ICCJ. Decizia nr. 1235/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1235/2014
Dosar nr. 1370/44/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 11 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului.
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1363/44/2012, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea în parte a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 18 şi art. 19 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, prevederi care sunt cuprinse în art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 publicată în M. Of. nr. 845/13.12.2012, apreciate ca fiind emise pentru exces de putere.
Curtea de Apel Galaţi, în aplicarea art. XXIII şi art. IV din Legea nr. 2/2013 a dispus pe cale administrativă transpunerea cauzei pe rolul Tribunalului Brăila, prin încheierea de şedinţă din data de 12 martie 2013, în speţă apreciindu-se că obiectul îl constituie drepturile reclamantului conferite prin Legea nr. 341/2004.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa nr. 2365 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Brăila secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În pronunţarea acestei soluţii, tribunalul a avut în vedere că faţă de situarea autorităţii pârâte în sistemul organelor administraţiei centrale, competenţa este atrasă de dispoziţiile art. 9 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2.2. Prin sentinţa nr. 13 pronunţată la data de 16 ianuarie 2014 de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. 1370/44/2013 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României Bucureşti, în favoarea Tribunalului Brăila.
S-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că reclamantul a solicitat a se constata că printr-o serie de acte normative i-au fost afectate drepturile de luptător pentru victoria revoluţiei din decembrie 1989 prevăzute prin Legea nr. 341/2004.
Avându-se în vedere că, potrivit art. V din Legea nr. 2/2013, după art. 25 din Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 654/20.07.2004, cu modificările şi completările ulterioare, a fost introdus art. 26 prin care se derogă de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi constatându-se că prezenta acţiune vizează un litigiu legat de aplicarea drepturilor recunoscute prin legea menţionată, s-a apreciat că tribunalul are competenţă a soluţiona cauza.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Instanţele au fost investite cu cererea formulată de reclamantul D.G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin care s-a solicitat anularea în parte a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv art. 18 şi 19 ale art. II din O.U.G. nr. 80/2010, pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, prevederi care sunt cuprinse în art. 9 din O.U.G. nr. 84/2012 publicată în M. Of. nr. 845/13.12.2012, apreciate ca fiind emise pentru exces de putere.
Astfel, cum a precizat şi reclamantul în acţiune, aceasta vizează două aspecte distincte, respectiv adoptarea O.U.G. nr. 84/2012 de către Guvernul României cu încălcarea flagrantă a prevederilor Legii nr. 52/2003 şi ilegalitatea, netemeinicia şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 9 al O.U.G. nr. 84/2012.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit, prin dispoziţiile art. 10, competenţa materială de soluţionare a cauzelor în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte acte administrative normative emise de către Guvernul României, autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent, aceasta revenind curţii de apel.
În ceea ce priveşte dispoziţiile invocate de către Curtea de Apel Galaţi, respectiv că prin art. V din Legea nr. 2/2013 s-a introdus art. 26 în Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, potrivit căruia „Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor prezentei legi în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel”, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile în cauză.
Astfel, textul de lege vizează litigiile legate de drepturile şi indemnizaţiile stabilite prin Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare formulate în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau cu Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, neputând fi extinsă excepţia şi la speţă dedusă judecăţii care prezintă un caracter complex, solicitându-se emitentului anularea în parte a unor acte normative prin care se modifică Legea nr. 341/2004.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe D.G. şi Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1232/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1237/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
