ICCJ. Decizia nr. 1043/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1043/2014
Dosar nr. 43/59/2012
Şedinţa publică de la 4 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 43/59/2012, reclamanţii H.M., K.M., B.A., L.M., K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ş., K.Ş., K.E.E., I.A., M.E., I.Ş., T.Ş., Z.D.T., C.C., C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A., F.M., B.P., B.E., P.A., N.A., T.E.C., T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I. SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L., H.B.M., C.R.B., J.M., P.M., P.G., C.I. şi C.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea H.G. nr. 488 din 11 octombrie 2011, publicată în M. Of. al României Partea I nr. 367 din 26 mai 2011, cu Rectificarea publică în M. Of. al României nr. 442 din data de 24 iunie 2011, precum şi anexa aferentă acesteia.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 527 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus respingerea excepţia lipsei de interes în promovarea acţiunii şi respingerea acţiunii formulate de reclamanţii H.M., K.M., B.A., L.M., K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ş., K.Ş., K.E.E., I.A., M.E., I.Ş., T.Ş., Z.D.T., C.C., C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A., F.M., B.P., B.E., P.A., N.A., T.E.C., T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I. SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L., H.B.M., C.R.B., J.M., P.M., P.G., C.I. şi C.E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin H.G. nr. 416/2010, emisă în temeiul art. 4 din Legea nr. 198/2004, au fost declanşate procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada N. - A.”.
Ulterior, prin H.G. nr. 488/2001, emisă în temeiul Legii nr. 255/2010, a fost modificată şi completată H.G. nr. 416/2010.
Completarea relevantă pentru prezenta cauză constă în enumerarea proprietarilor de terenuri situate pe raza localităţii P., judeţul Arad, şi a despăgubirilor aferente, prin Anexa nr. 2 la hotărâre (ceea ce H.G. nr. 416/2010 nu făcea).
Reclamanţii justifică interes în promovarea acţiunii, deoarece anularea H.G. nr. 488/2011 nu i-ar lipsi de orice despăgubire (exproprierea presupune, ex lege, existenţa unei despăgubiri), ci doar de cea stabilită actualmente de Guvern. Altfel spus, interesul reclamanţilor constă într-o nouă estimare a despăgubirii, anularea H.G. nr. 488/2011 fiind un pas în acest sens.
H.G. nr. 488/2011 a fost emisă, printre altele, în vederea executării în concret a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.
Potrivit acestor dispoziţii legale, Guvernul are obligaţia să stabilească sumele individuale cuvenite expropriaţilor în baza expertizelor actualizate de camerele notarilor publici. Prin urmare, nu va fi reţinută apărarea reclamanţilor privind nelegalitatea H.G. nr. 488/2011, pe motiv că evaluarea însuşită de Guvern nu a fost făcută de un expert evaluator - membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România (A.N.E.V.A.R.).
Aspectele legate de cuantumul despăgubirilor de care sunt nemulţumiţi reclamanţii nu ţin de legalitatea hotărârii, ci de temeinicia acesteia.
Verificarea justeţei despăgubirilor presupune evaluări de fapt care pot fi efectuate numai în cadrul procedurii speciale reglementate de art. 18-23 din lege deoarece, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Or, potrivit art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, regimul juridic al proprietăţii se stabileşte prin lege organică, iar Legea nr. 258/2010 este de acest tip.
Instanţa competentă la care se referă art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 nu este instanţa de contencios administrativ, ci instanţa civilă, prevăzută de art. 2 pct. 1 lit. f) din C. proc. civ.
Aşadar, în măsura în care contestă cuantumul despăgubirilor (că n-ar fi just sau ar fi discriminatoriu), reclamanţii nu au la dispoziţie decât calea instanţei civile, în procedura menţionată.
În consecinţă, acţiunea promovată de reclamanţi a fost respinsă, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 527 din 27 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii, susţinând că este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, având în vedere următoarele motive:
H.G. nr. 488 din 11 mai 2011, a cărei anulare s-a solicitat în cauză, a stabilit exproprierea reclamanţilor fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Constituţie, art. 1 din Legea nr. 33/1994 şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 255/2010.
Pe lângă normele de drept intern menţionate, emiterea H.G. nr. 488 din 11 mai 2011 s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a jurisprudenţei C.E.D.O., precum şi a celor statuate cu valoare de principiu de Comisia Europeană, prin Hotărârea din 15 ianuarie 1998.
Astfel, prin H.G. contestată s-a stabilit nominal pentru reclamanţi despăgubirea aferentă suprafeţelor supuse intenţiei de expropriere, la o valoare derizorie pe metru pătrat de teren, în medie de 0,17 euro/mp.
