ICCJ. Decizia nr. 7387/2013. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7387/2013
Dosar nr. 11352/225/2012*
Şedinţa de la 21 noiembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 iulie 2012 pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, a solicitat anularea Procesului-verbal nr. 0051452 din 9 iulie 2012 şi, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu avertismentul.
În motivarea cererii în fapt, petenta a arătat că în procesul-verbal nu este descrisă fapta, deoarece nu se specifică ce fel de informaţii trebuiau trimise către ARR şi la ce şoferi se referă cu consecinţa că fapta nu există şi nu poate fi verificată. De asemenea nu s-a indicat judeţul în care se află localitatea Şimian.
Petenta a mai susţinut că nu a săvârşit contravenţia pentru că nu avea obligaţia de a transmite către ARR documentul în format electronic.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a arătat că în urma controlului efectuat în trafic la data de 21 martie 2012 pe DN 6 km 329, pe raza localităţii Şimian, s-a stabilit că petenta nu şi-a respectat obligaţia de a transmite ARR situaţia conducătorilor auto angajaţi, prin completarea unui formular în format electronic, încălcând astfel dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 6701 din 9 octombrie 2012, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria a reţinut că acţiunea prevăzută de art. 134 lit. a) din OMTI nr. 980/2011 se impune a fi realizată pentru ca operatorul de transport să poată să-şi desfăşoare în mod legal activitatea, ceea ce înseamnă că se include între activităţile de conducere a afacerii şi că, în consecinţă, se realizează, din punct de vedere legal, tot la sediul societăţii comerciale.
Neîndeplinirea acestei obligaţii nu ar putea fi săvârşită decât la sediul operatorului de transport, întrucât inacţiunea se săvârşeşte, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit să se realizeze acţiunea, conduita activă la care legea obligă.
Pentru aceste motive, faţă de dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei aparţine judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are sediul operatorul de transport, petenta din prezenta cauză, iar nu judecătoriei în a cărei rază de competenţă se află locul unde a fost constatată contravenţia.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă 2889/2013 din 25 martie 2013, Judecătoria Piteşti, secţia civilă a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, judeţ Mehedinţi şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria a reţinut că nu este competentă să soluţioneze plângerea, deoarece potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională este judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia. Numai în cazul în care contravenţia constatată priveşte art. 7 şi art. 1 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 15/2000 este competentă judecătoria unde îşi are sediul contravenienta, însă în speţă fapta contravenţională ce a fost constatată la data de 21 martie 2012, de către inspectorii de trafic ai ISCTR, din cadrul intimatului, s-a făcut pe DN 6 KM 329, pe raza localităţii Şimian, judeţul Mehedinţi.
Intimatul a stabilit fapta contravenţională reţinând că s-au încălcat prevederile H.G. nr. 69/2012, privind stabilirea încălcărilor prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, care arată că: Art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012: „Următoarele fapte reprezintă încălcări minore ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011:
18. nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a transmite Autorităţii Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării”.
De aceea, instanţa a apreciat că nu este în situaţia derogatorie de la dreptul comun, în sensul că este o normă imperativă, care stabileşte o competenţă absolută, conform art. 129 alin. (2) pct. 3, raportat la art. 126 alin. (1) C. proc. civ, art. 130 alin. (2) raportat la art. 132 alin. (3) C. proc. civ. Competenţa, în cazul de faţă, aparţine, în conformitate cu O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în raza căreia s-a săvârşit contravenţia, respectiv Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului-verbal de contravenţie seria ISCTR nr. 0051452 din 9 iulie 2012, prin care i s-a aplicat societăţii reclamante o amendă contravenţională în cuantum de 6.000 RON, pentru că aceasta nu a respectat obligaţia de a transmite ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 şi sancţionată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) al aceluiaşi act normativ.
Competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale este stabilită, aşa cum a reţinut şi Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, exclusiv de dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa aparţine judecătoriei în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia.
În speţă, contravenţia constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu transmite ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării.
Întrucât elementul material al contravenţiei reţinute în sarcina petentei constă în necompletarea, respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei este, în cazul de faţă, situat la locul unde contravenientul are sediul principal, conform principiului din materia obligaţiilor, întrucât prin dispoziţia legală arătată, respectiv dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012, se instituie o obligaţie în sarcina proprietarului sau al deţinătorului mandatat al unui vehicul de a comunica ARR, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, situaţie în care locul contravenţiei este chiar sediul societăţii.
În consecinţă având în vedere considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Piteşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC S. SRL Constanţa în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7386/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7388/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
