ICCJ. Decizia nr. 7543/2013. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7543/2013
Dosar nr. 193/45/2011
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 350 din 14 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC V.A. SA, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă faţă de pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Operaţiuni Vamale Iaşi, şi ca nefondată în contradictoriu cu pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţie.
Este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Autoritatea Naţională a Vămilor şi Direcţia Regională pentru Operaţiuni Vamale Iaşi, deoarece actele contestate nu sunt emise de acestea, ci de pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui.
Direcţiile judeţene pentru accize şi operaţiuni vamale au capacitate de drept administrativ, răspunzând în nume propriu pentru actele pe care le emit în activitatea pe care o desfăşoară. Această capacitate administrativă le conferă, în materia contenciosului administrativ şi fiscal, calitatea de subiecte de drepturi şi obligaţii procesuale, distinctă de cea a pârâtelor.
Pe fondul cauzei.
La data de 01 martie 2000, SC V. SA s-a divizat în trei societăţi comerciale, printre care se află şi reclamanta, SC V.A. SA (Dosarul nr. 193/45/2011).
Ca urmare a acestei divizări, reclamantei i s-au repartizat 98 vagoane vin, 6 vagoane D. învechit, cu tărie alcoolică de 37 de grade dall şi 2 vagoane D. alb, cu tăria alcoolică de 64,2 grade Dall. Accizele au fost repartizate în funcţie de stocurile de băuturi rămase la fiecare societate şi suprafeţele de plantaţii preluate, reclamantei revenindu-i suma de 2191194969 RON vechi.
Printr-un act adiţional la Protocolul de divizare al SC V. SA Huşi, cu număr de înregistrare 1648/2000, fără dată, încheiat, aşa cum reiese din conţinutul lui, ca urmare a unui control fiscal din data de 09 mai 2000, societăţii comerciale V.A. SA i-a fost repartizată obligaţia de a plăti accize în cuantum de 1574607150 RON (157460,71 RON).
La data de 12 septembrie 2000, organele fiscale au pus sechestru pe D.-ul învechit şi pe cel alb pentru realizarea unor creanţe bugetare, inclusiv accize, iar la data de 03 aprilie 2007 a procedat la ridicarea sechestrului.
În perioada 12 mai 2010 - 15 iunie 2010, pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui a efectuat un control la SC V.A. în vederea verificării respectării prevederilor legislaţiei fiscale, inclusiv reverificare condiţii de autorizare, avându-se în vedere, în special, dacă antrepozitarul îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 20623 - Condiţii de autorizare şi art. 206 - Obligaţiile antrepozitarului autorizat, din Codul fiscal.
În timpul controlului s-a constatat că antrepozitarul deţine produse accizabile (spirtoase) în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile legale şi produse accizabile (intermediare) produse în afara unui regim suspensiv de accize, după cum urmează:
1. un recipient din inox - nr. inventar 2176 cu o capacitate de 9.826 litri, conţinând produsul distilat de vin în cantitate de 9.780 litri cu o concentraţie alcoolică de 61,7 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005420, 0005482;
2. un recipient din inox - nr. inventar 2177 cu o capacitate de 9.922 litri, conţinând produsul D. învechit în cantitate de 9.922 litri cu o concentraţie alcoolică de 37,5 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005483 - 0005484;
3. un recipient din inox - nr. inventar 2180 cu o capacitate de 11.300 litri, conţinând produsul D. învechit în cantitate de 11.300 litri cu o concentraţie alcoolică de 34,9 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005485 - 0005486;
4. un recipient din inox - nr. inventar 2181 cu o capacitate de 11.300 litri, conţinând produsul D. învechit în cantitate de 11.300 litri cu o concentraţie alcoolică de 35,2 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005487 - 0005488;
5. un recipient din inox - nr. inventar 2182 cu o capacitate de 11.330 litri, conţinând produsul D. învechit în cantitate de 11.327 litri cu o concentraţie alcoolică de 34,9 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005489 - 0005490;
6. un recipient din inox - nr. inventar 2183 cu o capacitate de 11.300 litri, conţinând produsul D. învechit în cantitate de 11.300 litri cu o concentraţie alcoolică de 37,3 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005491 - 0005492;
7. un recipient din polistif - nr. inventar 20174 cu o capacitate de 5.041 litri, conţinând produsul D. învechit în cantitate de 3.150 litri cu o concentraţie alcoolică de 52,4 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005493 - 0005494 şi 0005495;
8. un recipient din polistif - nr. inventar 20217 cu o capacitate de 5.010 litri, conţinând produsul M. în cantitate de 4.283 litri cu o concentraţie alcoolică de 17,6 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005496, 0005497 - 0005498;
9. un recipient din polistif - nr. inventar 20194 cu o capacitate de 5.029 litri, conţinând produsul M. în cantitate de 5.029 litri cu o concentraţie alcoolică de 17,6 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005499 - 0005500 şi 0005510;
10. un recipient din polistif - nr. inventar 20177 cu o capacitate de 5.001 litri, conţinând produsul M. în cantitate de 5.001 litri cu o concentraţie alcoolică de 17,4 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005511 - 0005513;
11. un recipient din polistif - nr. inventar 20243 cu o capacitate de 30.248 litri, conţinând produsul M. în cantitate de 30.248 litri cu o concentraţie alcoolică de 17,6 grade Dall, având aplicate sigiliile cu seria: A.D.A. nr. 0005514 - 0005516, nr. 0005517, şi 0005519.
