ICCJ. Decizia nr. 1231/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1231/2014
Dosar nr. 56041/3/2010
Şedinţa publică de la 11 martie2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Obiectul litigiului şi hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 29 august 2007 sub nr. 17120/299/2007 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea C.N.A.D.N.R. SA a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, A.N.A.F. ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea somaţiilor şi a titlurilor executorii nr. X1 din 13 august 2007, nr. X2 din 13 august 2007, nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007 şi nr. X5 din 13 august 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 11906 din 3 octombrie 2008, pronunţată în Dosar nr. 17120/299/2007, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti în ceea ce priveşte anularea titlurilor executorii nr. X1 din 13 august 2007, nr. X2 din 13 august 2007, nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007, nr. X5 din 13 august 2007 şi nr. X6 din 27 iulie 2007 emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Tribunalului Bucureşti şi a respins contestaţia la executare ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile menţionate a formulat recurs contestatoarea C.N.A.D.N.R. SA, arătând în motivarea recursului că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor menţionate în titlurile executorii, invocată de recurentă la fond.
Prin decizia civilă nr. 1383R din 16 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 17120/299/2007, s-a respins recursul formulat de recurenta contestatoare C.N.A.D.N.R. SA, împotriva sentinţei civile nr. 11906 din 3 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în Dosarul nr. 17120/299/2007, în contradictoriu cu intimaţii A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 1383 R din 16 iulie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 17120/299/2007, a formulat contestaţie în anulare C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin încheierea dată în şedinţă publică la data de 19 noiembrie 2009, în Dosarul nr. 42073/3/2009, Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a scos cauza privind pe contestatoarea C.N.A.D.N.R. SA, în contradictoriu cu intimaţii A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili şi Ministerul Finanţelor Publice şi a înaintat-o Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reţinând faţă de înscrisurile şi de susţinerile părţilor că obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestaţia în anulare împotriva deciziei civile nr. 1383R din 16 iulie 2009 pronunţată de secţia a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 1639 din 15 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 39677/3/2009, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei civile nr. 1383R din 16 iulie 2009 pronunţată de secţia a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 56041/3/2010.
Prin sentinţa civilă nr. 780 din 13 februarie 2013 pronunţată în Dosar nr. 56041/3/2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus disjungerea judecării cauzei privind contestaţia formulată împotriva titlurilor de creanţă (executorii) nr. X1 din 13 august 2007 şi nr. X2 din 13 august 2007 de judecarea cauzei privind contestaţia împotriva titlurilor de creanţă (executorii) nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007 şi nr. X5 din 13 iulie 2007, formându-se pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a Dosarul nr. 6266/3/2013, având ca obiect contestaţia împotriva celor două titluri, nr. X1 din 13 august 2007 şi X2 din 13 august 2007 şi termen de judecată pentru continuarea judecăţii la data de 27 martie 2013, a admis excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte judecarea cauzei privind contestaţia împotriva titlurilor executorii nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007 şi nr. X5 din 13 august 2007 şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind titlurile executorii nr. X3, X4, X5 din 13 august 2007 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 2 octombrie 2013.
Prin sentinţa civilă nr. 3837 din data de 3 decembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, în speţă, sunt contestate acte emise în procedura de executare a unor datorii fiscale, fiind vorba de o contestaţie la executare, cum, de altfel, a şi fost calificată cererea de către contestatoare.
Împrejurarea dacă titlurile executorii contestate au avut la bază un act administrativ sau nu reprezintă o chestiune ce ţine de fondul contestaţiei fără a avea influenţă asupra naturii actelor numite titluri executorii şi implicit, asupra naturii contestaţiei.
Prin prisma dispoziţiilor art. 399 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanţă judecătorească, în cadrul contestaţiei la executare se pot invoca apărări de fond şi împotriva titlului executoriu.
Prin urmare, instanţa investita cu soluţionarea contestaţiei la executare, prin efectul prorogării legale a competenţei, trebuie sa se pronunţe şi asupra apărărilor de fond formulate, nefiind admis a-şi declina competenţa de soluţionare a respectivelor apărări de fond în favoarea unei alte instanţe.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 20, art. 21, art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece acelaşi litigiu.
Analizând actele dosarului, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea titlurilor executorii nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007 şi nr. X5 din 13 august 2007 emise de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. fisc., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, orice persoană interesată poate face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor legale, de către organele de executare fiscale, precum şi împotriva refuzului acestora de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol, „Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Înalta Curte reţine că în reglementarea competenţei şi a modului de soluţionare, în cuprinsul alin. (4) al aceluiaşi art. C. proc. fisc. s-a prevăzut: „Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.”
În lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanţa judecătorească competentă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (3) C. proc. fisc., în care se precizează că: „Unde prezentul cod nu dispune se aplică dispoziţiile C. proc. civ.”
Potrivit art. 399 alin. (3) C. proc. civ. „în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătoreasca, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac”.
Prin prisma dispoziţiilor art. 399 alin. (3) C. proc. civ., în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanţă judecătorească, în cadrul contestaţiei la executare se pot invoca apărări de fond şi împotriva titlului executoriu.
Din coroborarea acestor dispoziţii cu prevederea de la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel”, fiind evident că este competentă să judece, atât contestaţia la executarea propriu-zisă, cât şi contestaţia la titlu, judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea.
Înalta Curte reţine că în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrative fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material şi procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 şi, respectiv, în titlul IX C. proc. fisc., care sunt aplicabile numai la soluţionarea acţiunii în anularea sau modificarea obligaţiei fiscale, ce constituie titlu de creanţă fiscală.
Având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei deduse judecăţii şi care formează obiectul conflictului de competenţă în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionarea a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. SA, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Economiei, A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1215/2014. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1232/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
