ICCJ. Decizia nr. 1199/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond

Decizii ICCJ 2014 (Contencios administrativ)

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1199/2014

Dosar nr. 4037/1/2013

Şedinţa publică de la 10 martie 2014

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

A) Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 iulie 2013, sub nr. 4037/1/2013, contestatoarea P.L.S., judecător la Judecătoria Braşov, a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care:

1. să se constate că la 4 iunie 2013, când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat promovarea pe postul vacant de execuţie existent la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin valorificarea rezultatelor concursului de promovare în funcţii de execuţie din 3 martie 2013, nu a luat în discuţie toate cererile de valorificare ce vizau respectivul post;

2. să se dispună anularea hotărârii nr. 499/2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a admis cererea de valorificare a d-nei judecător S.C.O.;

3. (a) să se dispună ca Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să analizeze promovarea în postul vacant de execuţie la 4 iunie 2013 la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, luând în considerare toate cererile de valorificare pentru respectivul post existente până la 4 iunie 2013;

sau, în cazul în care se va considera că este posibil, să fie analizat cazul pe fond;

(b) (i) să se constate că în conformitate cu regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în vigoare la momentul concursului, contestatoarea, cu media 9,525 obţinută la drept civil, (şi nu d-na S.C.O. cu media 9,100 obţinută la drept internaţional privat), era îndreptăţită să fie promovată pe postul de execuţie vacant la 4 iunie 2013 la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal;

(ii) să fie obligat Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună promovarea contestatoarea pe postul de execuţie vacant la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea contestaţiei, au fost învederate instanţei următoarele:

Contestatoarea a concurat la examenul de promovare din 3 martie 2013 pentru un post de execuţie la Tribunalul Braşov, secţia I civilă, obţinând media 9,525 la materia drept civil. Nu a obţinut postul urmărit şi a formulat cerere de valorificare a rezultatului de la concurs pentru postul vacant apărut ulterior la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În procedura valorificării s-au evidenţiat următoarele probleme:

La 4 iunie 2013, când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât asupra promovării prin valorificare pe postul vacant la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu a luat în discuţie decât cererea d-nei S.C.O., cu toate că pentru respectivul loc a formulat cererea de valorificare şi contestatoarea din prezenta cauză. Din ordinea de zi a şedinţei din 4 iunie 2013 se observă că pentru locul vacant, a fost ales în prealabil candidatul considerat a fi valorificabil şi doar acesta a fost prezentat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru a hotărî valorificarea pe postul în discuţie.

În aceste condiţii, hotărârea nr. 499/2003, prin care s-a dispus promovarea d-nei S.C.O., nu face deloc referire la motivele pentru care ceilalţi candidaţi la postul de execuţie vizat, inclusiv contestatoarea, au fost respinşi şi se poate doar presupune că:

- înainte de şedinţa Plenului au fost aleşi „câştigătorii”, iar Plenul a îndeplinit o formalitate promovându-i pe aceştia;

- lista candidaţilor ce urmau să fie promovaţi e posibil să fi fost întocmită anterior şedinţei Plenului în virtutea unei hotărâri ce urma să fie adoptată şi stabilea algoritmul promovării în cazul valorificării (hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489/2013).

Se constată însă că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 489/2013, ce stabileşte criterii de valorificare, nu a fost publicată nici până la data sesizării instanţei cu prezenta contestaţie, astfel că ea nu putea produce efecte în 4 iunie 2013.

În cadrul procedurii de valorificare, punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii (exprimat în şedinţa Plenului din 27 iunie 2013, când cererea de valorificare formulată de contestatore a fost respinsă) a fost acela că nu au fost considerate secţii de aceeaşi specializare secţiile civile cu cele de civil, contencios administrativ şi fiscal, dar au fost considerate de aceeaşi specializare secţia penală cu secţia pentru cauze pentru minori şi familie.

Problema a fost greşit enunţată, deoarece intimatul nu trebuia să cerceteze dacă secţiile sunt de aceeaşi specializare, ci dacă ele au specializări comune. Or, în ambele situaţii anterior menţionate, secţiile aveau specializări comune.

Dezlegarea corectă a problemei trebuia să fie în sensul că secţia civilă cu secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal au specializare comună (civil), iar secţia penală şi secţia pentru minori şi familie au, de asemenea, specializare comună (penal). Soluţia adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii este însă de o contrarietate zdrobitoare.

Problema valorificării în funcţie de secţie şi specializare a fost în cele din urmă corect rezolvată în aceeaşi zi, 4 iunie 2013, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 545/2013, prin care s-a modificat regulamentul de promovare în funcţii de execuţie, în sensul că: la instanţe unde funcţionează mai multe secţii pentru care s-au scos la concurs posturi pentru a căror ocupare este necesară cel puţin o specializare comună, candidaţii pot solicita valorificarea la mai multe secţii, dacă pentru ocuparea posturilor este necesară cel puţin o specializare comună.