Pentru produsele menţionate mai sus au fost prelevate probe. Prin adresa A.N.V. - Direcţia de Autorizări nr. 14079, 36841/SLV din 29 septembrie 2009, înregistrată la D.J.A.O.V. Vaslui la nr. 4783 din 05 octombrie 2009 s-au transmis certificatele de analiză numerele: 162 - 172 din 23 septembrie 2009, emise de Laboratorul vamal central, probe transmise şi SC V.A. SA prin adresa D.J.A.O.V. Vaslui nr. 4972 din 12 octombrie 2009, pentru care societatea nu a depus contestaţie în termenul legal.
Constatând că antrepozitarul autorizat pentru producţie de vinuri liniştite W2, deţine în recipiente stocuri de produse accizabile "vrac" denumite: "Distilat de vin" şi "D. învechit", ce se încadrează în categoria băuturilor alcoolice spirtoase şi care provin de la un agent economic producător, respectiv SC V. SA Huşi, că produsul denumit "M." a fost obţinut de reclamantă conform schemei tehnologice de producere a M.-ului transmisă de către SC V.A. SA prin adresa din 25 ianuarie 2010 înregistrată la D.J.A.O.V. Vaslui la nr. 293 din 26 ianuarie 2010, materiile prime utilizate reprezentând must de struguri la care s-a adăugat alcool (distilat de vin), cu caracteristicile menţionate în certificatele de analiză nr. 169 - 172 din 23 septembrie 2009 emise de Laboratorul vamal central, şi că produsul denumit "M." se încadrează în categoria băuturilor alcoolice intermediare, respectiv codul NC 2204.29.91 (deţinut în recipiente "în vrac"), pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui a stabilit în sarcina SC V.A. obligaţia de plată a sumei totale de 1003922 RON reprezentând accize aferente produselor accizabile deţinute/produse în afara unui regim suspensiv de accize.
Prin Decizia nr. 1 din 12 iulie 2010, pârâta Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de control din 15 iunie 2010, considerând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2065 lit. a), art. 2066alin. (1), art. 2067 alin. (1) lit. b) şi c), art. 2069alin. (1) lit. b) şi c), art. 20652 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 216 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
A reţinut organul de soluţionare a contestaţiei că SC V.A. SA deţine produse accizabile în afara regimului suspensiv de accize, fără autorizaţie pentru producerea/deţinerea produselor în cauză.
S-a mai avut în vedere că produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora, că accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum care reprezintă deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile legale şi producerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize. De asemenea, s-a mai ţinut seama de faptul că persoana plătitoare de accize devenite exigibile este persoana care deţine produsele accizabile sau orice altă persoană implicată în deţinerea acestora şi persoana care produce produsele accizabile sau, în cazul unei produceri neregulamentare, orice altă persoană implicată în producerea acestora.
Instanţa a considerat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 20621 alin. (7), (9) şi (10) din Codul fiscal potrivit cărora deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage plata acestora. Se mai prevede, de asemenea, că este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, precum şi deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.
Raportat la aceste dispoziţii legale, precum şi la datele şi împrejurările ce reies din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că organele fiscale au constatat corect că reclamanta deţine produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile legale (distilat de vin şi D.) şi a produs neregulamentar, în afara unui regim suspensiv de accize, produse accizabile (M.) ce se încadrează în categoria băuturilor alcoolice intermediare, având codul NC 2204.29.91.
Apărarea reclamantei SC V.A. potrivit căreia a plătit accizele pentru bunurile avute în vedere de organul fiscal nu fost primită deoarece nu se bazează pe probe.
