ICCJ. Decizia nr. 1248/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1248/2014
Dosar nr. 12/64/2013
Şedinţa publică de la 12 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 8 ianuarie 2013, reclamantul Judeţul Covasna în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor şi Internelor, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative a formulat contestaţie împotriva deciziei din 19 noiembrie 2012 prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva notei de stabilire a corecţiilor financiare încheiate la data de 4 septembrie 2012 privind contractul de servicii din 23 ianuarie 2012 având ca obiect Organizarea programului de formare profesională „Expert în planificare strategică prin cooperare şi în implementare”, încheiat cu SC F. SA în cadrul punctului „Planificare strategică prin cooperare interjudeţeană” finanţat prin contractul de finanţare din 17 octombrie 2011.
Reclamanta a solicitat modificarea în tot a deciziei contestate în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva notei de stabilire a corecţiilor financiare încheiate în data de 4 septembrie 2012 şi anularea Notei de stabilire a corecţiei financiare ca nelegală.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 78 din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Braşov a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul Judeţul Covasna în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor şi Internelor, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în mod corect s-a reţinut prin actele contestate că reclamanta nu a respectat principiul proporţionalităţii în stabilirea cerinţelor minime de calificare pe care ofertanţii trebuie să le îndeplinească, faţă de motivarea superficială cuprinsă în nota justificativă din 6 septembrie 2011.
Motivarea în sensul cunoaşterii administraţiei publice şi necesitatea asigurării calităţii cursurilor de formare nu răspunde exigenţelor prevăzute de dispoziţiile legale incidente, iar necesitatea selectării riguroase a ofertanţilor trebuia justificată, iar autoritatea contractantă trebuia să facă dovada că a introdus criterii relevante şi proporţionale cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit şi că scopul introducerii unor astfel de criterii este doar acela de a se proteja de anumite riscuri ce pot apărea ca urmare a neintroducerii acestor cerinţe.
Cerinţele minime stabilite de reclamantă cu privire la experienţa similară şi la personalul tehnic de specialitate trebuiau să îndeplinească anumite condiţii: să fie raportate la un anumit risc privind neîndeplinirea contractului, să aibă ca efect eliminarea riscului respectiv, să fie stabilite la limita minimă la care îşi produce efectele pentru care au fost introdusă cerinţa la aceste condiţii nu se regăsesc în cauza de faţă.
Impunerea drept cerinţe minime de calificare a unor cerinţe privind experienţa similară şi realizarea unui proiect specific nu respectă dispoziţiile legale incidente şi nu prezintă relevanţă suficientă în raport cu natura şi complexitatea contractului ce a fost atribuit, fiind disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea acestuia .
Autoritatea contractantă nu a analizat care ar fi fost consecinţele dacă nu ar fi impus atare condiţii şi nu a demonstrat justeţea impunerii lor. Prin urmare, instanţa a reţinut că a fost restricţionat în mod nejustificat accesul la procedura de atribuire a altor potenţiali ofertanţi.
În ce priveşte aplicarea art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, reclamantul a avut în vedere faptul că, procedura de atribuire a contractului de achiziţie servicii de formare profesională este exceptată de la domeniul de aplicare a legislaţiei privind achiziţiile publice, arătând că nu consideră corecte susţinerile AM PODCA potrivit cărora prin iniţierea unei proceduri de achiziţie publica, astfel cum autoritatea contractanta a indicat în anunţul de participare din 8 septembrie 2011, Secţiunea IV, precum şi în cadrul fişei de date a achiziţiei, aceasta nu se mai poate prevala de excepţia reglementata de art. 16. Autoritatea contractantă a menţionat prin documentaţia de atribuire în mod corect, procedura de licitaţie deschisă derulată în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, tocmai ca urmare a încadrării sale la art. 16 din ordonanţa în discuţie. În conformitate cu art. 16 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, contractelor de achiziţie publică având ca obiect, servicii de formare profesională incluse în categoria celor enumerate la anexa nr. 2B din O.U.G. nr. 34/2006 li se aplica prevederile ordonanţei de urgenţă „numai pentru contracte a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzuta la art. 57 alin. (2) şi se limitează la prevederile art. 35-art. 38 şi art. 56 şi la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2)”. Prin urmare, aceste contracte de servicii constituie excepţii de la domeniul de aplicare a legislaţiei privind achiziţiile publice, cu precizarea ca numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egala cu cea prevăzuta la art. 57 alin. (2), aplicabilitatea ordonanţei de urgenţă este limitată la prevederile art. 35-art. 38 şi art. 56 şi la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2).
