ICCJ. Decizia nr. 7776/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7776/2013
Dosar nr. 86/99/2013
Şedinţa de la 13 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 405/2012 din 17 decembrie 2012, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei competenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în restituire, promovată de reclamanta SC "R." SA Paşcani, în contradictoriu cu pârâtele: Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mici şi Mijlocii Iaşi şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Paşcani, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, raportat la temeiul de drept al acţiunii şi la faptul că ceea ce se solicită prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea precizată, vizează restituirea unor sume încasate de pârâte, în baza unor acte administrativ-fiscale care au fost anulate prin Sentinţa nr. 240/CA din 16 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Iaşi în Dosarul nr. 7242/99/2008 şi respectiv prin Sentinţa nr. 196/CA din 9 august 2010, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 874/45/2009, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 149 şi următoarele din Legea nr. 571/2003 şi nici dispoziţiile art. 88 lit. a) din O.G. nr. 92/2003, fiind vorba doar de o simplă cerere de restituire a unor sume de la bugetul de stat, sume ce au fost încasate de la contribuabil în baza unor acte administrativ-fiscale ce au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti definitive.
Constatând că litigiul de faţă nu vizează acte administrativ-fiscale, prin care s-ar fi stabilit taxe şi impozite, ci doar restituirea unor sume pretins reţinute fără drept, şi că, în aceste condiţii, nu este aplicabil criteriul valoric, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci criteriul statutului juridic al instituţiei publice căreia îi revine pretinsa obligaţie de restituire a sumelor pentru care nu mai există un titlu de creanţă valabil, Curtea, raportându-se şi la prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare elaborat de Ministerul Finanţelor Publice, a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 32 şi art. 33 C. proc. fisc., coroborate cu art. 117 din acelaşi cod, care dau organelor fiscale teritoriale, indiferent de valoarea pretenţiilor formulate, competenţa de soluţionare a cererilor de restituire a sumelor pretins plătite în mod nelegal în contul bugetului de stat şi, implicit, responsabilitatea pentru refuzul de a rezolva o atare cerere.
Drept urmare, având în vedere că însăşi pârâtele au susţinut că este de competenţa Administraţiei Finanţelor Publice a Municipiului Paşcani soluţionarea cererii de restituire a sumei totale de 1.157.762 RON, sumă ce a fost reţinută şi virată la bugetul de stat în baza unor acte administrativ-fiscale ce au fost anulate de instanţele judecătoreşti competente, Curtea, constatând inaplicabilitatea criteriului valoric, într-un atare caz, criteriu care se aplică exclusiv litigiilor având ca obiect anularea actelor administrativ-fiscale prin care au fost stabilite obligaţii de plată a unor taxe şi impozite, raportându-se la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în temeiul art. 158 alin. (3) din acelaşi cod, şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă în favoarea Tribunalului Iaşi, ca primă instanţă în materia contenciosului administrativ.
Prin Sentinţa civilă nr. 3438 CA din 25 septembrie 2013, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a constatat că tribunalul este necompetent material a soluţiona cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii şi Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Paşcani, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea rezolvării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta SC R. SA a înţeles să sesizeze instanţa de judecată cu cenzurarea unui posibil refuz al organelor fiscale pârâte de a-i restitui suma totală de 1.157.762 RON, reprezentând taxa pe valoare adăugată; că, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma aplicabilă la data învestirii Curţii de Apel Iaşi (31 octombrie 2012) şi având în vedere că litigiul de faţă priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale, determinarea competenţei materiale a primei instanţe se realizează în funcţie de criteriul valoric şi nu de cel al poziţionării autorităţilor pârâte în sistemul administrativ, iar cum valoarea taxei pe valoare adăugată dedusă judecăţii este superioară pragului de 500.000 RON, aparţine Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa materială de a rezolva în fond cauza prezentă.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul dispoziţiilor art. 21 şi art. 22 C. proc. civ., Tribunalul a suspendat procedura şi a înaintat Dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 205 alin. (2) şi art. 206 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, are dreptul de a introduce contestaţie în faţa organului fiscal şi ulterior de a se plânge în instanţă şi persoana care se consideră lezată în drepturile sale de absenţa unui act administrativ fiscal sau de refuzul nejustificat de emitere a unui astfel de act.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o dublă distincţie pentru stabilirea competenţei instanţelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii ce sunt date în competenţa tribunalelor administrativ-fiscale) şi acte administrative care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competenţa secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel).
Având în vedere obiectul acţiunii judiciare de faţă, faptul că suma solicitată are caracterul unei creanţe fiscale, prezentul litigiu fiind un litigiu care priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, în cauză sunt aplicabile în materie de competenţă dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel fiind, având în vedere faptul că în cazul litigiilor având ca obiect creanţe fiscale competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează obiectul prezentului litigiu este mai mare de 500.000 RON, competenţa de soluţionare în fond a litigiului aparţine Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC "R." SA şi pe pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mici şi Mijlocii Iaşi şi Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Paşcani, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7774/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7777/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
