ICCJ. Decizia nr. 7340/2013. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7340/2013
Dosar nr. 1016/57/2012
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 2648 din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de către pârâtul P.N. împotriva sentinţei nr. 536/CA/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 966/97/2010 şi în consecinţă a modificat în parte sentinţa atacată în sensul că a redus cuantumul redevenţei la care a fost obligat pârâtul pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006, 2007 şi trim. I şi II 2008 de la suma de 4.315 RON la suma de 2.766,61 RON, menţinând celelalte dispoziţii din sentinţa atacată; a respins recursul declarat de către reclamantul Municipiul Lupeni prin Primar împotriva sentinţei nr. 536/CA/2011 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în Dosarul nr. 966/97/2010.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de concesiune nr. 164 din 20 iunie 1996 pentru terenul în suprafaţă de 85 mp din zona de agrement S., pe o durată de 50 de ani. Prin actul adiţional nr. 2005 din 7 februarie 2007, suprafaţa de teren concesionată a fost mărită de la 85 mp la 245 mp, redevenţa fiind stabilită la suma de 216.750 RON anual, indexată cu rata inflaţiei, cu scadenţa stabilită trimestrial, în termen de 10 zile de la expirarea fiecărui trimestru (art. 8 din contract).
Analizând probele de la dosar, raportul de expertiză efectuat în cauză şi chitanţele depuse la dosar de către pârât, instanţa de recurs a concluzionat că pârâtul a achitat parţial şi cu întârziere redevenţa datorată pentru perioada 2003-2008, diferenţa de redevenţa rămasă de achitat de către pârât pentru perioada 2003-2008 fiind de 2.766,61 RON, că pentru neachitarea ratelor de redevenţa la scadenţă pârâtul datorează penalităţi de întârziere doar pentru o perioadă de 30 de zile.
Împotriva deciziei nr. 2648 din 12 octombrie 2011 a formulat cerere de revizuire recurentul P.N., solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii acţiunii sale, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi pct. 7 C. proc. civ.
În motivarea cererii s-a arătat, sub aspectul incidenţei art. 322 pct. 7, că această decizie este în contradicţie cu decizia nr. 1306/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 3587/97 din 2010.
Prin decizia nr. 7254 din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322, pct. 7 C. proc. civ.; a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată de instanţă din oficiu în ceea ce priveşte cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322, pct. 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322, pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea acestei soluţii, Curtea a reţinut că în speţă, s-a invocat contrarietatea unei decizii a Curţii de Apel Alba Iulia (decizia nr. 2648/2011) în raport cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe (decizia nr. 1306/2011 prin care a fost admis recursul declarat de pârâtul P.N. împotriva sentinţei nr. 2054/CA/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi contencios administrativ în Dosarul nr. 3587/97/2010, a fost modificată sentinţa atacată în sensul că a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul municipiul Lupeni împotriva pârâtului P.N., situaţie în care, raportat la dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., instanţa mai mare în grad este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie căreia îi revine competenţa de a soluţiona prezenta cerere de revizuire.
Prin decizia nr. 1306/2011, Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul declarat de reclamantul Municipiul Lupeni împotriva sentinţei nr. 2054/CA/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 3587/97/2010.
De asemenea, a admis recursul declarat de pârâtul P.N. împotriva sentinţei nr. 2054/CA/2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 3587/97/2010 şi în consecinţă, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Lupeni împotriva pârâtului P.N.
Instanţa de recurs a reţinut că reclamantul prin acţiunea depusă la prima instanţă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.251 RON, cu titlu de redevenţă restantă pe trimestrele III şi IV ale anului 2008 şi trimestrele I, II, III şi IV ale anului 2009, precum şi la plata penalităţilor de întârziere, calculate în baza art. 9 din contractul de concesiune nr. 164 din 20 iunie 1996, completat prin actul adiţional înregistrat sub nr. 2005 din 7 februarie 2007, penalităţi calculate în sumă totală de 43.085 RON.
Pârâtul P.N. a susţinut că a achitat redevenţa aferentă anilor 2008-2009, respectiv suma de 320 RON la data de 18 martie 2008 şi suma de 342 RON la data de 20 martie 2009 (dosar fond).
Instanţa de recurs a constatat, în raport de dispoziţiile contractului de concesiune, că redevenţa pe anii 2008-2009 fiind achitată în întregime în primul trimestru, nu mai există nici un motiv de calculare a penalităţilor, astfel că acţiunea urmează a fi respinsă.
Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive contradictorii; hotărârile potrivnice să fie pronunţată în aceeaşi pricină; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri.
În speţă se arată faptul că cele două hotărâri menţionate sunt contradictorii sub aspectul datorării redevenţei aferentă anului 2008, una dintre hotărâri reţinând că aceasta a fost achitată, iar cealaltă hotărâre constatând că este datorată cu obligarea în consecinţă a reclamantului la plata acesteia.
În realitate, prin decizia nr. 1306/2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a analizat respectarea de către revizuentul P.N. a obligaţiei de plată a redevenţei aferentă concesiunii pentru perioada trimestrelor III, IV 2008 - trimestrele I, II, III şi IV 2009, iar prin decizia nr. 2648 din 12 februarie 2011 s-a analizat respectarea obligaţiei de plată pentru perioada 2003 - trimestrele I şi II 2008.
Aşadar, în cauza de faţă, chiar dacă sunt îndeplinite unele dintre condiţiile indicate de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină. Aşa cum am mai arătat, această condiţie presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care constituie elementele lucrului judecat şi trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, Înalta Curte, constată că susţinerile şi criticile formulate de revizuent nu sunt întemeiate şi nu pot fi primite, cele două hotărâri vizând perioade diferite pentru care se solicită plata redevenţei conform contractului de concesiune nr. 164/1996.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de P.N. împotriva deciziei civile nr. 2648 din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7339/2013. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7341/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