La dosar s-a depus Ordinul comun nr. 443 din 09 iunie 2005/1200 din 22 august 2005 prin care s-a acordat societăţii reclamante scutirea de plată pentru o serie de obligaţii fiscale, printre care se află şi obligaţia de plată a accizelor în cuantum de 193443 RON şi a dobânzilor aferente, însă din procesele-verbale de control fiscal şi notele de constatare aflate la dosar reiese că accizele respective nu au fost calculate pentru produsele preluate de la societatea desfiinţată prin divizare, avute în vedere de organul fiscal ce a întocmit actele a căror anulare s-a solicitat, ci pentru produsele realizate de reclamantă după ce şi-a început activitatea.
În această situaţie, se reţine că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 2066 alin. (1) din C. fisc. conform cărora accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, precum şi dispoziţiile art. 2067 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ care stabilesc faptul că deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile legii are semnificaţia eliberării pentru consum.
Întrucât deţinerea de produse accizabile pentru care accizele nu au fost percepute are caracter continuu, instanţa a considerat că termenul de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţia de plată a accizelor începe să curgă de la data încetării acţiunii de deţinere.
Prin urmare, deoarece la data efectuării controlului reclamanta deţinea bunuri accizabile pentru care nu a plătit accize, termenul de prescripţie reglementat de dispoziţiile art. 91 C. proc. fisc. nu s-a împlinit.
Având în vedere că prin Ordinul comun nr. 443 din 09 iunie 2005/1200 din 22 august 2005 nu i s-a acordat societăţii reclamante scutirea de plată pentru accizele aferente produselor preluate de la societatea desfiinţată prin divizare, ci pentru produsele realizate de reclamantă după ce şi-a început activitatea, instanţa a înlăturat concluziile expertului judiciar.
Pentru aceste considerente instanţa a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta SC V.A. SA solicitând modificarea acesteia şi admiterea acţiunii cu consecinţa desfiinţării Deciziei nr. 1 din 12 iulie 2010 şi a procesului-verbal 1904 din 15 iunie 2010 prin care s-au stabilit obligaţiile de plată constând în accize datorate bugetului de stat.
În motivarea cererii, recurenta a reluat criticile din cuprinsul acţiunii introductive vizând nelegalitate şi netemeinicia obligaţiilor fiscale stabilite şi face trimitere la procesul-verbal de divizare al societăţii SC" V." SA Huşi cu influenţă asupra obligaţiilor fiscale pentru societăţile nou-înfiinţate.
Se arată în acest sens, că în urma procesului de divizare a SC" V." SA Huşi i-au fost repartizate o fracţiune din activul şi pasivul societăţii divizate. Accizele s-au repartizat în funcţie de stocurile de băuturi rămase la fiecare societate şi suprafeţele de plantaţie preluate, valoarea lor fiind de 157.460,71 RON.
Pentru această sumă a beneficiat de scutire de plată fiind emisă Decizia nr. 3449/2007. În această situaţie, produsele preluate ca urmare a procesului de divizare, nu mai sunt supuse accizării.
Prin procesul-verbal de control contestat s-au calculat accize şi la bunurile preluate în baza procesului-verbal nr. 1904 din 15 iunie 2010 Anexa 1, întocmit cu ocazia divizării.
S-au formulat apărări în sensul că pentru aceste produse societatea a beneficiat de scutire de la plata accizelor dar au fost respinse de către organele de control dar şi de prima instanţă.
Se mai susţine, că în procesul-verbal contestat nu se reţine producerea de produse accizabile ulterior anului 2000 când a avut loc divizarea, această adăugare a fost făcută nepermis prin Decizia nr. 1 din 12 iulie 2010 de soluţionare a plângerii formulată împotriva procesului de control şi preluată ad-literram de instanţa de fond.
Prin urmare, aspectele de obligare a societăţii la plata accizelor pentru produsele realizate după înfiinţarea societăţii exced obiectului cauzei.
Se susţine în continuare, că instanţa de fond a stabilit în mod eronat că societatea deţine produse accizabile în afara unui regim suspensiv şi pentru care nu a plătit accizele.
Produsele identificate în urma controlului au fost preluate în urma divizării şi indisponibilizate prin aplicarea sechestrului conform procesului-verbal de sechestru din 12 septembrie 2000, act emis de DGFP Vaslui.
Această măsură ce nu permitea vânzarea bunurilor, se menţine până în anul 2007 când, prin adresa din 12 februarie 2007 societăţii i s-a comunicat faptul că s-a procedat la ridicarea sechestrului aplicat asupra bunurilor mobile instituit în anul 2000, ca urmare a plăţii obligaţiilor restante la bugetul general consolidat al statului.
