ICCJ. Decizia nr. 1018/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1018/2014
Dosar nr. 943/2/2009
Şedinţa publică de la 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Stabilirea cadrului procesual
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. 943/2/2009, astfel cum a fost completată la data de 4 mai 2009, reclamanţii G.I. şi G.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii, cultelor şi Patrimoniului Naţional, D.A.I., următoarele:
1. Anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional;
2. Indicarea actelor normative incidente pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanţilor;
3. Obligarea în solidar a pârâţilor la plata de despăgubiri morale, reprezentând totalul veniturilor nete salariale de care ar fi beneficiat pe perioada 17 martie 2008-31 decembrie 2008;
4. Obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând, pentru perioada 1 septembrie 2008-31 decembrie 2008, diferenţa dintre drepturile salariale plătite de Filarmonica G.E., Bucureşti, calculate la un salariu tarifar de 3.104 RON pentru G.I. şi 2.283 RON pentru G.A., şi drepturile salariale cuvenite, conform anexei la art. 151 din O.G. nr. 21/2007 (salariu tarifar de 4.392 RON pentru G.I. şi 2.929,5 RON pentru G.A.);
5. Obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând, pentru perioada 1 ianuarie 2009-31 mai 2009, diferenţa dintre drepturile salariale plătite de Filarmonica G.E., Bucureşti, calculate la un salariu tarifar de 2.173 RON pentru G.I. şi 1.598 RON pentru G.A. şi drepturile salariale cuvenite, conform anexei la art. 151 din O.G. nr. 21/2007 (salariu tarifar de 4.392 RON pentru G.I. şi 2.929,5 RON pentru G.A.);
6. Obligarea pârâtului Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional să asigure reclamanţilor plata drepturilor salariale, conform anexei la art. 151 din O.G. nr. 21/2007, precum şi bugetul aferent acestora pentru anul 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat faptul că pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor, prin secretarul de stat D.A.I., a impus în mod abuziv ca, începând cu data de 1 septembrie 2008, salariile personalului artistic angajat al Filarmonicii G.E. din Bucureşti să fie calculate conform grilei prevăzute de anexa nr. IV2b din O.G. nr. 10/2008. Până la data de 1 septembrie 2008, salariile personalului artistic au fost calculate potrivit anexei nr. IV2b din O.G. nr. 10/2008 şi Legii nr. 102/2004.
Reclamanţii au susţinut că trebuiau aplicate prevederile anexei nr. IV2b la O.G. nr. 10/2008, Legii nr. 102/2004, deoarece nu existau norme de aplicare a Legii nr. 353/2007, respectiv a art. 151 din O.G. nr. 21/2007. Prin urmare, adresa din 9 octombrie 2008, pct. 4 al aşa-numitelor „concluzii” ale Ministerului Culturii şi Cultelor, elaborate şi expediate Filarmonicii G.E. din Bucureşti, „în atenţia (...) Directorului General,” prin secretarul de stat D.A.I. se transformă într-un abuz discriminator, îndreptat şi aplicat împotriva lor, precum şi colectiv discriminator, îndreptat şi aplicat împotriva întregului personal artistic al Filarmonicii G.E. din Bucureşti.
La data de 9 iunie 2009, reclamanţii au completat acţiunea, solicitând chemarea în judecată şi a pârâtei Filarmonica G.E. din Bucureşti, instituţie la care aceştia sunt angajaţi cu contracte individuale de muncă.
Pârâţii au formulat întâmpinări în cauză, după cum urmează:
Pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei de interes în formularea capetelor 1-3 din acţiunea de faţă. În acelaşi timp, pârâtul a solicitat, în subsidiar, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că prin adresa a cărei anulare se solicită, ministerul, prin secretarul de stat, a comunicat conducerii Filarmonicii G.E. din Bucureşti punctul de vedere asupra drepturilor salariale cuvenite personalului de specialitate artistică.
