ICCJ. Decizia nr. 7837/2013. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7837/2013
Dosar nr. 261/45/2012
Şedinţa publică de la 18 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 martie 2012, astfel cum a fost ulterior precizată şi completată, reclamanta A.O.M. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Sănătăţii şi D.Z., în calitate de farmacist inspector în cadrul Direcţiei strategii şi politica medicamentului, solicitând:
1) - obligarea primului pârât la comunicarea către instanţă de copii după toate înscrisurile emise în perioada 30 mai 2005 - 2012 (licenţe de farmacii, autorizaţii de funcţionare, de deschidere a unor noi farmacii) în care a fost folosit certificatul de membru al Colegiului Farmaciştilor din România emis pe numele reclamantei la 30 mai 2005 seria IS nr. 3202;
2) - anularea autorizaţiei/autorizaţiilor de funcţionare emise în perioada 2005 - 2012 pe baza certificatului de liberă practică sus-menţionat, urmând a fi eliberat alt document reclamantei pentru a-l putea folosi în interes propriu, la deschiderea unei farmacii;
3) - obligarea Ministerului Sănătăţii la plata sumelor de 40.000.000 RON daune materiale, obţinute din folosirea fără drept a autorizaţiei/autorizaţiilor de funcţionare, a salariului de 6.000 RON lunar începând din 24 martie 2011, precum şi a daunelor morale de 6.000.000 RON.
Prin Sentinţa nr. 183 din 31 mai 2012 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că solicitarea de transmitere a documentelor emise în intervalul 2005 - 2012 este lipsită de obiect, în raport de conţinutul Adresei nr. 20447/20784 din 4 aprilie 2011 prin care Ministerul Sănătăţii a comunicat reclamantei că nu există nicio solicitare care să implice numele reclamantei sau înscrisurile eliberate acesteia pentru exercitarea profesiei de farmacist.
S-a invocat şi Adresa nr. 71413 din 6 ianuarie 2012 a aceleiaşi instituţii prin care s-a adus la cunoştinţa reclamantei că numele său nu apare în nici o lucrare referitoare la farmacii din judeţele Botoşani, Iaşi şi Vaslui.
Referitor la solicitarea reclamantei de a i se elibera certificatul de liberă practică, instanţa a constatat că pârâţii nu au contestat că reclamanta este beneficiara certificatului de membru al colegiului Farmaciştilor indicat în acţiune, având dreptul de a utiliza documentul potrivit propriei voinţe.
S-a mai reţinut că, nici cu ocazia verificărilor administrative şi nici cu prilejul cercetării penale efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani, nu s-a dovedit că înscrisul respectiv ar fi fost folosit fără ştirea şi acordul reclamantei la eliberarea vreunei licenţe sau autorizaţii de funcţionare sau pentru deschiderea de noi farmacii.
Stabilind că nu sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a constatat că nu este justificată nici cererea de reparare a pagubei, estimată la 10.000.000 RON reprezentând daune materiale şi daune morale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A.O.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta, reiterând motivarea din acţiune, a învederat că răspunsul primit la solicitarea sa de la Ministerul Sănătăţii ocoleşte problema pusă în discuţie, refuzul manifestat având astfel un caracter nejustificat şi în contradicţie cu Legea farmaciei nr. 266/2008.
Reclamanta a precizat că posedă diploma de licenţă în urma absolvirii în anul 2003 a Facultăţii de farmacie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T.P.” şi este titulara Certificatului de membru al Colegiului Farmaciştilor seria IS nr. 3202/2005, practicând profesia de farmacist în perioada 2004 - 2011.
S-a mai arătat că în memoriile adresate Ministerului Sănătăţii a relatat despre faptul că, fără ştirea şi acordul său, propriul certificat de liberă practică a fost folosit de alte persoane pentru a obţine autorizaţia de funcţionare a unor farmacii, ceea ce i-a produs grave prejudicii materiale şi morale.
Reclamanta a menţionat că răspunsul dat de instituţia pârâtă constituie practic un refuz nejustificat de a-i soluţiona cererea, care se circumscrie temeiului juridic prevăzut la art. 8 din Legea contenciosului administrativ, soluţia adoptată de instanţă fiind astfel neîntemeiată.
O altă critică adusă sentinţei priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil, instanţa de fond nedând dovadă de obiectivitate, nepărtinire şi echidistanţă.
