare se solicită îl reprezintă o autoritate centrală, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - P.O.R.
Acţiunea formulată de reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.
Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” .
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţiile legale citate, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
În cauză, emitentul actelor administrative contestate este o autoritate publică de nivel central, astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine faptul că litigiul nu are un caracter fiscal şi competenţa primei instanţe nu se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, măsura corecţiei financiare reprezintă o măsură administrativă luată de autorităţile competente, care constă în excluderea de la finanţarea din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale.
În această situaţie, sunt inaplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care se referă la actele administrative fiscale ce privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Astfel fiind, rezultă că pentru stabilirea instanţei competentă material să judece această cauză, devine incident criteriul rangului central sau local al autorităţii emitente a actului administrativ atacat.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Medgidia şi pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului - Direcţia Generală Consultare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - P.O.R., în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7263/2013. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 7267/2013. Contencios → |
|---|
