ICCJ. Decizia nr. 7267/2013. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7267/2013
Dosar nr. 742/36/2012*
Şedinţa din camera de consiliu de la 14 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. 742/36 din 31 mai 2012, reclamanta Comuna C. prin Primar în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit anulare deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 12672 din 11 mai 2012 şi în subsidiar a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 06 martie 2012 precum şi a măsurilor dispuse prin acesta.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa civilă nr. 390/CA din 06 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanţa a dispus în sensul admiterii excepţiei necompetenţei materiale a instanţei şi declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că litigiul priveşte un act emis de o autoritate publică locală.
3. Hotărârea celei de a doua instanţe aflate în conflict
La termenul din 06 martie 2013, Tribunalul Constanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei prin raportare la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012.
Prin încheierea din data de 06 martie 2013, Tribunalul Constanţa a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia Curţii de Apel Constanţa.
A apreciat Tribunalul că toate actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ ale curţilor de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 742/36/2012*.
Prin încheierea din data de 26 iunie 2013, Curtea de Apel Constanţa a scos cauza de pe rol şi a trimis-o la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă, reţinând că procesele în curs de judecată în materia contenciosului administrativ având ca obiect sume reprezentând finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene nu cad sub incidenţa Legii nr. 2/2013, care se aplică inclusiv actelor normative care fac obiectul modificărilor sale.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, l itigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 12672 din 11 mai 2012 şi în subsidiar a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 06 martie 2012, precum şi a măsurilor dispuse prin acesta.
Ca atare, emitentul actelor administrative a căror anulare se solicită îl reprezintă o autoritate centrală, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Acţiunea formulată de reclamantă se circumscrie sferei de aplicare a dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum aceasta este definită, din perspectiva subiectelor de sezină, la art. 1 alin. (1) din lege.
Or, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” .
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă prevăzute de dispoziţiile legale citate, în jurisprudenţa Instanţei Supreme s-a reţinut, cu caracter unitar, că ele instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat, respectiv căreia îi revine obligaţia corelativă dreptului legitim invocat de reclamant, în cazul actelor administrative cu caracter general;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat, în cazul actelor administrativ-fiscale.
În cauză, emitentul actelor administrative contestate este o autoritate publică de nivel central, astfel încât, conform art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 2 C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine faptul că litigiul nu are un caracter fiscal şi competenţa primei instanţe nu se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din O.U.G. nr. 66/2011, măsura corecţiei financiare reprezintă o măsură administrativă luată de autorităţile competente, care constă în excluderea de la finanţarea din fonduri europene şi/sau fonduri publice naţionale.
În această situaţie, sunt inaplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) ipoteza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care se referă la actele administrative fiscale ce privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Astfel fiind, rezultă că pentru stabilirea instanţei competentă material să judece această cauză, devine incident criteriul rangului central sau local al autorităţii emitente a actului administrativ atacat.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Comuna C. prin Primar şi pe pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7266/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7343/2013. Contencios. Anulare act... → |
|---|