Dispoziţiile cuprinse în art. 38 alin. (5) din H.G. nr. 44/2004 ce obligă agenţii economici care nu îndeplinesc condiţiile pentru a deveni antrepozitari autorizaţi, să notifice produsele deţinute până la data de 30 iunie 2004 nu-i sunt aplicabile, întrucât societatea a deţinut autorizaţia de antrepozit fiscal din 23 noiembrie 2003 valabilă până la data 1 ianuarie 2007.
În continuare, hotărârea primei instanţe este criticată pe motivul că nu s-a reţinut prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale. În acest sens, se arată că prevederea din Codul fiscal ce reglementează deţinerea de produse accizabile în afara unui antrepozit fiscal a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, termenul de prescripţie este de 5 ani şi a început să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, deci la 1 ianuarie 2005 şi s-a împlinit la data de 3 martie 2010 întrucât trebuie luate în calcul perioadele în care a fost suspendat termenul de prescripţie prin efectuarea inspecţiei fiscale.
Hotărârea primei instanţe mai este criticată şi pentru că nu s-a observat că organele fiscale au declanşat controlul cu încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (3) C. proc. fisc., întrucât pentru aceste obligaţii, la nivelul societăţii s-au efectuat mai multe controale succesive începând cu anul 2005.
Potrivit acestui text legal inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitului.
Un alt aspect de nelegalitate invocat este acela că instanţa de fond a înlăturat nemotivat concluziile raportului de expertiză. Deşi a fost admisă în cadrul probelor şi au fost încuviinţate obiectivele solicitate, care erau de altfel edificatoare pentru stabilirea situaţiei reale acestea au fost înlăturate. Singura motivare este aceea că prin "Ordinul nr. 443/2005 nu i-au fost acordate societăţii scutirea de la plată pentru accizele aferente produselor preluate de la societatea desfiinţată prin divizare ci pentru produsele realizate de societate după ce şi-a început activitatea".
Prin întâmpinarea depusă la dosar DRAOV Iaşi solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală.
În susţinerea acestei poziţii procesuale se arată că în perioada 12 mai 2010 - 15 iunie 2010 s-a efectuat un control la societatea recurentă şi s-a constatat că deţine produse accizabile în afara regimului suspensiv de accize, probele administrate în cauză demonstrând fără posibilitate de dubiu cele constatate de organele fiscale. Apreciază că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 20621 alin. (7), (9) şi (10) din Codul fiscal.
În privinţa legalităţii controlului precizează că a fost aleasă forma controlului inopinat, pentru verificarea faptică şi documentară, organul fiscal având posibilitatea să decidă asupra formei de inspecţie fiscală.
În legătură cu excepţia prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale invocată de societatea recurentă, se susţine că acest termen nu s-a împlinit întrucât potrivit dispoziţiilor din Codul fiscal ce reglementează plata accizelor, acestea devin exigibile numai în momentul eliberării pentru consum.
Examinând sentinţa atacată, în raport de motivele de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ. instanţa de control judiciar constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Societatea recurentă SC V.A. SA, în perioada 12 mai 2010 - 15 iunie 2010, a fost supusă unui control inopinat efectuat de inspectorii vamali din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Vaslui.
Controlul a fost efectuat în limitele competenţei organelor fiscale astfel cum este reglementată de art. 32 C. proc. fisc. adoptat prin O.U.G. nr. 92/2003.
Potrivit acestui text legal "organele fiscale au competenţa generală privind administrarea creanţelor fiscale exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală".
Pentru realizarea acestor atribuţii inspecţia fiscală poate aplica mai multe proceduri de control cum ar fi: controlul prin sondaj care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative în care sunt reflectate, modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat; controlul inopinat care constă în activitatea de verificare practică şi documentare, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale; controlul încrucişat care constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane.
În speţă, s-a iniţiat controlul inopinat la sesizarea Direcţiei Tehnici de Vămuire şi Tarif Vamal, care prin adresa din 10 februarie 2010 înregistrată la DJAOV Vaslui sub nr. 578 din 15 februarie 2010 s-a solicitat constatările direcţiei cu privire la natura şi calitatea de ingrediente utilizate de societate în procesul tehnologic de obţinere a fiecărui produs, întrucât societatea nu a trimis actele solicitate prin adresa din 25 ianuarie 2010. În aceste condiţii nu se poate reţine nelegalitatea controlului efectuat.