Astfel, este şi mai evident că urmând actualele prevederi legale ale regulamentului, contestatoarea este îndreptăţită să promoveze pe postul de execuţie vacant la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât este evident că secţia I şi secţia a II-a au în comun specializarea drept civil.

Posibilitatea valorificării la mai multe secţii dacă au specializare comună exista şi prin aplicarea regulamentului în forma precedentă.

Astfel, dacă până la modificare, la art. 6 alin. (4) nu erau permise opţiuni multiple la concurs pentru secţiile aceleiaşi instanţe, art. 30 permitea însă valorificarea la alte secţii decât cea pentru s-a optat la înscrierea la concurs. În speţa de faţă, chiar dacă la înscrierea la concurs, contestatoarea a optat, conform art. 6 alin. (4), pentru secţia I civilă a Tribunalului Braşov, conform art. 30, la valorificare putea opta şi pentru altă secţie a aceleiaşi instanţe. De altfel, posibilitatea de a opta la valorificare pentru altă secţie decât cea pentru care s-a optat la înscrierea la concurs a fost acceptată de Consiliul Superior al Magistraturii şi reiterată în nenumărate hotărâri.

Prin modificarea Regulamentului în 4 iunie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a invalidat propria apreciere asupra art. 30 din Regulament, exprimată în şedinţa din 4 septembrie 2008, publicată de site-ul Consiliului Superior al Magistraturii privind Dosarul nr. 26590/1154/2008, conform căreia este posibilă valorificarea pe altă secţie decât cea pentru care s-a optat la înscrierea la concurs, dacă secţiile sunt de aceeaşi specializare.

Împotriva vechii aprecieri asupra art. 30 din Regulament pot fi reţinute următoarele argumente:

Dacă sunt interpretate dispoziţiile art. 30 din Regulament, raportat la art. 6, se constată că la valorificare candidatul nu este limitat doar la opţiunea secţiei exprimată la înscriere, însă trebuie avut în vedere că unul din obiective fiind specializarea judecătorilor, este normal ca ei să fie testaţi pentru promovare în corelaţie cu specializarea la care urmează să-şi exercite profesia.

În adoptarea punctului de vedere din 4 septembrie 2008 s-a pierdut din vedere posibilitatea ca secţiile, chiar dacă nu sunt de specializare identică, să aibă totuşi specializare comună, una din secţii putând fi mixtă, incluzând şi specializarea celeilalte. Alegând la valorificare o secţie ce are cel puţin o specializare comună cu cea pentru care a optat la înscrierea la concurs candidatul, evident este garantată „respectarea principiului specializării judecătorilor în întreaga carieră a acestora, inclusiv în ceea ce priveşte promovarea în funcţii superioare de execuţie”, cum a fost enunţat de Consiliul Superior al Magistraturii.

Aprecierea din 4 septembrie 2008, referitoare la art. 30 din Regulament, a fost dată în cu totul alt context decât valorificarea candidaţilor, subiectul dezbaterii fiind alegerea materiei de concurs la care poate fi testat un candidat.

Aprecierile Consiliului Superior al Magistraturii asupra art. 30 din Regulament au evoluat de-a lungul anilor, aprecierea din 4 septembrie 2008 nefiind prima.

Astfel, conform hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 297/2007, erau inadmisibile cererile de valorificare la altă secţie decât cea pentru a fost exprimată opţiunea la înscriere.

La numai un an, în 4 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a nuanţat soluţia şi a admis valorificarea pe altă secţie, cu condiţia să fie de aceeaşi specializare. Această apreciere reprezintă însă doar un caz particular al soluţiei generale ce presupune că nu în mod obligatoriu secţiile să fie de specializare identică, ci secţiile să aibă specializare comună, iar candidatul să fi optat pentru acea specializare comună.

În final, la 4 iunie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a identificat soluţia corectă şi a detaliat-o fără a mai lăsa loc de interpretări, ceea ce nu înseamnă însă că până atunci nu se putea aplica.

Dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a validat aprecierea Consiliului Superior al Magistraturii din 4 septembrie 2008, a făcut-o doar relativ la condiţia ca materia de concurs să fie corelată cu specializarea postului de execuţie vacant. În ceea ce priveşte condiţia ca secţia pentru care candidatul a optat la înscriere şi cea pentru care optează la valorificare să fie de specializare identică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat-o îndoielnică şi nu a validat-o (decizia nr. 3286/2007 a secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Un alt argument împotriva practicii anterioare a Consiliului Superior al Magistraturii în privinţa valorificării pe secţii de specializare identică cu cea aleasă la înscrierea la concurs este evidenţiat de situaţia imediată valorificării. Astfel, dacă la concursul de promovare în funcţii de execuţie desfăşurat la 25 martie 2012, au fost valorificaţi pe secţii de specializare identică un număr de 44 de candidaţi, la momentul desfăşurării următorului concurs, doar 50% dintre ei mai erau pe posturile pe care au fost promovaţi.