Prin sentinţa civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a a obligat pârâta Filarmonica G.E. din Bucureşti să plătească reclamanţilor G.I. şi G.A. diferenţa de drepturi băneşti dintre drepturile salariale încasate în perioada 1 septembrie 2008-17 decembrie 2008 (prin aplicarea O.G. nr. 10/2008) şi drepturile băneşti cuvenite pentru acelaşi interval de timp (prin aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007).
Referitor la capătul de cerere privind acordarea de daune morale, pârâtul a arătat că în literatura de specialitate daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusă existenţei fizice a persoanei, integrităţii corporale şi sănătăţii, cinstei, demnităţii şi onoarei, prestigiului profesional. Potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei în cererea de acordare a daunelor morale revine reclamantului. În speţă, reclamanţii, fără a motiva cererea, au solicitat o sumă de bani, reprezentând suma veniturilor nete salariale pe perioada 17 martie 2008-31 decembrie 2008, încasate ca drepturi salariale de către secretarul de stat D.A.I., ca angajat al Ministerului Culturii şi Cultelor, aspect care nu reprezintă prejudiciu moral.
Pârâtul D.A.I. a invocat excepţiile:
- inadmisibilităţii şi lipsei de interes în formularea capetelor de cerere 1, 2 şi 6;
- lipsei de interes în formularea capetelor 4 şi 5 de cerere;
- inadmisibilităţii capătului 3 de cerere din acţiunea de faţă.
În motivare, pârâtul a arătat că evaluarea personalului artistic, tehnic şi administrativ de specialitate, în vederea stabilirii salariilor de bază, se face conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor, iar la data formulării adresei a cărei anulare face obiectul prezentei judecăţii, normele metodologice în referinţă erau elaborate de către pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor. Apreciind că se află în prezenţa unui vid legislativ, conducerea Filarmonicii G.E. din Bucureşti s-a adresat forului tutelar, Ministerul Culturii şi Cultelor, solicitând lămuriri cu privire la stabilirea dispoziţiilor legale privind salarizarea personalului de specialitate.
Pârâtul a menţionat că nulitatea acestei adrese a fost analizată în cadrul Dosarului nr. 43787/3/2008 ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008 (rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare), a admis în parte cererea formulată de reclamanţii G.I. şi G.A., a obligat pârâta Filarmonica G.E. din Bucureşti la plata către reclamanţi a diferenţei de drepturi băneşti, dintre drepturile salariale încasate în perioada 1 septembrie 2008-17 decembrie 2008, prin aplicarea O.G. nr. 10/2008, şi drepturi băneşti cuvenite pentru acelaşi interval de timp, prin aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 21/2007, aprobată prin Legea nr. 353/2007, a respins capetele nr. 1-7 ca inadmisibile şi a respins capătul 8 din cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Culturii şi Cultelor, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pârâta Filarmonica G.E. din Bucureşti a invocat excepţiile:
- tardivităţii cererii completatoare;
- lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la capetele 1 şi 3 de cerere;
- necompetenţei materiale a instanţei cu privire la soluţionarea capetelor 1 şi 2 din cererea completatoare;
- autorităţii de lucru judecat cu privire la capetele 1 şi 2 din acţiunea introductivă, precum şi cu privire la capătul 1 din cererea completatoare;
- inadmisibilităţii cu privire la capetele 1 şi 2 din acţiunea introductivă.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Succesiunea ciclurilor procesuale epuizate în cadrul acestui litigiu până în prezent.
Prin sentinţa civilă nr. 3092/2009, Curtea de Apel Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. 46228/3/2009.
La termenul de judecata din data de 5 martie 2010, reclamanţii au arătat că renunţă la judecată în ceea ce priveşte:
- capetele 2, 4, 5 şi 6 din acţiunea completată la data de 4 mai 2009;
- cererea completatoare prin care a chemat în judecată pârâta Filarmonica G.E. din Bucureşti pentru toate capetele de cerere.
