ICCJ. Decizia nr. 1237/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1237/2014
Dosar nr. 664/33/2013
Şedinţa publică de la 11 martie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 23 mai 2013, reclamanta Serviciul Public de Asistenţă Socială Baia Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli, P.O.R., a solicitat anularea deciziei din 20 decembrie 2012 emisă de către pârât, ca netemeinică şi nelegală, anularea notei de constatare a neregulilor de stabilire a corecţiilor financiare emisă în data de 26 octombrie 2012, ca netemeinică şi nelegală.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a invocat excepţia necompetenţei Curţii de Apel Cluj în soluţionarea cauzei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa nr. 488 din 8 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, constatând o derogare de competenţă în favoarea instanţei de la sediul pârâtului, la al cărei beneficiu pârâtul nu a renunţat, din moment ce a invocat excepţia de necompetenţă teritorială prin întâmpinarea formulată în cauză.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 3757 din 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinându-se, în esenţă, că opţiunea reclamantului a fost, din punct de vedere teritorial, pentru instanţa de la sediul său şi nu pentru cea de la sediul autorităţii pârâte, opţiune care nu mai poate fi modificată ulterior.
S-a apreciat că art. 23 alin. (1) din contractul de finanţare din 2010 avut în vedere de Curtea de Apel Cluj, prin care părţile ar fi convenit ca soluţionarea litigiilor intervenite între părţi să se soluţioneze de instanţele judecătoreşti competente material din raza teritorială a municipiului Bucureşti, nu au aplicabilitate în cauză, prezentul litigiu având ca obiect obligaţii fiscale, competenţa urmând a se stabili în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 134-art. 137 C. proc. civ., republicat, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Înalta Curte constată că obiectul acţiunii îl constituie anularea corecţiilor financiare emise de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli, P.O.R.
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, iar potrivit dispoziţiilor art. 21 din acest act normativ, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, cererii de anulare a unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
De altfel, în acest sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie.
Din această perspectivă, este evident faptul că actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existenţa unor raporturi juridice anterioare intervenite între părţi ca urmare a unui contract de finanţare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligaţii fixate de lege, iar nu în executarea unor obligaţii contractuale.
Pentru acest motiv, nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanţei competente.
În consecinţă, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, şi anume dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenţei teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 din acest act normativ, iar reclamantul manifestându-şi deja opţiunea de a sesiza instanţa de la sediul său, prin introducerea acţiunii pe rolul Curţii de Apel Cluj.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Serviciul Public de Asistenţă Socială şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene, Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli, P.O.R. în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1235/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1116/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