Se constată astfel, că o interpretare rigidă din partea Consiliului Superior al Magistraturii a dus la situaţii inechitabile, contrare scopului examenului care nu poate fi decât acela de a promova pe cei mai buni.

Ar fi nedrept şi contrar regulamentului ca pe postul de execuţie vacant la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, să fie promovat candidatul care a obţinut media 9,100 la materia drept internaţional privat, în detrimentul candidatului (contestatoarei) care a obţinut media 9,525 la materia drept civil, atât timp cât regulamentul prevedea valorificarea la secţiile aceleiaşi instanţe în ordinea mediilor, întocmai cum a reţinut şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în câteva hotărâri (de exemplu, hotărârea nr. 305/2007).

Având în vedere că toţi candidaţii ce au obţinut medii mai mari decât contestatoarea la examenul de promovare din 3 martie 2013 au promovat deja, aceasta a considerat că, obţinând o medie de 9,525, trebuie să fie promovată la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin valorificare, şi nu candidata cu media de 9,100, ţinându-se cont că a optat pentru specializarea civil, care este specializarea comună secţiei I civilă şi secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 29 alin. (7) şi alin. (8) din Legea nr. 317/2004, Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, modificat.

B) La data de 2 septembrie 2013, petenta S.C.O. a formulat cerere de intervenţie în interesul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat, după admiterea în principiu a acesteia, să se dispună respingerea contestaţiei formulate şi menţinerea ca legală a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013.

Faţă de dispoziţiile art. 61 alin. (1) din noul C. proc. civ., interesul personal în formularea cererii de intervenţie a fost justificat prin faptul că în cauză s-a solicitat anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013, hotărâre care constituie un act administrativ cu caracter individual al cărei destinatar este petenta S.C.O. şi prin care s-a dispus promovarea ei efectivă la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă contencios administrativ şi fiscal, în urma valorificării rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie desfăşurat în data de 3 martie 2013.

C) Prin întâmpinarea formulată la data de 9 septembrie 2013, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestaţiei formulate de contestatoarea P.L.S., ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Contestatoarea, judecător la Judecătoria Braşov, a formulat, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contestaţie împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013, prin care s-a dispus promovarea efectivă la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a doamnei S.C.O., judecător la Judecătoria Braşov începând cu data de 1 iulie 2013, ca urmare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 3 martie 2013.

Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 3 martie 2013, formulată de doamna P.L.S., judecător la Judecătoria Braşov, hotărâre care nu a fost atacată până în prezent.

Doamna S.C.O. a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 3 martie 2013, a optat pentru Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a obţinut media 9,100, clasându-se pe poziţia a doua.

Pentru promovarea efectivă la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost scos la concurs un post, care a fost ocupat prin promovare de către candidatul care s-a clasat pe primul loc, respectiv doamna Z.M., în baza hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 301/2013. Ulterior, prin hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii, a fost dispusă promovarea la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă a doamnei judecător S.C.O., care s-a clasat pe poziţia a doua, dintre candidaţii care au optat pentru această secţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Regulamentul în vigoare la data organizării concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 3 martie 2013, „Posturile scoase la concurs se stabilesc de către Consiliul Superior al Magistraturii, în mod distinct pentru promovarea efectivă, respectiv pentru promovare pe loc, pentru fiecare instanţă şi fiecare parchet, inclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pentru tribunale şi curţi de apel, pe secţii şi specializări, în urma consultării instanţelor şi parchetelor în funcţie de necesarul de resurse umane”.

Pentru tribunale şi curţi de apel, candidaţii sunt obligaţi să aleagă una dintre specializările secţiei pentru care au optat, iar fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării, instanţă ori parchet la care solicită promovarea, respectiv secţia şi specializarea pentru care optează,în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (31) şi alin. (4) din acelaşi Regulament.

Potrivit principiului neretroactivităţii legii, prevederile hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 545/2013 nu sunt incidente în speţă, acestea nefiind valabile pentru concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, organizat la 3 martie 2013, ci pentru următoarele concursuri.

Potrivit rezultatelor finale ale concursului de promovare, comunicate la data de 21 martie 2013, referitor la Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pentru care contestatoarea a optat, doamna judecător P.L.C. s-a clasat pe poziţia a patra, obţinând media generală 9,525.

Pentru promovarea efectivă şa Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost scos la concurs 1 post, care a fost ocupat prin promovare de către candidatul care s-a clasat pe primul loc, iar candidaţii care s-au clasat pe poziţiile 2 şi 3 au fost promovaţi prin valorificarea rezultatului obţinut la concurs, prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 500/2013.

Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatelor concursului de promovare formulată de contestatoare, întrucât nu s-au mai vacantat posturi la Tribunalul Braşov, secţia I civilă, pentru care doamna judecător P.L.C. a optat.

