ICCJ. Decizia nr. 1238/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1238/2014
Dosar nr. 1065/54/2013
Şedinţa publică de la 11 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1065/54/2013, reclamantul Municipiul Craiova, prin Primar, a contestat decizia din 23 mai 2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene în soluţionarea contestaţiei împotriva notei de constatare din 1 martie 2013.
A solicitat, de asemenea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea executării titlului de creanţa reprezentat de nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare din 1 martie 2013 până la soluţionarea definitiva şi irevocabila a cauzei, precum şi anularea deciziei din 23 mai 2013 şi a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 1 martie 2013.
Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, invocând necompetenţa teritorială a Curţii de Apel Craiova, iar pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 306 din 13 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că obiectul litigiului este reprezentat de executarea unui contract de finanţare nerambursabila, iar art. 23 din contractul de finanţare prevede că în eventualitatea unui litigiu între Organismul Intermediar, Autoritatea de Management şi Beneficiar, survenit la executarea acestui contract, litigiul va fi soluţionat de către instanţa judecătorească competentă material din raza teritoriala a Municipiului Bucureşti.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 5 septembrie 2013, sub nr. 1065/54/2013.
2.2. Prin sentinţa nr. 3183 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se, în esenţă, că opţiunea reclamantului a fost, din punct de vedere teritorial, pentru instanţa de la sediul său şi nu pentru cea de la sediul autorităţii pârâte, opţiune care nu mai poate fi modificată ulterior.
S-a apreciat, de asemenea, că art. 23 din contractul de finanţare avut în vedere de Curtea de Apel Craiova, prin care părţile ar fi convenit ca soluţionarea litigiilor intervenite între părţi să se soluţioneze de instanţele judecătoreşti competente material din raza teritorială a municipiului Bucureşti, nu are aplicabilitate în cauză, prezentul litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică în executarea legii şi nu neexecutarea sau executarea corespunzătoare a unei/unor clauze contractuale .
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie anularea corecţiilor financiare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene.
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, iar potrivit dispoziţiilor art. 21 din acest act normativ, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
Din această perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existenţa unor raporturi juridice anterioare intervenite între părţi, ca urmare a unui contract de finanţare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligaţii fixate de lege, iar nu în executarea unor obligaţii contractuale.
Pentru acest motiv, nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanţei competente.
În consecinţă, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, şi anume dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenţei teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul manifestându-şi deja opţiunea de a sesiza instanţa de la sediul său, prin introducerea acţiunii pe rolul Curţii de Apel Craiova.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionarea a cauzei privind pe Municipiul Craiova prin Primar şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Serviciul Soluţionare Contestaţii Nereguli Fonduri Europene în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1106/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... |
|---|