De asemenea, reclamanţii au invocat excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe pentru capătul de cerere privind anularea adresei emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor
Pârâtul D.A.I. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capătul 1 de cerere şi excepţia inadmisibilităţii pentru capătul 1 şi capătul 3 de cerere. Totodată, pârâtul a precizat că nu mai susţine excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a lipsei de interes, invocate prin întâmpinare.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de 5 martie 2010 ,Tribunalul a luat act de renunţarea reclamanţilor la capetele 2, 4, 5 şi 6 din acţiunea dedusă judecăţii (astfel cum a fost completată la data de 4 mai 2009) şi a reţinut că a rămas fără obiect excepţia tardivităţii formulării cererii completatoare.
Prin sentinţa civilă nr. 2176 din 12 martie 2010, Tribunalul a respins excepţia necompetenţei materiale, excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, invocată de pârâtul D.A.I., şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, invocată de acesta prin întâmpinare.
Tribunalul a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor. În plus, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Prin decizia civilă nr. 3975 din 4 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a admis recursul declarat de reclamanţi, a casat sentinţa anterior arătată, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, a declinat cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Prin decizia nr. 2518 din 17 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18 mai 2011, iar în şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2011, instanţa a luat act de renunţarea reclamanţilor la judecata capetelor 2, 4, 5 şi 6 ale acţiunii precizate, în temeiul art. 246 C. proc. civ. Ca atare, instanţa a constatat că a rămas învestită doar cu capătul 1 de cerere privind anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, precum şi cu capătul 3 de cerere privind obligarea pârâţilor Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi D.A.I. la plata de despăgubiri morale.
Hotărârea Curţii de Apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 7148 din 29 noiembrie 2011:
- a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, constatând existenţa autorităţii de lucru judecat;
- a respins capătul de cerere având ca obiect daunele morale ca nefondat;
- a obligat reclamanţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 RON în favoarea pârâtului D.A.I. şi în sumă de 508,59 RON, în favoarea pârâtei Filarmonica G.E. din Bucureşti.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În privinţa primului capăt de cerere este întrunită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, prevăzută de art. 1201 C. civ., în raport de sentinţa civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale (rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare).
Capătul 3 de cerere referitor la acordarea daunelor morale este nefondat, faţă de principiul de drept accesorium sequitur principale.
În raport de prevederile art. 274 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., reclamanţii datorează pârâţilor cheltuieli de judecată, întrucât au căzut în pretenţii.
4. Recursul declarat de reclamanţii G.I. şi G.A.
În recursul lor, reclamanţii au solicitat casarea sentinţei şi admiterea acţiunii şi, în consecinţă:
- admiterea acţiunii;
- anularea actului administrativ din 9 octombrie 2008, emis de Ministerul Culturii, Cultelor, actualul Minister al Culturii şi Patrimoniului Naţional, şi a efectelor juridice şi financiare produse de aplicarea prevederilor acestui act administrativ;
- obligarea la plata către fiecare reclamant de despăgubiri morale a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, fost Ministerul Culturii şi Cultelor, în solidar cu fostul secretar de stat D.A.I., în cuantum de 43.360,27 RON, conform precizărilor depuse la dosar;
- obligarea la plata către fiecare reclamant de despăgubiri materiale a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, fost Ministerul Culturii şi Cultelor, în solidar cu fostul secretar de stat D.A.I., în cuantumul reprezentat de diferenţele dintre salariile maxime tarifare, calculate în baza H.G. nr. 1672/2008, şi salariile maxime cuvenite conform prevederilor Legii nr. 353/2007;
- obligarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi a Filarmonicii G.E. din Bucureşti la refacerea tuturor actelor oficiale întocmite în baza actului administrativ din 9 octombrie 2008, emis de Ministerul Culturii şi Cultelor, precum şi la înlăturarea tuturor efectelor juridice şi financiare produse de aplicarea acestui act.
În motivarea căii extraordinare de atac, încadrată în drept în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9, art. 3041 C. proc. civ., recurenţii au susţinut că hotărârea pronunţată de instanţa de fond s-a dat cu interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, este lipsită de temei legal şi s-a dat cu aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestor motive de recurs au fost formulate de către recurenţi următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost greşit soluţionată, deoarece nu există identitate de obiect şi cauză.
