ICCJ. Decizia nr. 1035/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1035/2014
Dosar nr. 6122/1748/2012
Şedinţa publică de la 28 februarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1963 din 5 aprilie 2012, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat cauza privind pe petenta M.F.M. şi pe intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, spre competentă soluţionare Judecătoriei Cornetu.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, „plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia”; că din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei rezultă că fapta a fost săvârşită pe Autostrada A2, Km 12+450m, G., judeţul Ilfov; că, în baza Ordinului ministrului justiţiei nr. 2149/C/2006 şi a avizului conform pentru punere în funcţiune dat de Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 558 din 22 august 2006, localitatea G. este în circumscripţia Judecătoriei Cornetu.
Având în vedere norma legală imperativă menţionată care reglementează un caz de competenţă teritorială exclusivă, de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., potrivit cu care necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, instanţa a apreciat întemeiată excepţia invocată şi, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia.
Prin sentinţa civilă nr. 2590/2013 din 12 aprilie 2013, Judecătoria Cornetu a a dmis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta M.F.M. şi pe intimata C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, în favoarea Judecătoriei Piteşti.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reţinut că prin Legea nr. 2/2013 s-a modificat competenţa de soluţionare a proceselor având ca obiect plângeri contravenţionale împotriva proceselor-verbale de contravenţie întocmite în baza O.G. nr. 15/2002, aceasta revenind judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul; că dispoziţiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 se referă inclusiv la această categorie de litigii, motiv pentru care se apreciază că instanţa competentă să judece prezentul litigiu, deşi a fost început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, revine judecătoriei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Instanţa a reţinut că în situaţia de faţă este vorba de o competenţă teritorială exclusivă, iar excepţia de necompetenţă este una absolută, care poate fi invocată şi de instanţă din oficiu în orice stare a pricinii, iar, întrucât petentul are domiciliul în Piteşti, competentă să judece cauza este Judecătoria Piteşti.
Prin sentinţa civilă nr. 8874/2013 din 5 noiembrie 2013, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Piteşti a reţinut că prin Legea nr. 2/2013 a fost introdus în O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România art. 101 conform căruia, prin derogare de la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.
Instanţa a constatat însă că plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 22 decembrie 2011, anterior introducerii dispoziţiilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002, fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei, vechii reglementări a competenţei, potrivit dispoziţiilor art. 725 alin. (2) din vechiul C. proc. civ. şi art. 24 alin. (3) din noul C. proc. civ., norme care au aplicabilitate generală.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei anterior datei de 15 februarie 2013, revine instanţei în circumscripţia căreia s-a săvârşit contravenţia, iar din cuprinsul procesului-verbal depus la dosar rezultă că fapta a fost săvârşite pe Autostrada A2, km 12+450 m, G., judeţul Ilfov, localitate care nu se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Piteşti, ci în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cornetu.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 21 şi art. 22 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria Piteşti a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin procesul-verbal de contravenţie din 5 decembrie 2011, întocmit de agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN, petenta M.F.M. a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 750 RON.
S-a constatat că la data de 9 iunie 2011, vehiculul aparţinând petentei, a circulat pe Autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., judeţul Ilfov, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost Autostrada A2 Km 12+450 m, în localitatea G., judeţul Ilfov, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu, judeţul Ilfov.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 22 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că în situaţia specială a stabilirii competenţei normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situaţia în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei este localitatea G., judeţul Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Cornetu şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta M.F.M. şi pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, CESTRIN în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1029/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1036/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
