ICCJ. Decizia nr. 7329/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7329/2013
Dosar nr. 229/45/2012
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 139 din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în anulare promovată de reclamantul I.M.E. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul A.N.A.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat, în esenţă, că, sesizarea instanţei în vederea anulării Deciziei nr. 1045257 din 28 ianuarie 2009 nu se putea face decât în condiţiile prevăzute de art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., care impune ca acţiunea în anulare a actului administrativ-fiscal, contestat în condiţiile prevăzute de art. 205 din acelaşi cod, să vizeze cu precădere, decizia de soluţionare a contestaţiei.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul I.M.E., susţinând că este netemeinică şi nelegală, fără a depune, însă, şi dovada plăţii taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior, deşi a fost citat cu menţiunea timbrării corespunzătoare (fila 17 în dosarul de recurs), devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul I.M.E. împotriva sentinţei civile nr. 139 din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7279/2013. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 7376/2013. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