Tribunalul Bucureşti a considerat adresa din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor o simplă corespondenţă, care nu a determinat modificarea contractelor individuale de muncă. Ca atare, Tribunalul nu s-a pronunţat asupra „actului administrativ din 9 octombrie 2008”.
Instanţa de contencios administrativ era competentă să se pronunţe asupra legalităţii actului administrativ anterior indicat.
Excepţia autorităţii de lucru judecat nu a fost invocată în Dosarul nr. 943/2/2009.
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au renunţat la judecarea capetelor 2, 4, 5 şi 6 de cerere, precum şi la soluţionarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Filarmonica G.E. din Bucureşti.
Actul administrativ din 9 octombrie 2008 a fost emis cu încălcarea normelor juridice aplicabile, motiv pentru care solicită anularea sa, precum şi a „tuturor efectelor juridice şi financiare produse de aplicarea acestui act administrativ”.
Daunele materiale şi morale sunt datorate de intimaţi pentru argumentele prezentate detaliat la memoriul de recurs.
Apărările formulate de intimaţi
5.1. Intimatul D.A.I. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Răspunzând punctual la motivele de recurs, intimatul a arătat, în esenţă, următoarele:
Motivele noi de recurs, prin care părţile invocă, în realitate, motive noi ale cererii de chemare în judecată nu pot fi primite, în raport de prevederile art. 292 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la art. 316 C. proc. civ.;
Prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., reţinând existenţa autorităţii de lucru judecat în privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor;
Recurenţii nu au probat existenţa prejudiciului moral şi doar în cadrului prezentei căi extraordinare de atac au arătat motivele de fapt şi de drept pentru care apreciază că sunt îndreptăţiţi la o asemenea despăgubire, ceea ce nu poate fi acceptat, pentru aceleaşi argumente cu cele anterior menţionate la pct. 4.1.a.
La termenul de judecată din data de 3 mai 2010, recurenţii au renunţat la judecarea capetelor 2, 4, 5 şi 6 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată.
5.2. Intimatul Ministerul Culturii a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul a arătat că există autoritate de lucru judecat, având în vedere sentinţa civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, că recurenţii nu au suferit un prejudiciu moral şi că au renunţat la soluţionarea capetelor 2, 4, 5 şi 6 din acţiunea de faţă.
Probatoriile administrate în recurs
La termenul de judecată din data de 31 mai 2013, Înalta Curte a încuviinţat recurenţilor administrarea probei cu înscrisuri, în temeiul art. 305 C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi a apărărilor cuprinse în întâmpinări, dar şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Referitor la criticile şi la cererile noi formulate în recurs
Conform art. 316 C. proc. civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.
Ca atare, şi în recurs se aplică prevederile art. 294 C. proc. civ., care menţionează că în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi.
Autorii memoriului de recurs au invocat în cadrul acestuia motive noi ale cererii de chemare în judecată, precum şi temeiuri juridice noi, ce nu au fost supuse dezbaterii părţilor şi analizei primei instanţe.
Cu alte cuvinte, motivele aflate în discuţie implică, în realitate, o cercetare a acestora pentru prima dată în recurs, cu eludarea principiului dublului grad de jurisdicţie.
Pe aspectul analizat, prezintă relevanţă şi prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în baza cărora judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
De asemenea, se cuvine a menţiona şi principiul tantum devolutum quantum iudicatum, adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat, el fiind o cerinţă a principiului disponibilităţii părţilor, aplicabil şi în cadrul litigiului de contencios administrativ.
În concret, în cauza de faţă, recurenţii au solicitat, alături de „anularea actului administrativ din 9 octombrie 2008” emis de Ministerul Culturii şi Cultelor şi „anularea efectelor juridice şi financiare produse de aplicarea prevederilor acestui act administrativ.”
