ICCJ. Decizia nr. 1009/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1009/2014
Dosar nr. 15057/1748/2012
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 27 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia pronunţată de Judecătoria Cornetu
Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 18 decembrie 2012, sub nr. 15057/1748/2012, petentul C.F.P. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. - C.E.S.T.R.I.N. anularea procesului-verbal nr. C1. din 12 noiembrie 2012.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că se impune anularea procesului-verbal, fiind întocmit cu nerespectarea dispoziţiilor prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 17 raportat la art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001.
Prin sentinţa nr. 2639 din 15 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr: 134/2010 privind C. proc. civ., a fost modificată O.G. nr. 15/2002 şi a fost introdus art. 101conform căruia competenţa de soluţionare a proceselor având ca obiect plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002, revine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Instanţa a reţinut că în situaţia de faţă este vorba de o competenţă teritorială exclusivă, iar excepţia de necompetenţă este una absolută care poate fi invocată şi de instanţă din oficiu în orice stare a pricinii.
În cauza de faţă, petentul are domiciliul în Constanţa, Localitatea C., Str. A.A., astfel că instanţa competentă este Judecătoria Constanţa.
2. Soluţia pronunţată de Judecătoria Constanţa
Prin sentinţa nr. 12368 din 17 octombrie 2013, Judecătoria Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Constanţa a reţinut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.
În opinia Judecătoriei Constanţa, prin această normă de drept se prevede în mod imperativ care este, din punct de vedere teritorial, instanţa competentă a judeca plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenţie.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20, art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 decembrie 2012, petentul C.F.P. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie emis de C.N.A.D.N.R. SA, prin care s-a constatat săvârşirea, la data de 27 noiembrie 2012, pe raza localităţii G., Judeţul Ilfov, a contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.
Având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată -18 decembrie 2012- în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din O.G. nr. 15/2002 (în forma anterioară introducerii, prin Legea nr. 2/2013, începând cu data de 15 februarie 2013, a art. 101, care stabileşte competenţa judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul) conform cărora „contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare”, coroborate cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora competenţa de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie aparţine „judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”.
Or, conform datelor menţionate în procesul-verbal contestat, contravenţia a fost săvârşită pe raza localităţii G., Judeţul Ilfov, care se află în circumscripţia Judecătoriei Cornetu, instanţă căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei conform dispoziţiilor citate anterior.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Cornetu competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul C.F.P. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul C.F.P. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1042/2014. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1008/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