În cazul achiziţiilor ce au ca obiect servicii din anexa nr. 2B din O.U.G. nr. 34/2006, competenţa sa materială vizează numai achiziţiile ale căror valori sunt mai mari sau egale cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi se limitează numai la prevederile art. 35-art. 38 şi art. 56 şi la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute la art. 2 alin. ( 2 ) din O.U.G. nr. 34/2006 .
Or, în cauză este vorba despre achiziţia unor servicii din anexa nr. 2B a căror valoare se situează sub pragul prevăzut la art. 57 alin. ( 2 ) din ordonanţă, situaţie în care consiliul a constatat lipsa competenţei sale materiale în soluţionarea cauzelor.
Instanţa de fond, a reţinut că autoritatea contractantă este cea care a iniţiat procedura de atribuire pentru încheierea contractului de servicii având ca obiect organizarea programului de formare profesională, în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, iar desfăşurarea întregii proceduri a fost supusă regulilor şi cerinţelor prevăzute de dispoziţiile legale din materia achiziţiilor publice, participanţii la procedura de atribuire fiind încunoştinţaţi în acest sens. Prin urmare, autoritatea contractantă avea obligaţia de a respecta şi celelalte proceduri şi norme stipulate în O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă fiind cea care a ales calea de urmat.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei nr. 78 din 11 august 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, reclamantul Judeţul Covasna, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, respectiv anularea deciziei contestate şi a notei de stabilire a corecţiilor financiare emise de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a prezentat pe larg situaţia de fapt expusă şi în acţiunea promovată, criticând sentinţa sub următoarele aspecte:
În mod greşit instanţa de fond a interpretat dispoziţiile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, având în vedere că în conformitate cu această prevedere legală, contractele de achiziţie publică având ca obiect servicii de formare profesională, inclusiv în categoria celor enumerate la anexa nr. 2B din acelaşi act normativ, li se aplică prevederile ordonanţei de urgenţă „numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) şi se limitează la prevederile art. 35-art. 38 şi art. 56 şi la aplicarea pe tot parcursul procedurii de atribuire a principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2)”.
Ca urmare, contractele de servicii constituie excepţii de la domeniul de aplicare a legislaţiei privind achiziţiile publice, iar raportat la norma ce reglementează valoarea contractului, nota de stabilire a corecţiei financiare indica o valoare a contractului de 102.400 RON fără TVA, care este sub pragul prevăzut de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
Echipa de control din cadrul Direcţiei pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative a aplicat autorităţii contractante o corecţie financiară având ca temei de drept, în mod greşit, dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. b) şi lit. e) şi art. 178 alin. (2) şi art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 coroborat cu art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 925/2006, prevederi a căror respectare nu era obligatorie în conformitate cu legislaţia în vigoare, în cauza de faţă.
În mod greşit a reţinut instanţa că prin iniţierea unei proceduri de achiziţie publică cu licitaţie deschisă, autoritatea contractantă avea obligaţia de a desfăşura întreaga procedură din materia achiziţiilor publice.
Indiferent de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea O.U.G. nr. 34/2006, cerinţele de calificare impuse prin fişa de date a achiziţiei nu sunt restrictive sau disproporţionate, ci dimpotrivă sunt relevante, raportul la obiectul şi complexitatea contractului atribuit.
Necesitatea ca ofertantul să aibă o experienţă în sensul că a prestat în ultimii trei ani un serviciu similar POSDCA decurge din obligaţia acestuia de a dovedi o experienţă similară în raport cu natura contractului ce urma a fi atribuit.
PODCA, este singurul program care presupune derularea de activităţi de formare adresate administraţiei publice cu scopul de a dezvolta abilităţile manageriale, abilitatea de a atrage şi gestiona fonduri de dezvoltare, responsabilitatea şi capacitatea de luare a deciziilor în aceste structuri, context în care cerinţa dovedirii desfăşurării în ultimii 3 ani a unui serviciu similar este absolut necesară, fără a restricţiona accesul la procedura de achiziţie publică a altor operatori economici.
