ICCJ. Decizia nr. 7773/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7773/2013
Dosar nr. 5500/4/2013
Şedinţa de la 13 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din data de 21 februarie 2013, Judecătoria Găeşti, în temeiul dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, a înaintat, pe cale administrativă, cauza ce face obiectul prezentului dosar, spre competentă soluţionare, Judecătoriei sector 4 Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 10571 din 21 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC C.R.C. SRL, în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie, în favoarea Judecătoriei Găeşti, judeţul Dâmboviţa şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sector 4 Bucureşti a reţinut că, din procesul-verbal de contravenţie întocmit rezultă că locul săvârşirii contravenţiei este în localitatea Petreşti, jud. Dâmboviţa, astfel că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii contestaţiei, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost săvârşită contravenţia, respectiv Judecătoria Găeşti.
Judecătoria sector 4 a mai reţinut că, deşi Judecătoria Găeşti a motivat rezoluţia de înaintare a dosarului pe cale administrativă faţă de dispoziţiile art. 101 din O.G nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, reţinând că sunt dispoziţii procedurale de imediată aplicare, instanţa apreciază faptul că erau totuşi aplicabile dispoziţiile art. 725 alin. 2 teza I din vechiul C. proc. civ., astfel că, odată ce a fost legal învestită la momentul formulării plângerii contravenţionale, Judecătoria Găeşti trebuia să continue judecata, fără a aplica o lege de modificare a competenţei teritoriale intrată în vigoare pe parcursul soluţionării litigiului.
Totodată, instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile în cauză nici dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, deoarece legiuitorul a înţeles să facă în Legea nr. 2/2013 o distincţie explicită între materia contravenţională şi materia contenciosului administrativ, astfel că art. XXIII alin. (1), întrucât se referă exclusiv la materia contenciosului administrativ, nu este aplicabil materiei contravenţionale, pe considerentul că materia contravenţională ar putea fi considerată o ramură a materiei contenciosului administrativ.
Deşi în cauză nu există o sentinţă de declinare de la Judecătoria Găeşti, ci doar o trimitere pe cale administrativă a dosarului, Judecătoria sector 4 a apreciat că există totuşi un conflict negativ de competenţă, întrucât nu este important actul prin care se declină competenţa, ci manifestarea de voinţă în acest sens, iar Judecătoria Găeşti şi-a negat propria competenţă, aşa cum rezultă din cuprinsul rezoluţiei administrative din 21 februarie 2012.
Faţă de această soluţie, având în vedere declinările reciproce prin care atât Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, cât şi Judecătoria Găeşti, s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în raport de dispoziţiile art. 20 pct. 2 şi art. 21 C. proc. civ., instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia, procedura fiind suspendată până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenţie din 14 noiembrie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - C., petenta SC "C.R.C." SRL a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 1.750 RON.
S-a constatat că la data de 1 noiembrie 2012, vehiculul cu număr de înmatriculare x, aparţinând petentei, a circulat pe Autostrada - A1 km 70+460m, în localitatea Petreşti, judeţul Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost în localitatea Petreşti, judeţul Dâmboviţa, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti, judeţul Dâmboviţa.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găeşti la data de 7 decembrie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal învestite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată "modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal".
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea Petreşti, judeţul Dâmboviţa, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Găeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC "C.R.C." SRL şi pe pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - C. în favoarea Judecătoriei Găeşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
← ICCJ. Decizia nr. 7772/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7774/2013. Contencios. Conflict de... → |
---|