Contestatoarea nu a făcut dovada încălcării vreunui drept sau interes legitim şi, mai mult, aşa cum s-a statuat în doctrină, dovedirea dreptului vătămat nu este de conceput, în spiritul principiilor Constituţiei şi ale dreptului în general, să fie realizată prin nesocotirea drepturilor altuia, inclusiv ale autorităţii publice pârâte.

În concluzie, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că nu există motive de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013 şi a solicitat respingerea contestaţiei formulate de doamna judecător P.L.C., ca neîntemeiată.

D) La data de 19 septembrie 2013, contestatoarea P.L.C. a formulat completare la contestaţie, prin care a solicitat, alături de admiterea petitelor iniţiale, şi anularea hotărârii nr. 764/2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 3 martie 2013.

În completarea motivelor expuse în contestaţia introductivă, contestatoarea a menţionat următoarele:

La data de 4 iunie 2013, când Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât asupra promovării prin valorificare pe postul vacant la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nu a luat în discuţie decât cererea d-nei S.C.O., cu media 9,100, cu toate că pentru respectivul loc a formulat cerere de valorificare şi contestatoarea P.L.C., aceasta având media 9,525.

La data de 4 iunie 2013, era loc vacant la Tribunalul Braşov, iar contestatoarea îndeplinea condiţiile prevăzute de regulament pentru promovare pe acel loc (medie mai mare, specializarea drept civil, comună cu a secţiei a II-a civilă, la care era locul vacant).

În mod nelegal, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii nu i-a pus cererea pe ordinea de zi şi nu a analizat-o, alegând a priori doar una considerată de acesta eligibilă şi trecând-o pe ordinea de zi.

Ulterior, în 27 iunie 2013, în mod evident, sigura motivaţie pentru care s-a respins cererea contestatoarei de valorificare nu putea fi decât aceea că nu mai sunt locuri vacante.

Hotărârea prin s-a respins cererea de valorificare cuprinde argumente de neacceptat, în sensul că se admite că a fost promovată o candidată cu medie mai mică decât a contestatoarei pe locul vacant existent la secţia a II-a civilă a Tribunalului Braşov, iar contestatoarea nu mai are post vacant ca urmare a acestei situaţii, nefiind făcută în motivarea hotărârii de respingere nicio menţiune că cererea contestatoarei nu a fost admisă în raport de secţia menţionată.

Dacă cele două cereri ar fi fost analizate în concurs, deoarece ambele vizau acelaşi post vacant, aşa cum corect intimatul ar fi trebuit să procedeze, cererea contestatoarei de valorificare ar fi fost întemeiată, astfel că se impune admiterea contestaţiei şi cu privire la hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 prin care a fost respinsă cererea de valorificare formulată de contestatoarea P.L.C.

E) Contestatoarea P.L.C. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat înlăturarea argumentelor invocate de aceasta în apărare, după cum urmează:

(i) Dacă Consiliul Superior al Magistraturii invocă faptul că „nu a făcut dovada încălcării vreunui drept sau interes legitim” reiterează faptul că cererea sa de valorificare trebuia analizată concomitent cu cererea d-nei judecător S.C.O. şi admisă, raportat la reglementările legale în vigoare, pe postul disponibil la Tribunalul Braşov. În mod evident a suferit o vătămare, deoarece fiind luată în discuţie doar cererea doamnei judecător S.C.O., aceasta a fost admisă, iar cererea sa, care trebuia admisă înaintea ei, a fost ulterior respinsă, cu motivarea că nu mai sunt locuri. În condiţiile în care, prin completarea de acţiune a fost contestată şi hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 este justificat pe deplin interesul în demersul său judiciar. Consiliul Superior al Magistraturii nu a prezentat nici până în prezent de ce nu a luat în discuţie la data de 4 iunie 2013 şi cererea sa de valorificare pentru postul disponibil la Tribunalul Braşov;

(ii) Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 545/2013 nu este incidentă în speţă şi nici nu a cerut vreodată aplicarea ei retroactivă;

(iii) Art. 30 alin. (1) din Regulament a fost respectat, însă nu a fost respectat alin. (2) al art. 30 din Regulament. Acest alineat ce face trimitere la art. 28 alin. (3) şi art. 29, a fost omis total de Consiliul Superior al Magistraturii. Or, art. 28 alin. (3) prevede promovarea în ordinea mediilor. În speţă, instanţa la care a candidat este Tribunalul Braşov, iar media obţinută la examen, 9,525 este mai mare decât media 9,100 a d-nei S.C.O. care a fost promovată;

(iv) Faptul că secţia pentru care a candidat la examen a fost secţia I civilă, iar postul vacant la 4 iunie 2013 era cel de pe secţia a II-a civilă nu ar trebui să reprezinte un motiv de nediscutare a cererii de valorificare atunci când s-a ivit postul vacant la una din secţiile pentru care a optat la valorificare (secţia a II-a) şi nici de respingere în cazul în care s-ar fi luat în discuţie.