În privinţa prescripţiei dreptului de a stabili obligaţii fiscale instanţa de control judiciar reţine că potrivit art. 2066 C. fisc. "pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România".
Eliberarea pentru consum reprezintă orice ieşire a produselor accizabile din regimul suspensiv, orice producţie de produse accizabile în afara regimului suspensiv, orice import de produse accizabile dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv, utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal, astfel decât ca materie primă, orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare în conformitate cu prevederile legale.
Prin procesul-verbal de constatare, s-a reţinut în sarcina societăţii recurente deţinerea de produse accizabile (spirtoase) în afara unui regim suspensiv de accize, pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile legale şi produse accizabile intermediare, produse în afara unui regim suspensiv de accize.
Această activitate s-a desfăşurat în mod continuu până la data controlului, motiv pentru care nu se poate reţine împlinirea termenului de prescripţie.
Pe fond, se reţine, că societatea a fost supusă unui control inopinat în perioada 12 mai 2010 - 15 iunie 2010 iar cu ocazia controlului organele fiscale au constatat că societatea deţine produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accizare pentru care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile legale şi produse accizabile intermediare, produse realizate în afara unui regim suspensiv de accizare. Natura produselor sunt descrise în mod detaliat în cuprinsul procesului-verbal de control.
Din cuprinsul acestuia rezultă că au fost identificate produse preluate conform protocolului de divizare şi repartizare de stocuri semifabricate deţinute de SC "V." SA Huşi cum ar fi "distilat de vin" şi vinat învechit dar şi produse realizate după înfiinţarea societăţii cum ar fi produsul "M.". Acest din urmă produs nu se regăseşte în Anexa la Protocolul de divizare.
Regulile generale de antrepozitare sunt reglementate în capitolul 5 Titlul 7 Secţiunea a III-a C. fisc. art. 206 - 221.
Potrivit art. 20621alin. (2) C. fisc. "deţinerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
Alin. (7) deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor atrage plata acestora.
Alin. (9) este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal dacă acciza pentru acest produs nu a fost percepută".
Societatea recurentă a deţinut autorizaţie de antrepozit fiscal valabilă până la 1 ianuarie 2007. Susţine societatea recurentă, că în intervalul 2000 - 2007 aceste produse au fost indisponibilizate prin aplicarea sechestrului asigurător în vederea recuperării datoriilor la bugetul de stat.
Sechestrul a fost ridicat la data de 19 februarie 2007 potrivit adresei nr. 3470, ori după această dată, societatea era obligată să întreprindă demersurile legale, în sensul depunerii unei declaraţii de accize la autoritatea fiscală competentă, să notifice sau să predea sub supraveghere fiscală toate aceste produse în vederea distrugerii în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare, fie să notifice autorităţile teritoriale cu privire la virarea accizelor datorate bugetului statului şi a apoi valorificarea lor.
Ordinul comun nr. 443 din 9 iunie 2005 privind acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare datorate şi neachitate de societate nu conduce la înlăturarea obligaţiilor de plată, atâta timp cât societatea nu a întreprins demersurile legale după expirarea perioadei de autorizare.
În aceste condiţii se apreciază că în mod temeinic şi legal s-a stabilit că în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 20621 alin. (7) C. fisc. şi că societatea datorează accize pentru cantitatea de produse identificate, în cuantum de 701.489 RON.
În privinţa criticilor ce vizează înlăturarea concluziilor din raportul de expertiză, se reţine că instanţa nu este obligată să-şi însuşească concluziile raportului în condiţiile în care opiniile expertului nu se corelează cu înscrisurile depuse la dosar, ea este obligată să analizeze raportul de drept fiscal în ansamblul său printr-o analiză detaliată a motivelor de fapt şi de drept.
În speţă, expertul nu a făcut nicio referire la împrejurarea că autorizaţia deţinută de societate pentru antrepozitul fiscal a expirat în ianuarie 2007 nu a indicat ce demersuri au fost făcute după expirarea autorizaţiei şi nici care sunt consecinţele ce decurg după expirarea acestei perioade şi deţinerea în continuare de produse accizabile de către societate.
În această situaţie în mod corect prima instanţă a înlăturat concluziile din Raportul de expertiză prin care s-a stabilit că societatea nu datorează accize, pe considerente că era autorizată, sau că a beneficiat de un ordin de scutire de plată.
Pentru toate aceste considerente recursul apare ca nefondat şi urmează să fie respins în condiţiile prevăzute de art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 316 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V.A. SA împotriva Sentinţei civile nr. 350 din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 7540/2013. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 7551/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