De asemenea, modul în care prin hotărârea contestată au fost stabilite despăgubirile aferente terenului expropriat este ilegal şi contrar realităţii.
Faţă de dispoziţiile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 şi art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportarea la expertizele întocmite de camerele notarilor publici, pe care Guvernul le-a avut în vedere în hotărârea atacată este nelegală şi nu evidenţiază valoarea unei juste despăgubiri, aşa cum impune chiar Constituţia României.
La comisia locală constituită la nivelul oraşului P., în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010, există listate toate proprietăţile şi persoanele în calitate de titulari ai acestora, pe care urmează să treacă tronsonul de autostradă. La fiecare dintre respectivele proprietăţi, inclusiv la cele ale reclamanţilor, s-au stabilit de către expertul evaluator A.N.E.V.A.R. U.I.R., valori de despăgubiri pe mp de teren între 4 euro şi 15,54 euro. Aceste liste au fost comunicate Guvernului şi acceptate prin H.G. nr. 416/2010, iar diferenţele foarte mari între valorile terenurilor stabilite prin H.G. nr. 416/2010 şi cele evidenţiate în anexa la H.G. nr. 488/2011 nu se poate explica decât ca o nedreptate majoră şi o vătămare gravă adusă interesului individual al fiecăruia dintre reclamanţi.
Prevederile H.G. nr. 488/2011 sunt şi discriminatorii, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie şi art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În acest sens, se impune a se observa că Guvernul României ignoră aceste prevederi legale şi stabileşte, la un interval de câteva luni, pentru reclamanţi despăgubiri cu 70% mai mici decât cele stabilite pentru ceilalţi proprietari de pe acelaşi amplasament al lucrării de utilitate publică „Autostrada N. - A.”.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurenţii-reclamanţi au solicitat, în temeiul art. 299 şi urm., art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei civile nr. 527 din 27 septembrie 2012 şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Intimatul-pârât Guvernul României deşi a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de reclamanţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanţii au supus controlului de legalitate, în condiţiile art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, H.G. nr. 488 din 11 mai 2011 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 416/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada N. - A.”.
Prin dispoziţiile art. 31, introdus prin H.G. nr. 488/2011, s-a prevăzut lista imobilelor situate pe raza localităţii P. supuse exproprierii (Anexa nr. 2 la hotărâre), valoarea totală a despăgubirilor aferente imobilelor din Anexa nr. 2 la hotărâre, precum şi sumele individuale stabilite ca despăgubire pentru fiecare imobil în parte.
Contrar susţinerilor recurenţilor, sumele de bani reprezentând despăgubiri, contestate de aceştia, rezultă din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România - A.N.E.V.A.R., având în vedere expertizele întocmite şi actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare.
Au fost respectate astfel prevederile art. 11 alin. (7) din Legea nr. 225/2010 coroborate cu prevederile art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, cu modificările şi completările ulterioare.
În privinţa cuantumului despăgubirilor stabilite prin actul administrativ contestat, calea procedurală prevăzută de lege pentru contestarea acestuia este cea specială instituită de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, la instanţa civilă, astfel cum se menţionează expres şi în conţinutul hotărârilor de stabilire a despăgubirilor pentru fiecare dintre reclamanţi emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 - Consiliul Local P., judeţul Arad.
De altfel, reclamanţii au şi iniţiat acest demers judiciar prin acţiunile de stabilire a despăgubirilor conform procedurii prevăzute de Legea nr. 255/2010 şi Legea nr. 33/1994, înregistrate pe rolul Tribunalului Arad, astfel cum se precizează în concluziile scrise depuse la instanţă la data de 25 septembrie 2012.
Prin urmare, în mod corect, prima instanţă a reţinut, în limitele competenţei conferite de lege instanţei de contencios administrativ, legalitatea H.G. nr. 488/2011 şi a dispus respingerea cererii de anulare a acesteia promovată de reclamanţi.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanţi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii H.M., K.M., B.A., L.M., K.E.M., M.K., H.A., B.M., B.Ş., K.Ş., K.E.E., I.A., M.E., I.Ş., T.Ş., Z.D.T., C.C., C.V., S.O., B.S., B.F., D.O., T.A., Z.A., F.M., B.P., B.E., P.A., N.A., T.E.C., T.E., S.V., R.I., T.R.S., T.A.V., SC I. SRL, P.L.A., P.O.A., T.D.L., H.B.M., C.R.B., J.M., P.M., P.G., C.I. şi C.E. împotriva sentinţei civile nr. 527 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1005/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1045/2014. Contencios → |
|---|
