ICCJ. Decizia nr. 1025/2014. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1025/2014
Dosar nr. 870/36/2012*
Şedinţa publică de la 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1336/CA din 27 iunie 2013, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul contencios administrativ declarat de recurentul-reclamant N.G. împotriva sentinţei civile nr. 530 din 21 noiembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 870/36/2012, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A.N.R.P., intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, intimata-pârâtă V.A.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de părţile chemate ca să răspundă pretenţiilor reclamantului şi de dispoziţiile legale aplicabile, se constată că întemeiat prima instanţă a admis excepţiile invocate de pârâţi şi a respins acţiunea reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanţa de fond a mai reţinut că recurentul a solicitat obligarea A.N.R.P. a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul său situat în Medgidia, str. G. şi care nu mai poate fi restituit în natură; că, pretenţiilor reclamantului, astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă, în ce priveşte emiterea titlului de despăgubire, îi sunt aplicabile dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. este întemeiată, aceasta neavând obligaţia legală de a emite titlul de despăgubire pentru imobilul recurentului ce nu mai poate fi restituit în natură, obligaţia revenindu-i exclusiv Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.
S-a apreciat că şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului prin Ministerul Finanţelor Publice a fost corect respinsă, prin raportare la dispoziţiile legale speciale reglementate de art. 19 alin. (1) Titlul VII Capitolul 6 din Legea nr. 247/2005, conform cărora, Statul este reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu de Ministerul Finanţelor Publice, acţiunea îndreptată direct împotriva Statului Român, fără parcurgerea procedurii prevăzută de Legea nr. 247/2005 fiind inadmisibilă, cum s-a stabilit şi prin decizia nr. 27/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii.
În ce priveşte restul pretenţiilor exprimate de recurent în recursul său, s-a constatat că acestea nu pot fi admise, faţă de soluţia de respingere a recursului ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul N.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei instanţei de fond.
Declarând recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamantul N.G. nu s-a conformat condiţiei specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională”.
Din interpretarea textului de lege menţionat rezultă că hotărârile judecătoreşti care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.
Cum decizia civilă nr. 1336/CA din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.G. împotriva deciziei civile nr. 1336/CA din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2014 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1019/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1027/2014. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
