ICCJ. Decizia nr. 7551/2013. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7551/2013
Dosar nr. 399/43/2011
Şedinţa publică de la 3 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 75 din 6 aprilie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, şi a anulat Hotărârea nr. 5326/2011 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, pentru perioada august 1944 - martie 1945, şi să-i acorde drepturile corespunzătoare începând cu data de 1 septembrie 2011.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în toamna anului 1944 - din cauza persecuţiilor etnice la care a fost supusă de către regimurile instaurate în acea perioadă populaţia română - din localitatea de domiciliu, Luna, jud. Cluj, în localitatea Noşlac, jud. Alba.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că hotărârea este netemeinică şi nelegală faţă de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice, potrivit legii şi că localitatea de domiciliu, părăsită de intimată, nu era ocupată.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, iar instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii exercitate de regimurile instaurate în România în perioada precizată, sub forma refugiului, a expulzării sau strămutării în altă localitate, fără a se face nicio distincţie după cum refugiul, expulzarea sau strămutarea s-au făcut pe teritoriul de atunci al României sau în afara acestuia, şi fără a se face vreo caracterizare a localităţii părăsite de cei persecutaţi, esenţial fiind actul persecuţiei. Or, potrivit unui principiu de drept, unde legea nu distinge, nici noi nu o putem face.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, iar potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori (alin. (2)).
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor M.V. şi I.V., rezultă într-adevăr că, din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi de către regimurile instaurate în acea perioadă, reclamanta şi familia sa s-au refugiat, în luna septembrie a anului 1944, din localitatea de domiciliu, Luna, jud. Cluj, în localitatea Noşlac, jud. Alba.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, iar instanţa de fond în mod corect a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i recunoască acesteia drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva Sentinţei nr. 75 din 6 aprilie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2013.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 7543/2013. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 7564/2013. Contencios → |
|---|
