ICCJ. Decizia nr. 7367/2013. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7367/2013
Dosar nr. 1482/1/2013
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 martie 2013, sub numărul de Dosar nr. 1482/1/2013, revizuenta SC G.S.E. SA, a solicitat in contradictoriu cu intimaţii SC A.E. SA, Consiliul Local al Municipiului Piteşti, Municipiul Piteşti prin Primar, Guvernul României, SC P. IPURL, SC T.A. IPURL, SC T. SA, revizuirea Deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1115/1259/2010/a1*, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 2, art. 323 alin. (1), art. 324 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de revizuire, astfel formulată, revizuenta a arătat că întrucât până la data formulării cererii, Decizia nr. 623/2013 nu a fost redactată, motivele de revizuire urmează a fi depuse după redactarea respectivei decizii.
La data de 13 iulie 2013 revizuenta a depus la dosar motivele de revizuire a deciziei nr. 623 din 07 februarie 2013 a Înaletei Curţi de Casaţi şi Justiţie, prin care a solicitat încuviinţarea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a hotărârii atacate.
Astfel, în motivarea cererii formulate revizuenta a susţinut, în esenţă, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 623 din 07 februarie 2013 a analizat exclusiv motivele de inadmisibilitate ale excepţiei de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002, invocate prin cererile de recurs, în considerentele hotărârii fiind expuse pe larg numai argumente referitoare la inadmisibilitate şi, fără a mai analiza fondul cauzei, respectiv motivele de nelegalitate ale H.G. nr. 104/2002, a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 104/2002 ca nefondată.
Mai arată revizuenta că, în acest context, a constatat refuzul instanţei de a analiza argumentele privind fondul excepţiei de nelegalitate, invocate prin întâmpinare şi notele scrise depuse la dosar, şi, totodată, eroarea în care s-a aflat instanţa chiar şi în ceea ce priveşte motivarea admiterii excepţiei de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate, data cu interpretarea şi aplicarea eronată atât a jurisprudenţei C.E.D.O. cât şi prevederile C.E.D.O.
2. Apărările intimaţilor
În cauză intimaţii nu au formulat întâmpinare în condiţiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ., însă intimaţii Municipiul Piteşti prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Piteşti au depus la dosar note de şedinţă prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, în raport de neîncadrarea în motivele limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., şi în subsidiar ca tardivă faţă de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. De asemenea, şi intimata SC A.E. SA a depus la dosar note scrise prin care a solicita respingerea cererii de revizuire a Deciziei nr. 623 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.
3. Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 623 din 7 februarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, in Dosarul nr. 1115/1259/2010/a1*, au fost admise recursurile formulate de Consiliul Local al Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti împotriva încheierii de şedinţă din 22 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Piteşti, Municipiul Piteşti şi Guvernul României împotriva sentinţei nr. 262 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal şi pe cale de consecinţă s-e modifică încheierea de şedinţă din 22 martie 2012 şi sentinţa nr. 262 din 30 mai 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că s-a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor H.G. nr. 104 din 07 februarie 2001, ca nefondată.
4. Hotărârea instanţei competente a se pronunţa asupra revizuirii
Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţia tardivităţii, invocată în cauză, constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va respinge cererea de revizuire ca tardivă, ceea ce face inutilă analiza excepţiei inadmisibilităţii.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare, reglementată de dispoziţiile art. 322 - 328 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definitive sau irevocabile în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de art. 322-324 C. proc. civ.
Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti […] în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri”.
În raport de conţinutul normei de drept citată, pe deplin justificată prin prisma principiul siguranţei raporturilor juridice, legat de interesul general al asigurării stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, Înalta Curte constată că există un singur termen atât pentru introducerea revizuirii cât şi pentru motivarea acestuia, respectiv o lună de la data pronunţării hotărârii instanţei de recurs, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2) C. proc. civ., invocat de revizuentă în susţinerea căii de atac extraordinare promovate împotriva deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel fiind, cererea de revizuire a deciziei nr. 623 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în considerarea motivului de revizuire reglementat prin dispoziţiile art. 322 pct. 2) C. proc. civ., trebuia atât introdusă la instanţă cât şi motivată până la data de 7 martie 2013, indiferent de momentul redactării deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013, pe considerentul că, în momentul cunoaşterii soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, partea interesată putea aprecia în concret dacă este sau nu cazul să formuleze o cerere de revizuire.
Înalta Curte nu poate primi susţinerea revizuentei în sensul că motivarea revizuirii putea fi făcută doar după redactarea integral a hotărârii şi analizarea argumentelor instanţei în sprijinul soluţiei pronunţate, în condiţiile în care dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 1) fac trimitere expresă la data pronunţării hotărârii instanţei de recurs, fără a face distincţie între declararea şi respectiv motivarea respectivei căi de atac. Prin urmare, nu au relevanţă sub aspectul respectării termenului reglementat de art. 322 pct. 1) C. proc. civ. demersurile efectuate de revizuentă cu privire la comunicarea deciziei nr. 623 din 07 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, Înalta Curte constată că a accepta ca şi ipoteză juridica, susţinerea recurentei în sensul că termenul reglementat de dispoziţiile art. 234 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. nu vizează şi depunerea motivelor de revizuire şi pentru care C. proc. civ. nu ar fi prevăzut un termen, ar fi de natură a aduce atingere principiului siguranţei raporturilor juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor C.E.D.O., care impune printre alte rigori şi stabilirea unor termene stricte în care să fie exercitată o cale extraordinară de atac. Stabilirea unor termene atât pentru declararea cât şi pentru motivarea unei căii de atac este de esenţa menţinerii unei discipline procesuale în derularea procedurilor judiciare, privită cu mai multă rigoare în cazul hotărârilor judecătorească definitive, care trebuie să se bucure de stabilitate, ca şi garanţie pentru menţinerea unui climat general de certitudine şi siguranţă juridică.
Astfel, Înalta Curte constată că revizuenta deşi a formulat cererea de revizuire la data de 5 martie 2013, a depus motivele de revizuire abia la data de 13 iulie 2013, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1), cu referire la art. 322 pct. 2) C. proc. civ., ceea ce atrage sancţiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, în temeiul art. 103, cu referire la art. 324 alin. (1) pct. 1), coroborat cu art. 322 pct. 7 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire, formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de SC G.S.E. SA împotriva deciziei nr. 623 din 7 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7346/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7399/2013. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