Prin fişa de date a achiziţiei s-a solicitat ca cel puţin doi experţi cheie să aibă experienţă profesională în cel puţin un proiect adresat administratorilor publici, necesitate ce rezultă din denumirea domeniului major de intervenţie în cadrul căruia se desfăşoară proiectul şi anume, „Îmbunătăţirea procesului de lucru a deciziilor la nivel politico-administrativ”.
Autoritatea contractantă şi-a propus să achiziţioneze servicii de formare profesională ce au constat în programe specializate de pregătire pentru personalul din administraţia publică, mai concret, din aparatul proprii al Consiliului Judeţean Covasna şi Harghita, urmărindu-se dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor funcţionarilor publici.
Cerinţa, vizând experienţa profesională în cel puţin un proiect finanţat din fonduri europene, era necesară faţă de obiectul şi complexitatea contractului.
La stabilirea caracterului restrictiv al cerinţelor minime de calificare nu s-a avut în vedere punctul de vedere al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice transmis AM PODCA prin adresa din 11 mai 2012, punct de vedere întrucât accentuează incidenţa prevederilor art. 178 din O.U.G. nr. 34/2006, act normativ ce nu este incident în cauză. În cuprinsul notei de stabilire a corecţiei financiare nu se regăsesc justificările privind aplicabilitatea prevederilor legale invocate ca temei de drept respectiv art. 178 alin. (2) şi art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 sau art. 8 alin. (1) şi alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, în condiţiile în care aceste prevederi se aplică pentru alte proceduri decât cele desfăşurate în vederea atribuirii contractelor de achiziţie publică a serviciilor de formare profesională.
În cauză, au fost încălcate dispoziţiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, în condiţiile în care în nota de stabilire a corecţiilor financiare nu este indicată posibilitatea de contestare a procesului-verbal de stabilire a creanţei bugetare, termenul limită şi nici autoritatea la care se poate depune contestaţia.
Direcţia Generală din cadrul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative” a încheiat nota de stabilire a corecţiei financiare în data de 4 septembrie 2012, iar adresa de comunicare a acesteia a fost înaintată la data de 18 septembrie 2012, depăşindu-se astfel termenul legal de 3 zile, prevăzut de O.U.G. nr. 66/2011, pentru comunicarea proceselor-verbale de stabilire a corecţiei bugetare. Viciile menţionate, atrag sancţiunea anulării titlului de creanţă, pentru nerespectarea unor obligaţii de formă şi procedură, imperativ prevăzut de lege.
Nu în ultimul rând, este de menţionat faptul că autoritatea de control, nu a justificat prejudiciul cauzat fondurilor de finanţare prin respectivele abateri, întrucât practica Uniunii Europene în materie, condiţionează aplicarea sancţiunii de dovedirea prejudiciului real asupra fondurilor europene de finanţare prin săvârşirea unei nereguli.
În cuprinsul notei de stabilire a corecţiilor financiare, încheiate la data de 4 septembrie 2012, nu a fost identificat un prejudiciu în sensul O.U.G. nr. 66/2011, determinat de sume plătite necuvenit, în speţă, reţinându-se doar încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. b) şi lit. c), art. 178 alin. (2), art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 956/2006.
Chiar practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 4985/2012, condiţionează aplicarea corecţiilor financiare de dovedire a unui prejudiciu real adus fondurilor europene de finanţare prin săvârşirea unei abateri.
În speţă, nu se poate aplica corecţia financiară, deoarece, prin nota de stabilire a corecţiei nu s-a identificat un prejudiciu care să determine existenţa unei „nereguli” în sensul O.U.G. nr. 66/2011.
Validarea modalităţii nelegale prin care organul de control a înţeles să aplice reglementarea în materia corecţiilor financiare nu ar face decât să perpetueze o practică abuzivă a autorităţii de control care pune în aplicare corecţii financiare extrem de oneroase, ignorând definiţia dată de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 care instituie o condiţionalitate foarte strictă de existenţa unui prejudiciu determinat de sume plătite necuvenit.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei, anularea deciziei din 19 noiembrie 2012 şi a notei de stabilire a corecţiei financiară încheiată la data de 4 septembrie 2012, emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative .
Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţia Publică, succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului Administraţiei şi Internelor, a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul Judeţul Covasna, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat, hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual, fiind legală şi temeinică.
Intimatul-pârât, prin întâmpinarea formulată în acest ciclu procesual, a reluat argumentele şi apărările prezentate în faţa primei instanţe, motiv pentru care nu vor mai fi dezvoltate.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând sentinţa recurată, în raport, de criticile formulate, probatoriul administrat în cauză şi dispoziţiile legale incidente se constată că în cauză nu subzistă motive de modificare sau casare a hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Este de remarcat faptul că recurentul nu a încadrat criticile de recurs, într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. sau 3041 dar având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., criticile formulate vor fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., hotărârea recurată urmând a fi analizată din perspectiva dispoziţiilor legale arătate.
Astfel, recurenta-reclamantă, prin anunţul de participare din 8 septembrie 2011 a lansat procedura de licitaţie deschisă pentru atribuirea contractului de servicii de formare profesională „Expert în planificare strategică şi în implementarea proiectelor de dezvoltare”.
Întreaga procedură de atribuire pentru încheierea contractului de servicii, s-a desfăşurat conform O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă fiind cea care a ales şi comunicat ofertanţilor procedura licitaţiei deschise şi desfăşurate conform O.U.G. nr. 34/2006, act normativ ce reglementează regimul juridic al contractelor de achiziţie publică, al contractelor de concesiune de lucrări publice şi al contractului de concesiune servicii, procedurile de atribuire a acestor contracte precum şi modalitatea de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor emise în legătură cu aceste proceduri.
Principiile care stau în baza atribuirii contractelor de achiziţie publică sunt stabilite la art. 2 din acelaşi act normativ, respectiv: nediscriminare, tratamentul egal, recunoaşterea reciprocă, transparenţa, proporţionalitatea, eficienţa utilizării fondurilor, asumarea răspunderii.
La art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006 sunt indicate excepţiile de la domeniul de aplicare al actului normativ astfel că: „în cazul în care autoritatea contractantă atribuie un contract ce are ca obiect prestări de servicii din categoria celor incluse în anexa nr. 2B, atunci obligaţia de a aplica prezenta ordonanţă se impune numai pentru contractele a căror valoare este mai mare sau egală cu cea prevăzută la art. 57 alin. (2) şi se limitează la prevederile art. 35-art. 38 şi art. 36 (…)”.
Este adevărat că serviciile achiziţionate de recurentă prin procedura licitaţiei deschise se încadrează în anexa nr. 2B, iar valoarea contractului este sub limita prevăzută de art. 57 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, situaţie în care, în raport de dispoziţiile art. 16, „obligaţia de a aplica prezenta ordonanţă nu se impune”, dar în condiţiile în care recurenta-reclamantă a declanşat procedura de atribuire conform O.U.G. nr. 34/2006, aducând la cunoştinţa participanţilor procedura aleasă, avea obligaţia de a respecta în tot dispoziţiile actului normativ în temeiul căruia a fost desfăşurată întreaga procedură de atribuire, aspect reţinut corect de prima instanţă.
Susţinerea recurentei, în sensul „că procedura derulată în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 este corectă, având în vedere încadrarea sa la art. 16 din ordonanţă”, nu are un fundament legal în condiţiile în care în anunţul de participare, anunţul de atribuire, face trimitere la O.G. nr. 34/2006 şi toată procedura de atribuire pentru încheierea contractului de servicii s-a desfăşurat conform regulilor generale stabilite de acelaşi act normativ.
În raport de dispoziţiile art. 16 din O.U.G. nr. 34/2006, recurenta nu avea obligaţia de a aplica în procedura de atribuire a contractului de servicii de formare profesională regimul juridic prevăzut de ordonanţă dar alegând să urmeze procedura stabilită de actul normativ arătat avea obligaţia de a-l respecta în totalitate.
Ca urmare, primul motiv de recurs ce vizează, exclusiv inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, ţinând cont de excepţiile prevăzute de art. 16 din acelaşi act normativ, nu poate fi reţinut.