În plus, tot pentru prima dată în recurs, titularii prezentei căi de atac au solicitat „obligarea la plata către fiecare reclamant de despăgubiri materiale (...) şi obligarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi a Filarmonicii G.E. din Bucureşti la refacerea tuturor actelor oficiale întocmite în baza actului administrativ (...)”.
În fine, se cuvine a arăta faptul că recursul este o cale de atac de reformare a hotărârii atacate care trebuie examinată din perspectiva legalităţii şi temeiniciei raportate la motivele de fapt şi de drept ale acţiunii invocate de reclamant.
Prin urmare, pentru argumentele anterior prezentate, aceste critici de nelegalitate noi şi cereri noi nu vor fi analizate de către Înalta Curte în recurs.
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat
Principiul autorităţii lucrului judecat, ce rezultă din dispoziţiile art. 1201 C. civ., împiedică nu doar judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti.
Pentru a exista identitate de obiect între două acţiuni nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acţiuni să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi în ambele acţiuni.
În mod corect, prima instanţă a reţinut existenţa autorităţii lucrului judecat în privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
Prin sentinţa civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 43787/3/3008, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca inadmisibil capătul de cerere formulat de reclamanţii G.I. şi G.A. având ca obiect constatarea nulităţii adresei din 9 octombrie 2008 emisă de pârâtul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, cu motivarea că este vorba despre o corespondenţă şi nu de un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, modificată. În cadrul acestei hotărâri judecătoreşti, instanţa a analizat „refuzul Filarmonicii de acordare către reclamanţi a drepturilor salariale superioare, prevăzute în grila de salarizare cuprinsă în anexa la O.G. nr. 21/2007, introdusă prin legea de aprobare a acestei ordonanţe.” (sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare).
Ca atare, Înalta Curte nu poate primi criticile recurenţilor în sensul că:
- nu au cerut anularea adresei din 9 octombrie 2008 în cadrul Dosarului nr. 43787/3/3008 al Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale;
- Tribunalul Bucureşti nu s-a pronunţat, prin sentinţa civilă nr. 7900 din 17 decembrie 2008, asupra capătului 2 de cerere, respectiv asupra constatării nulităţii actului administrativ din 9 octombrie 2008 emis de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional;
O altă critică formulată de recurenţi se referă la faptul că instanţa de contencios administrativ era competentă să se pronunţe asupra legalităţii adresei din 9 octombrie 2008 şi nu instanţa investită cu soluţionarea litigiului de muncă.
Nici această critică nu poate fi primită: dacă nu erau de acord cu soluţia pronunţată de prima instanţă în Dosarul nr. 43787/3/3008, reclamanţii putea promova recurs împotriva sentinţei civile nr. 7900 din 17 decembrie 2008.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată în cauza de faţă şi a fost corect soluţionată de către prima instanţă.
Referitor la renunţarea recurenţilor la judecarea capetelor 2, 4, 5 şi 6 din acţiunea completată, precum şi la soluţionarea cauzei în contradictoriu cu pârâta Filarmonica G.E. din Bucureşti.
Într-adevăr, după cum a reţinut şi judecătorul fondului, recurenţii au formulat cerere de renunţare la judecarea acestor capete de cerere la data de 5 martie 2010 (Dosarul nr. 46228/3/2009), în temeiul art. 246 C. proc. civ. Renunţarea este un act juridic unilateral, irevocabil: odată exprimată această poziţie procesuală, partea nu mai poate reveni asupra ei.
Referitor la acordarea daunelor morale
Capătul de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale este nefondat, faţă de principiul de drept accesorium sequitur principale, precum şi de soluţia pronunţată cu privire la capătul principal de cerere, respectiv anularea adresei din 9 octombrie 2008 emisă de intimatul Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
În raport de cele anterior reţinute, instanţa de control judiciar nu va mai analiza pct. 3 şi 4 din memoriul de recurs.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., iar în speţă nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii G.I. şi G.A. împotriva sentinţei civile nr. 7148 din 29 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1010/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1019/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
