ICCJ. Decizia nr. 7772/2013. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7772/2013
Dosar nr. 17273/3/2013
Şedinţa de la 13 decembrie 2013
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1236 din 4 iunie 2013 Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S.D.C., B.B. şi S.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin raportare la modificările aduse de către reclamanţi capătului de cerere privind obligaţia de a emite decizie care cuprinde titlul de despăgubire, disjuns în temeiul Legii nr. 165/2013 şi care formează obiectul prezentului dosar, acesta este formulat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, iar potrivit art. 19 din Capitolul VI, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, coroborat cu art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamanţii.
Tribunalul a apreciat că pretenţiile vizând emiterea deciziei de compensare vizează exclusiv procedura reglementată de Legea nr. 247/2005 şi Legea nr. 165/2013, etapă ulterioară şi distinctă de cea a procedurii Legii nr. 10/2001, pentru care legea stabileşte o competenţă distinctă.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 19 şi 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 2953 din 7 octombrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a curţii, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii S.D.C., B.B. şi S.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă şi faţă de împrejurarea că obiectul prezentei acţiuni se încadrează în dispoziţiile art. X (litigii privind contestarea deciziei adoptate de către CCSD sau refuzul acesteia de a emite decizie), competenţa materială aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în a cărui rază teritorială domiciliază reclamanţii.
A mai reţinut curtea că, în materia contenciosului administrativ, normele privind competenţa materială sunt de imediată aplicare, astfel că la momentul declinării competenţei trebuiau avute în vedere dispoziţiile art. X din Legea nr. 2/2013, instanţa competentă fiind Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin capătul de cerere care face obiectul prezentului dosar, ca urmare a disjungerii acestuia din Dosarul nr. 8305/3/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, reclamanţii S.D.C., B.B. şi S.V., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să emită decizia care cuprinde titlul de despăgubire înglobând creanţa lor asupra statului, în calitate de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005.
În raport de obiectul litigiului, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora:
"Art. XXIII - (1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanţele devenite competente să le judece."
Potrivit art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013: "Competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanţei reşedinţei sale din ţară sau, după caz, instanţei domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reşedinţă în România şi nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti."
Având în vedere că prezentul litigiu este un proces în curs de judecată în primă instanţă, care până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 ar fi fost de competenţa Curţii de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (3) din Legea nr. 2/2013, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, instanţă devenită competentă, material şi teritorial, să îl soluţioneze.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S.D.C., B.B. şi S.V. şi pe pârâtul Statul Român prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7771/2013. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 7773/2013. Contencios. Conflict de... → |
|---|