Celelalte motive de recurs, vizează cerinţele de calificare impuse prin fişa de date a achiziţiei, care în opinia recurentei, „indiferent de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea” O.U.G. nr. 34/2006 nu sunt restrictive sau disproporţionate, dispoziţiile art. 178 şi art. 179 fiind reţinute greşit.
Potrivit art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire.
Conform fişei de date a achiziţiei, pct. V4.1, Capacitatea tehnico şi/sau profesională, Informaţii privind experienţa similară, judeţul Covasna, în calitate de autoritate contractantă, a impus cerinţe suplimentare ofertanţilor în sensul că „trebuie să prezinte cel puţin o referinţă similară că a prestat în ultimii 3 ani un serviciu similar pe PODCA”.
De asemenea la pct. 43, Informaţii privind personalul tehnic de specialitate şi acreditare, au fost prevăzute criterii suplimentare, respectiv ofertantul „să deţină cel puţin doi experţi cheie care îndeplineşte următoarele criterii: studii superioare şi experienţă profesională în cel puţin într-un proiect adresat administraţiei publice şi finanţat din fonduri europene”.
Prin impunerea acestor criterii suplimentare au fost încălcate dispoziţiile art. 178 alin. (2) şi art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, care arată că „Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, precum şi nivelul cerinţelor minime pe care ofertanţii, candidaţii trebuie să le îndeplinească”.
Este adevărat că potrivit art. 176 lit. d) autoritatea contractantă are dreptul de a aplica criterii de calificare şi selecţie referitoare la capacitatea tehnică şi/sau profesională dar aceste criterii de calificare şi selecţie trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 178 alin. (1) cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 178 alin. (2) din acelaşi act normativ care stabileşte că „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participanţilor la procedura de atribuire”.
Prin nota justificativă din 6 septembrie 2011 privind cerinţele minime de calificare la achiziţia publică, având ca obiect, serviciul privind programul de formare profesională „Expert în planificarea strategică şi în implementare a proiectului de dezvoltare”, cerinţele minime impuse în cele 6 puncte nu au fost motivate conform art. 8 pct. 2 din H.G. nr. 925/2006, criteriile aplicate fiind justificate doar de asigurarea calităţii cursurilor în raport de experienţa experţilor.
În acest context, recurentul-reclamant a încălcat dispoziţiile art. 178 alin. (2) precum şi dispoziţiile art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 cu privire la principiile prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. a), lit. d), lit. e) din acelaşi act normativ, atunci când a stabilit criterii de calificare şi selecţie suplimentar, dar şi dispoziţiile art. 8 pct. 2 din H.G. nr. 925/2006 prin raportare la art. 178 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006.
Cu privire la criticile vizând viciile de formă ale notei de constatare, invocate de recurent, se reţine că instanţa de fond a arătat pe larg, în considerentele hotărârii motivele pentru care nu a reţinut argumentele reclamantei, motivare pe care Înalta Curte o împărtăşeşte, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 6 din H.G. nr. 875/2011, nota de stabilire a corecţiilor financiare fiind emisă cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de actele normative în vigoare.
În susţinerea recursului declarat, recurentul a invocat jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, prezentând cu acest titlu, decizia nr. 4985/2012.
Soluţia adoptată în prezenta cauză nu intră în contradicţie cu hotărârea menţionată mai sus, întrucât situaţia de fapt este diferită.
Astfel, în decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 4985/2012 s-a reţinut lipsa prejudiciului la bugetul Uniunii Europene în contextul în care contractul a fost atribuit la o valoare mult mai mică decât valoarea estimată fiind cel mai bun preţ dar în speţa de faţă oferta financiară cea mai mică a fost depusă de un alt ofertant, contractul fiind atribuit la o valoare mai mare decât oferta primului ofertant.
Nu în ultimul rând, aspectele punctate de recurentă din decizia nr. 4985/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, referitoare la lipsa prejudiciului, au fost rupte din contextul mai amplu al considerentelor, care indicau probatoriul administrat în cauză din care rezultă o altă situaţie de fapt în raport de care au fost analizate dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 pct. 1.2 din Anexa nr. 1.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respinge ca nefondat recursul declarat de Judeţul Covasna.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Judeţul Covasna împotriva sentinţei nr. 78/F din 11 aprilie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1310/2014. Contencios → |
|---|