Valorificarea este o etapă distinctă faţă de promovarea în urma validării rezultatelor examenului, cu reglementare distinctă, iar în acest caz, dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi alin. (2) din Regulament impun condiţia ca instanţa la care poate să fie promovată să fie aceeaşi cu cea pentru care a optat la înscrierea în concurs, nu şi secţia.

De altfel, nici intimatul nu a considerat că valorificarea se poate face exclusiv la secţia pentru care s-a optat la înscriere.

În şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 27 iunie 2013, intimatul a statuat că secţia penală şi secţia pentru cauze pentru minori şi familie din cadrul Tribunalului Dolj pot fi considerate ca având aceeaşi specializare şi a dispus promovarea a doi judecători care aveau specializarea drept penal la secţia pentru cauze pentru minori şi familie, deşi este evident pentru oricine că cele două secţii nu au aceeaşi specializare, ci specializarea drept penal este comună ambelor secţii.

În schimb, în cazul contestatoarei nu a fost atât de evident faptul că cele două secţii civile ale Tribunalului Braşov au specializare comună, dreptul civil.

În concluzie, contestatoarea a subliniat că dispoziţiile legale aplicabile valorificării nu fac niciun fel de trimitere la opţiunea secţiei exprimată la înscrierea la concurs, că art. 30 din Regulament nu a fost aplicat în întregime, alin. (2) fiind omis fără justificare de către Consiliul Superior al Magistraturii, astfel că se impune admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.

F) La data de 12 decembrie 2013, contestatoarea a formulat precizare la contestaţie, sub aspectul cadrului procesual şi motivelor de drept ale contestaţiei, în sensul celor ce urmează:

Referitor la cadrul procesual al prezentului litigiu

Prin petitul 2 al cererii s-a solicitat anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013, prin care s-a dispus promovarea, începând cu data de 1 iulie 2013, a doamnei judecător S.C.O. la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, hotărâre care a fost adoptată la data de 4 iunie 2013 şi publicată la data de 1 iulie 2013, respectiv la aceeaşi dată prevăzută pentru intrarea ei în vigoare.

Nu îi este imputabil contestatoarei modul în care intimatul a ales să soluţioneze cererile de valorificare şi să pună pe ordinea de zi din data de 4 iunie 2013 o singură cerere formulată pentru postul vacant aflat la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, pe care să o şi admită, iar apoi să o publice la aceeaşi dată cu data la care aceasta îşi producea efectele, deşi era susceptibilă de contestaţie în termen de 15 zile de la publicare, conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2007, sau, mai mult decât atât, abia în data de 20 august 2013 să se întrunească în Plen şi să constate că suspendarea nu poate opera.

Tocmai în considerarea faptului că nu doreşte să prejudicieze în vreun fel activitatea instanţei de judecată prin contestarea promovării unui coleg care, începând cu data de 1 iulie 2013 pronunţă hotărâri la nivelul instanţei la care a promovat, înţelege să renunţe la judecata petitului 2 al acţiunii care vizează anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013, prin care s-a admis cererea de valorificare a d-nei judecător S.C.O. şi la petitul nr. 3 care vizează obligarea intimatului la discutarea tuturor cererilor de valorificare care existau până la data de 4 iunie 2013 pentru postul respectiv, urmând ca toate motivele menţionate în cererea introductivă să fie avute în vedere la analizarea legalităţii emiterii hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013, prin care a fost respinsă cererea contestatoarei de valorificare a rezultatului obţinut.

Intimatul a procedat arbitrar, „alegând” o cerere şi admiţând-o, respingând ulterior cererea contestatoarei cu motivarea că nu mai e loc vacant, în condiţiile în care din niciun act emis de Consiliul Superior al Magistraturii nu rezultă că aceasta nu ar fi îndeplinit condiţiile prevăzute de Regulament pentru a valorifica rezultatul obţinut.

Urmare a renunţării la judecată cu privire la petitele menţionate anterior, înţelege să-şi precizeze contestaţia, solicitând:

(i) anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013, prin care i s-a respins cererea de valorificare pentru lipsa postului vacant;

(ii) recunoaşterea calităţii de judecător cu grad profesional de tribunal;

(iii) obligarea intimatei la emiterea unei hotărâri de promovare a contestatoarei la oricare din secţiile civile ale Tribunalului Braşov.

Referitor la completarea motivelor de drept ale contestaţiei

Dispoziţiile art. 30 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul de promovare în funcţii de execuţie adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 621/2006 prevăd în mod clar că valorificarea se face în ordinea mediilor obţinute, astfel că aplicarea întocmai a acestor dispoziţii ar fi trebuit să conducă indiscutabil la admiterea cererii de valorificare formulată de contestatoare.

În şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 4 septembrie 2008 s-a apreciat că valorificarea nu este limitată la opţiunea formulată iniţial la înscrierea în concurs, ci aceasta se poate face şi la o altă secţie a aceleiaşi instanţe, cu condiţia să fie de aceeaşi specializare cu cea pentru care s-a formulat cererea de înscriere la concurs.

