ICCJ. Decizia nr. 7771/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7771/2013
Dosar nr. 10913/3/2012
Şedinţa de la 13 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1049 din 15 februarie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că obiectul principal al acţiunii îl reprezintă contestaţia reclamantului B.M.S.C. împotriva Ordinului nr. 41804/I din 14 septembrie 2011 emis de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al Municipiului Bucureşti, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului.
În raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi având în vedere că ordinul contestat este emis de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al Municipiului Bucureşti, care este o autoritate publică de nivel judeţean, Curtea a apreciat că revine Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de a soluţiona în fond prezenta cauză.
Prin Sentinţa civilă nr. 3953 din 4 septembrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul B.M.S.C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" al Municipiului Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin cererea completată reclamantul a solicitat să se constate nulitatea Ordinului MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011, a Ordinului I.G.S.U. nr. 080211 din 11 iunie 2011, a măsurii de punere la dispoziţie începând cu data de 15 iunie 2011, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă şi a ordinului de trecere în rezervă, precum şi repunerea în situaţia anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă.
Instanţa a mai reţinut că în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a capetelor de cerere privind nulitatea Ordinului MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011 şi a Ordinului I.G.S.U. nr. 080211 din 11 iunie 2011, aparţine curţii de apel, fiind vorba de acte emise de autorităţi publice centrale, iar capetele de cerere referitoare la constatarea nulităţii măsurii de punere la dispoziţie, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă şi a ordinului de trecere în rezervă şi la repunerea în situaţia anterioară au caracter accesoriu faţă de primele capete de cerere, astfel că potrivit art. 17 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a acestora revine tot curţii de apel.
Tribunalul a apreciat că în raporturile dintre părţi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, nu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cadrele militare (inclusiv cele din cadrul ISU) neavând calitatea de funcţionari publici, astfel că nu sunt incidente prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
În concluzie, faţă de textele legale citate şi având în vedere că obiectul principal al acţiunii de faţă îl reprezintă contestaţia reclamantului B.M.S.C. împotriva ordinului prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, respectiv Ordinul nr. 41804/I din 14 septembrie 2011 emis de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealul Spirii" al Municipiului Bucureşti, precum şi faptul că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică locală, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competenţa de soluţionare revine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.M.S.C. şi pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" al Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7768/2013. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7772/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