Reclamanta a arătat de asemenea că prin soluţia pronunţată nu a fost cercetat fondul procesului, judecătorul rezumându-se a califica solicitarea accesului la informaţii de interes public ca fiind lipsită de obiect, ignorând faptul că răspunsul primit de la Ministerul Sănătăţii este evaziv şi echivoc şi nu are la bază o verificare reală a numărului de autorizaţii de funcţionare emise pe baza certificatului său de liberă practică.
S-a învederat şi faptul că instanţa a interpretat în mod eronat răspunsul pârâtului şi a respins nejustificat cererea de a se solicita relaţii de la ministerul pârât referitoare la situaţia relevată, respectiv de a se depune în copie autorizaţiile de funcţionare, de deschidere a unor noi farmacii emise în perioada 2005 - 2012 în care a fost folosit numele reclamantei,ca titulară a certificatului de membru a Colegiului Farmaciştilor din România.
În faza recursului, reclamanta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, precizând prin notele scrise că înţelege să invoce excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 44 alin. (3) şi (4) şi art. 22 din Constituţie.
Întrucât dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate s-a ridicat nu au legătură cu soluţionarea prezentului litigiu, Curtea, făcând aplicarea art. 29 alin. (5) cu referire la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, va constata că excepţia este inadmisibilă şi, în consecinţă, va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu sunt îndeplinite cerinţele textului de lege sus-menţionat, neexistând refuz nejustificat din partea ministerului pârât de soluţionare a solicitării reclamantei, astfel cum este definită noţiunea de art. 2 lit. i) din Legea contenciosului administrativ ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Astfel, modalitatea de rezolvare a unei cereri adresate unei autorităţi administrative, dată în termen legal şi în conformitate cu reglementările în vigoare, chiar nefavorabilă petiţionarului, nu echivalează cu un refuz nejustificat şi nu dă dreptul la despăgubiri pentru repararea pagubei.
În cauză, Ministerul Sănătăţii, sesizat de reclamantă prin cereri repetate, a formulat răspuns la solicitarea cerută, comunicând prin adresa din 4 aprilie 2011 că nu există nici o solicitare a SC M. SRL Botoşani care să implice numele reclamantei sau documentele acesteia de exercitare a profesiei de farmacist, iar prin adresa din 6 ianuarie 2012 că numele A.O.M. nu apare la nici o farmacie din judeţele Iaşi, Vaslui sau Botoşani.
Pârâtul a mai precizat că a efectuat o nouă verificare şi la cererea Judecătoriei Botoşani - Dosar nr. 15025/193/2011, răspunsul fiind acelaşi, în sensul că nu există nici o autorizaţie de funcţionare în care reclamanta să fie nominalizată farmacist şef.
La dosar s-a depus şi adresa din 13 aprilie 2012 emisă de pârât în care se precizează că în baza de date a ministerului, afişată pe site-ul instituţiei se regăsesc toate farmaciile care funcţionează, autorizaţiile de funcţionare emise acestora şi numele farmacistului conducător de unitate, numele reclamantei neregăsindu-se în această bază de date.
De asemenea, împrejurarea că numele reclamantei nu figurează pe nicio autorizaţie a vreunei farmacii existente pe teritoriul României în perioada 2003 - 2012 rezultă şi din adresa transmisă de Ministerul Sănătăţii la solicitarea Judecătoriei Iaşi în Dosarul nr. 13383/245/2012, depusă la dosarul de recurs.
Acelaşi aspect este consemnat şi în răspunsul comunicat de pârât secretarului de stat al ministerului, cu Adresa nr. 1687 din 18 septembrie 2013, act depus în copie la dosarul de recurs.
În raport de cele expuse, Curtea reţine că soluţia instanţei de fond care a constatat inexistenţa refuzului nejustificat reclamat, apare ca legală şi temeinică, nefiind îndeplinite cerinţele art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
Nu sunt întemeiate nici criticile privind lipsa de obiectivitate a instanţei şi neadministrarea probelor solicitate, din încheierile de şedinţă din dosarul Curţii de Apel Iaşi rezultând că a fost admisă probe cu înscrisuri - depuse de reclamantă - care a formulat concluzii orale cu ocazia dezbaterilor fondului litigiului şi a depus şi note scrise în termenul de amânare a pronunţării.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea recurentei A.O.M. de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de A.O.M. împotriva Sentinţei nr. 183 din 31 mai 2012 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă şi cu recurs în ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7325/2013. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 7381/2013. Contencios → |
|---|