Prin hotărârea nr. 654/2011 a secţiei pentru judecători, fosta secţie comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Braşov a fost reorganizată ca fiind secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în considerarea dispoziţiilor art. 225 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 71/2009 privind C. civ.

În cadrul Tribunalului Braşov funcţionează două secţii civile, respectiv secţia I civilă, care are în competenţă cauze civile propriu-zise şi cauze având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale, şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal care judecă în principal cauze în materie civilă (fostele litigii comerciale), dar şi cauze în materie de contencios administrativ şi fiscal.

Ambele secţii au deci o competenţă generală în materie civilă, fiind înfiinţate ca secţii civile şi complete specializate în diferite materii, care nu schimbă competenţa generală civilă a secţiei, completele specializate fiind la secţia I în materia litigiilor de muncă, iar la secţia a II-a în materie de contencios administrativ.

Faptul că materia drept civil nu a fost menţionată ca şi materie de concurs la secţia a II-a civilă nu are nicio importanţă, deoarece nu materia de concurs dă specializarea secţiei, ci normele de organizare judiciară prevăzute de Legea nr. 304/2004.

Practica anterioară a Consiliului Superior al Magistraturii a fost în mod constant în sensul de a aprecia secţiile civile ca fiind de această specializare, indiferent de completele specializate pe anumite materii care au fost înfiinţate în cadrul acestora, evident din raţiuni de organizare flexibilă a activităţii instanţelor.

Astfel, prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 848/2011 s-a admis cererea de valorificare formulată de d-na judecător C.E., pentru secţia I civilă, deşi iniţial candidase pentru secţia comercială, de contencios administrativ a Tribunalului Constanţa, ulterior reorganizată prin divizare în secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ. Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat că ambele secţii civile sunt de aceeaşi specializare, situaţia fiind identică cu cea în care se află contestatoarea în prezenta cauză.

De asemenea, prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 689/2011 s-a admis cererea de valorificare formulată de d-na judecător P.C., care a candidat la secţia a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti şi a fost valorificată la secţia a VI-a civilă a aceleiaşi instanţe, secţii pe care intimatul le-a apreciat ca fiind de aceeaşi specializare.

Totodată, în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 28 iunie 2013, intimatul a apreciat că secţia penală şi secţia minori şi familie din cadrul Tribunalului Dolj au aceeaşi specializare, deşi este mai mult decât evident că au doar specializare comună, dreptul penal.

Cu atât mai mult, în cazul celor două secţii civile ale Tribunalului Braşov se pune întrebarea de ce nu au fost apreciate de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii ca având aceeaşi specializare, când, în mod evident, litigiile date în competenţa acestor secţii sunt civile şi când, anterior, tocmai intimatul Consiliul Superior al Magistraturii apreciase în acelaşi sens în cazul altor valorificări.

Este evidentă justeţea măsurilor solicitate instanţei, raportat la situaţia concretă de fapt a speţei: un judecător, care a susţinut un examen la disciplina drept civil şi a obţinut media 9,525, nu este valorificat pe o secţie civilă a aceleiaşi instanţe, fără nici un fel de explicaţie, în schimb, este valorificat un judecător cu medie mai mică, 9,100, la specializarea drept internaţional privat.

În final, contestatoarea a precizat că nu pune sub semnul întrebării gradul profesional şi postul obţinut de colega sa, d-na judecător S.C.O., şi nici nu doreşte să afecteze siguranţa şi stabilitatea sistemului judecătoresc, însă doreşte să aibă parte de un tratament egal, să-i fie respectate interesele legitime şi drepturile profesionale, să-i fie valorificate, în condiţiile legii, rezultatele obţinute la concurs şi să nu fie victima unei atitudini discriminatorii, a unei alegeri aleatorii nesusţinute de prevederi legale pe care a efectuat-o intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

G) În raport de precizarea contestaţiei, intimatul a formulat un punct de vedere prin care a susţinut următoarele:

În speţă nu este vorba de un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, aşa cum este definit în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, respectiv exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.

Contestatoarea apreciază că valorificarea rezultatelor concursului se face exclusiv în funcţie de media obţinută, fiind fără relevanţă secţia la care a optat, dacă aceasta este de aceeaşi specializare. Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (31) şi alin. (4) coroborat cu art. 30 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, în vigoare la data emiterii hotărârii atacate, reiese foarte clar că promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor se face pe secţii, în funcţie de opţiunea unică a candidatului.

În mod excepţional, s-a decis că, în cazul concursului între cererile de valorificare pentru secţii de aceeaşi specializare la care au fost scoase posturi la concurs şi există candidaţi valorificabili, valorificarea se face pe secţii, în ordinea mediilor, deci în funcţie de opţiune, iar după valorificarea tuturor celor care au candidat pentru o anumită secţie, pot fi valorificaţi cei de la secţiile de aceeaşi specializare.

