ICCJ. Decizia nr. 1193/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1193/2014
Dosar nr. 1389/33/2013
Şedinţa publică de la 7 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 11 aprilie 2013, reclamanta M.I.R., reprezentată de Sindicatul Democratic al Bugetarilor din România, prin preşedinte S.L., a solicitat, în contradictoriu cu I.G.P.F. şi M.A.I., ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să emită un act administrativ sau orice alt înscris prin care să organizeze faţă de reclamantă examen, concurs pentru ocuparea posturilor vacante existente la nivelul unităţii I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei, Sectorul Poliţiei de Frontieră P. din subordinea M.A.I.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată al I.G.P.F. din cadrul M.A.I., ca agent de poliţie până la încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării activităţii M.A.I. şi unităţii şi reducerii unor posturi de natura celor ocupate de reclamantă şi a lipsei posibilităţilor de încadrare într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau alte unităţi.
În urma unor solicitări de a se justifica încetarea raporturilor de serviciu, în condiţiile în care un alt agent a fost numit în funcţie la Dispecerat S.P.F. P., iar alte două persoane execută misiuni în cadrul acestui dispecerat fără a fi numite în funcţie, I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei, prin răspunsul dat, conform adresei din 28 ianuarie 2013, a comunicat faptul că agentul respectiv, numitul A.R.D. a fost numit în funcţie la Dispecerat S.P.F. P., ca urmare a modificărilor în statul de organizare al inspectoratului, prin redistribuirea funcţiilor, iar cele două persoane îşi desfăşoară activitatea la dispecerat din cauza lipsei personalului şi în vederea acordării concediilor de odihnă şi a timpului liber corespunzător orelor suplimentare lucrate.
În drept, s-au invocat prevederile art. 192, art. 194 C. proc. civ., art. 7 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 6 alin. (1) lit. f) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.
Prin întâmpinare, M.A.I. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Maramureş în soluţionarea cauzei, invocând prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 104/ 2001, art. 1 din O.U.G. nr. 30/2007 astfel că, raportat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la rangul autorităţilor publice pârâte, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Cluj.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că raportat la prevederile art. 27 alin. (3)-alin. (4) din Legea nr. 2/2013, Tribunalul Maramureş este competent să soluţioneze cauza.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 6708 din 20 noiembrie 2013, Tribunalul Maramureş a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul M.A.I. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Tribunalul a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost formulată, reclamanta nu a solicitat anularea dispoziţiei şefului I.J.P.F. Satu Mare din 6 octombrie 2011, prin care a fost eliberată din funcţia ocupată până la data de 7 octombrie 2011, ci obligarea pârâţilor, autorităţi publice centrale, să emită un act administrativ sau orice alt înscris prin care să organizeze faţă de reclamantă examen/ concurs pentru ocuparea posturilor vacante existente la nivelul unităţii I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei, Sectorul Poliţiei de Frontieră Petea din subordinea M.A.I.
Potrivit dispoziţiilorart. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă, în primă instanţă, procesele în materie de contencios administrativ când actul administrativ la care se referă este cel emis de o autoritate sau instituţie centrală.
În speţă litigiul se referă la acte administrative ale autorităţilor publice centrale, respectiv I.G.P.F., care potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 104/2001 este unitatea centrală a Poliţiei de Frontieră Române, cu personalitate juridică, dar şi M.A.I., care potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 30/2007, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu, stabilită corespunzător nivelului avut de autoritatea emitentă în ierarhia autorităţilor administrative, aparţine Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 6 din 14 ianuarie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş. A constatat ivit conflictul negativ de competenţa şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Curtea de apel a reţinut că litigiul de faţă priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarului public din moment ce se discută legalitatea unui act prin care reclamanta contestă modalitatea de desfăşurare a concursului organizat pentru ocuparea unei funcţii de execuţie a funcţionarului public şi intră sub incidenţa prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, astfel cum au fost modificate prin art. IV al Legii nr. 2/2013, competenţa de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a tribunalului.
Curtea de apel a mai reţinut că textul de lege este unul de aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres şi situaţiile de excepţie, care sunt de strictă interpretare şi aplicare, însă, nu a fost identificată, în actele normative incidente cauzei vreo dispoziţie de competenţă derogatorie de la norma generală, conform căreia, instanţa competentă în prezenta cauză este tribunalul .
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Reclamanta M.I.R. a solicitat instanţei obligarea pârâţilor la emiterea unui act administrativ prin care să se organizeze concursul pentru ocuparea posturilor vacante existente la nivelul unităţii I.T.P.F. Sighetu Marmaţiei, Sectorul Poliţiei de Frontieră Petea din subordinea M.A.I.
Arată reclamanta că a fost angajată a I.G.P.R. din cadrul M.A.I. ca agent de poliţie până la data încetării raporturilor de serviciu ca urmare a reorganizării activităţii M.A.I. şi a unităţii, însă Legea nr. 283/2011 (privind suspendarea ocupării posturilor vacante) şi-a încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2012, fiind valabilă doar pentru anul 2012.
Înalta Curte constată că reclamanta a dedus judecăţii un pretins refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în raport de obiectul cauzei şi de poziţia autorităţii publice pârâte (autoritate publică centrală), competenţa revine Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte mai reţine că, prezenta cauză nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, aşa cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 2/2013, dispoziţii ce ar atrage competenţa Tribunalului, secţia contencios administrativ şi fiscal, întrucât nu se pune în discuţie un raport de serviciu, reclamanta neavând calitatea de funcţionar public la momentul promovării cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta M.I.R., în contradictoriu cu pârâţii I.G.P.F. şi M.A.I., în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1156/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1199/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