Pentru secţia a II-a civilă a existat un candidat valorificabil, anume d-na judecător S.C.O., care a optat pentru această secţie, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile regulamentare sus-menţionate, cererea sa a fost în mod corect admisă.

Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 848/2011 şi nr. 689/2011 invocate de contestatoare în precizarea de acţiune nu sunt incidente în cauză.

În concluzie, având în vedere lipsa posturilor vacante la Tribunalul Braşov, secţia I civilă la data soluţionării cererii contestatoarei, nu există motive de nelegalitate a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013, aceasta fiind emisă în conformitate cu dispoziţiile legale şi regulamentare incidente, precum şi în limitele competenţelor prevăzute de lege, astfel că se impune respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

H) Procedura în faţa Înaltei Curţi

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia s-a depus documentaţia care a stat la baza emiterii hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013 şi nr. 764/2013.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând contestaţia formulată, astfel cum a fost precizată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, în limitele şi pentru considerentele ce urmează.

Contestatoarea P.L.S., judecător la Judecătoria Braşov, a participat la concursul de promovare efectivă din data de 3 martie 2013, pentru un post de execuţie la Tribunalul Braşov, secţia I civilă, clasându-se pe poziţia a patra, cu media generală 9,525 la materia drept civil, în condiţiile în care pentru promovarea efectivă la Tribunalul Braşov, secţia I civilă a fost scos la concurs un post.

Rezultatele finale ale concursului au fost validate la data de 21 martie 2013, astfel că termenul de 3 luni prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, s-a împlinit la data de 21 iunie 2013.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 25 martie 2013, contestatoarea P.L.S. a solicitat valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data 3 martie 2013 şi promovarea într-o funcţie de execuţie la secţia I civilă a Tribunalului Braşov.

La data de 8 aprilie 2013, contestatoarea a completat cererea, solicitând valorificarea rezultatului obţinut, conform art. 30 din hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, în ordinea mediilor obţinute şi fără a ţine cont de opţiunea făcută pentru concurs, pe oricare din secţiile Tribunalului Braşov la care există loc disponibil la data discutării cererii de valorificare.

În interiorul termenului de valorificare de 3 luni, la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a vacantat un post de execuţie. Pentru acest post exista înregistrată pe rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi cererea de valorificare formulată de doamna judecător S.C.O. Aceasta a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 3 martie 2013, pentru un post la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, clasându-se pe poziţia a doua, cu media generală 9,100 la materia drept internaţional privat, în condiţiile în care pentru secţia respectivă s-a scos la concurs un post.

La data de 4 iunie 2013, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a luat în discuţie cererile de valorificare pentru posturile de execuţie vacante începând cu data de 1 iunie 2013, iar pentru postul de execuţie de la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov a ales să analizeze doar una dintre cererile de valorificare existente, respectiv cea depusă de doamna judecător S.C.O., pe care a admis-o prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013.

Ulterior, prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 a fost analizată şi cererea de valorificare formulată de doamna judecător P.L.S., care a fost însă respinsă, invocându-se lipsa posturilor de execuţie vacante atât la secţia I civilă, cât şi la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Susţinerile contestatoarei P.L.S. privitoare la nelegalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 sunt întemeiate, în considerarea următoarelor argumente:

La data de 4 iunie 2013, când a fost analizată promovarea pe singurul post de execuţie devenit vacant la Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în mod nelegal, Consiliul Superior al Magistraturii nu a supus examinării şi cererea de valorificare formulată de doamna judecător P.L.S.

Nici la acea dată şi nici pe parcursul judecăţii prezentei cauze, Consiliul Superior al Magistraturii nu a motivat de ce a ales să supună dezbaterii Plenului doar una din cele două cereri de valorificare cu care a fost sesizat, deşi încă de la data sesizării instanţei unul dintre argumentele de nelegalitate decisive de care constatatoarea s-a prevalat l-a constituit tocmai această procedură arbitrară adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii în privinţa examinării cererilor de valorificare concurente pentru singurul post devenit vacant în termenul de valorificare de 3 luni, la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov.

În considerarea principiului legalităţii, principiu fundamental al statului de drept, consacrat în însăşi legea fundamentală, art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (2) din Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii avea obligaţia de a supune dezbaterii Plenului la aceeaşi dată, pentru promovarea efectivă la secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov, şi cererea de valorificare formulată de doamna judecător P.L.S., urmând ca, prin raportare la prevederile legale incidente, să se pronunţe în privinţa ambelor cereri de valorificare cu care a fost sesizat, atât timp cât acestea vizau singurul post devenit vacant în interiorul termenului de valorificare de 3 luni.

Cererea de valorificare formulată de contestatoarea P.L.S. îndeplinea toate condiţiile prevăzute de art. 27 din Regulament, împrejurare constatată şi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, reţinută în considerentele hotărârii nr. 764/2013.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, forma în vigoare la data organizării concursului, judecătorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 27 pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele pentru care au optat la înscriere în termen de 3 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Regulament prevăd că art. 28 alin. (3) se aplică în mod corespunzător, iar acesta din urmă statuează că promovarea se face în ordinea mediilor obţinute, în limita posturilor aprobate.

Se observă că dispoziţiile art. 30 din Regulament prevăd cu claritate faptul că valorificarea se face în ordinea mediilor, pe locurile devenite vacante la instanţa pentru care s-a optat la înscriere.

În interpretarea art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, în şedinţa din 4 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis un punct de vedere prin care a apreciat că îndeplinirea de către candidaţi a condiţiilor prevăzute la art. 27 poate fi valorificată şi la altă secţie a instanţei pentru care s-a optat la înscriere, dar de aceeaşi specializare.

În practica administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii, în mod constant, s-au admis cereri de valorificare pentru candidaţii care s-au înscris la concurs la o secţie civilă şi au solicitat valorificarea la altă secţie civilă a aceleiaşi instanţe, secţii care aveau şi complete specializate în materii diferite.

Astfel, prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 689/2011 s-a admis cererea de valorificare la secţia a VI-a civilă a Tribunalului Bucureşti, pentru doamna judecător P.C., care a candidat la secţia a V-a civilă a Tribunalului Bucureşti, apreciindu-se că cele două secţii civile sunt de aceeaşi specializare.

De asemenea, prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 848/2011 s-a admis cererea de valorificare la secţia I civilă a Tribunalului Constanţa, formulată de doamna judecător C.E., care candidase la secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Constanţa, considerându-se că ambele secţii civile sunt de aceeaşi specializare.

Contestatoarea P.L.S. se află într-o situaţie similară cu cele prezentate, în sensul că a candidat pentru secţia I civilă a Tribunalului Braşov, iar la valorificare a optat pentru un post vacant la una dintre secţiile civile ale Tribunalului Braşov, specializarea drept civil la care a susţinut concursul regăsindu-se atât în specializarea secţiei I civilă, cât şi a secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Este esenţial de precizat faptul că, prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 cererea de valorificare formulată de contestatoarea P.L.S. nu a fost respinsă pe considerentul că nu a candidat la secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ci în considerarea lipsei posturilor vacante, situaţia posturilor vacante fiind analizată la ambele secţii civile ale Tribunalului Braşov.

Or, lipsa posturilor vacante la data de 27 iunie 2013 a fost generată de însăşi modalitatea nelegală în care Consiliul Superior al Magistraturii a înţeles să supună dezbaterii Plenului solicitările de valorificare a rezultatelor concursului pentru singurul post devenit vacant la secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Braşov.

Astfel, în urma acestor valorificări, s-a ajuns în situaţia în care, pentru una dintre secţiile civile ale Tribunalului Braşov, să fie admisă cererea de valorificare formulată de un candidat cu medie mai mică (9,100), la disciplina drept internaţional privat, iar cererea concurentă formulată de un candidat cu medie mai mare (9,525), la disciplina drept civil, să fie respinsă, contrar prevederilor art. 30 coroborat cu art. 28 din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, forma în vigoare la data organizării concursului, dar şi practicii administrative a Consiliului Superior al Magistraturii care, încă din anul 2008 a admis că valorificarea se poate face şi pe altă secţie decât aceea pentru care s-a optat la înscriere, dacă este de aceeaşi specializare.

În aceste circumstanţe, pentru toate considerentele de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte urmează să dispună, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea în parte a contestaţiei formulate de contestatoarea P.L.S., astfel cum a fost precizată, anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 şi obligarea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună promovarea efectivă a contestatoarei la oricare dintre secţiile civile ale Tribunalului Braşov, urmare a valorificării rezultatelor obţinute la concursul din data de 3 martie 2013.

În temeiul art. 406 din noul C. proc. civ., se va lua act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013.

Vor fi respinse celelalte cereri formulate de contestatoare, având în vedere că recunoaşterea gradului de judecător de tribunal nu poate interveni decât la momentul intrării în vigoare a hotărârii de valorificare pe care intimatul este obligat prin prezenta decizie să o emită, fiind o consecinţă inerentă a acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite în parte contestaţia formulată de contestatoarea P.L.S., astfel cum a fost precizată.

Anulează hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 764/2013 şi, în consecinţă:

Obligă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună promovarea efectivă a contestatoarei, la oricare dintre secţiile civile ale Tribunalului Braşov, urmare a valorificării rezultatului obţinut la concursul de promovare efectivă în funcţii de execuţie din data de 3 martie 2013.

Ia act de renunţarea la judecata capătului de cerere privind anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 499/2013.

Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1193/2014. Contencios. Conflict de...  ICCJ. Decizia nr. 1201/2014. Contencios. Anulare act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1199/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond