ICCJ. Decizia nr. 1293/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1293/2014
Dosar nr. 384/44/2012
Şedinţa publică de la 13 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Judeţul Galaţi, Consiliul Judeţului Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor, Direcţia Generală AM POS Mediu, anularea deciziei din 9 ianuarie 2012 şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei formulate împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 15 noiembrie 2011 şi a notificării din 15 noiembrie 2011 şi anularea acestora.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în calitate de autoritate contractantă a organizat potrivit O.U.G. nr. 34/2006 procedura de achiziţie publică pentru atribuirea contractului având ca obiect servicii de publicitate din cadrul proiectului „Salvaţi aria protejată Pădurea G.”, iar la finalul procedurii a fost încheiat cu ofertantul desemnat câştigător contractul de servicii din 3 decembrie 2010.
Totodată, a arătat că prin nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare din 15 noiembrie 2011, i-a fost aplicată o corecţie financiară de 5% reprezentând 5.175,23 RON din valoarea contractului de servicii, motivat de faptul că, potrivit dispoziţiilor pct. 2.3 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, criteriile de calificare şi selecţie sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie, iar contestaţia formulată împotriva acestui act a fost respinsă.
În opinia reclamantei, pârâtul nu a respectat dispoziţiile art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 225/2006, cât şi art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.
În concluzie, a susţinut că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt aplicabile în prezenta speţă, pentru simplul fapt că acest act normativ nu era în vigoare la momentul organizări procedurii de achiziţie publică în vederea atribuirii şi implementării proiectului menţionat. În plus, chiar daca ne-am raport la dispoziţiile acestei ordonanţe, cerinţa prevăzută la Capitolul V.4 nu întruneşte elementele constitutive ale unei nereguli, conform O.U.G. nr. 66/2011.
În cauză, autoritatea de control, fără să reţină producerea vreunui prejudiciu Uniunii Europene, bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente, prin includerea respectivei cerinţe în fişa de date a achiziţiei, a aplicat în mod nelegal corecţia financiară de 5% din valoarea eligibilă a contractului de lucrări din 18 mai 2009, pentru o faptă care nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011, pentru fi socotită neregulă.
În opinia sa, în calitate de autoritate contractantă, a respectat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, pe parcursul derulării procedurii de achiziţie publică, respectiva cerinţă nu este disproporţionată în raport cu natura şi complexitatea contractului ce a fost încheiat conform dispoziţiilor art. 9 din H.G. nr. 925/2006, cât şi faptul că autoritatea contractantă a justificat necesitatea solicitării cerinţei.
Aşa fiind şi faţă de dispoziţiile art. 176, art. 187 alin. (2) din O.U.G nr. 34/2006, coroborate cu dispoziţiile art. 8 şi art. 9 din H.G. nr. 925/2006, reclamanta a susţinut că este evident faptul că cerinţa minimă de calificare solicitată nu este discriminatorie.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 448 din 9 octombrie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea deciziei din 9 ianuarie 2012 şi admiterea contestaţiei formulate împotriva notei din 15 noiembrie 2011 şi a notificării din 15 noiembrie 2011 emise de pârât.
Totodată, a dispus anularea notei din 15 noiembrie 2011 şi a notificării din 15 noiembrie 2011, exonerând-o pe reclamantă de plata corecţiilor financiare.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la susţinerea reclamantei privind neincidenţa O.U.G. nr. 66/2011, a apreciat că aceasta nu este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de pârâtă. per a contrario, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, procedurile de verificare a respectării legalităţii în procedura de atribuire a contractelor de achiziţie publică sunt disciplinate de O.U.G. nr. 66/2011.
În privinţa „neregulii” semnalate de pârâtă şi contestată de reclamantă, prima instanţă a observat că existenţa neregulii este condiţionată de constatarea unei abateri de la legalitate, dar şi de prejudicierea bugetului Uniunii Europene, a bugetelor donatorilor publici internaţionali, etc.
În speţă, prima instanţă a apreciat că nu s-a dovedit îndeplinirea niciuneia din cele două condiţii legale cumulative.
În raport cu prevederile art. 187 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă a solicitat completarea formularului „declaraţia privind experienţa similară” împreună cu lista principalelor prestări de servicii în ultimii trei ani.
„Experienţa similară” a fost prevăzută în cadrul notei justificative din 23 septembrie 2010 şi prin îndeplinirea acestei cerinţe de către ofertanţi, autoritatea contractantă a urmărit să se asigure că viitorul câştigător al licitaţiei poate executa contractul supus licitaţiei.
De asemenea, cerinţele minime de calificare impuse de autoritatea contractantă nu sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului încheiat, având în vedere dispoziţiile art. 9 din H.G. nr. 925/2006, cât şi faptul că aceasta a justificat necesitatea solicitării respective.
De asemenea, în cauză nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu, condiţie impusă de O.U.G. nr. 66/2011, iar reclamanta a făcut dovada că a urmărit evitarea blocării implementării proiectelor de investiţii, astfel că sancţiunea aplicată nu este legală.
3. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor Direcţia Generală AM-POS Mediu împotriva sentinţei nr. 448 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi
Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul-pârât arată că, pornind de la definiţiile termenului de neregulă ca „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate (…)” [art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011] şi a termenului de legalitate a „caracteristicii unei operaţiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile” [art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 199/1999 în vigoare la data efectuării], rezultă că prin formularea unor cerinţe de calificare restrictive, autoritatea contractantă a încălcat unul dintre scopurile O.U.G. nr. 34/2006 şi anume, garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici precizat la art. 2 alin. (1) lit. b) şi principiile tratamentului egal şi al nediscriminării prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi lit. b).
Conform Capitolului 11, Cuantumul debitului datorat din nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 15 noiembrie 2011 rezultă că suma de 5.175,23 RON a fost rambursată Consiliului Judeţean Galaţi, ceea ce reprezintă o plată necuvenită, iar bugetul Uniunii Europene şi fondurile publice naţionale poate fi prejudiciat, respectiv, au fost prejudiciate.
Legislaţia din domeniul achiziţiilor publice nu reglementează în mod explicit aplicarea unor bareme pentru formularea criteriilor de calificare şi selecţie sau posibilitatea autorităţilor contractante de a le fixa, astfel că la stabilirea acestor criterii, autoritatea contractantă este obligată să aibă în vedere respectarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
La formularea criteriilor de calificare şi selecţie din documentaţia de atribuire care a stat la baza atribuirii contractului de servicii, reclamantul a solicitat „două contracte similare cu o valoare de minim 150.000 RON însoţite de recomandări sau documente, certificate emise sau contrasemnate de beneficiari”, solicitare ce a exclus din procedura de atribuire operatorii economici care puteau prezenta un singur contract cu o valoare de minim 150.000 RON, încălcându-se principiile referitoare la garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici.
4. Apărările formulate de intimatul-reclamant Judeţul Galaţi, Consiliul Judeţului Galaţi
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Autoritatea de control nu justifică îndeplinirea condiţiei „existenţa abaterii”.
În conformitate cu dispoziţiile art. 187 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data derulării procedurii de achiziţie publică este permis a se solicita operatorului economic dovada capacităţii tehnice şi/sau profesionale.
La rândul lor, dispoziţiile art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 7 din H.G. nr. 925/2006 dau posibilitatea autorităţii contractante să stabilească cerinţe minime de calificare şi selecţie care să garanteze derularea în bune condiţii a contractului de achiziţie publică.
Susţinerile recurentului potrivit cărora cerinţa privind experienţa similară este disproporţionată sunt nefondate, având în vedere prevederile art. 9 din H.G. nr. 925/2006.
Cerinţa minimă de calificare solicitată nu este discriminatorie, iar bugetele naţionale/Uniunii Europene nu au fost prejudiciate.
II. Considerentele Înaltei Curţi, instanţa competentă să soluţioneze calea de atac extraordinară exercitată
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit şi sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea aceluiaşi contract.
Art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 impune ca atunci când s-au introdus cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, autoritatea contractantă trebuie să-şi motiveze cerinţa şi să elaboreze o notă justificativă.
În speţă, autoritatea contractantă a solicitat ca o cerinţă minimă de calificare, prezentarea a două contracte similare cu o valoare de minim 150.000 RON.
În nota justificativă din 23 septembrie 2010 autoritatea contractantă a motivat cerinţa prin prezentarea unei declaraţii privind experienţa similară, împreună cu lista principalelor prestări de servicii în ultimii trei ani, pentru demonstrarea capacităţii ofertantului de a presta serviciile solicitate.
Astfel, se constată că autoritatea contractantă a respectat prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.
Conform art. 9 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/206, cerinţele minime de calificare sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică, dacă suma valorilor/cantităţilor de produse furnizate, servicii prestate şi lucrări existente, incluse în contractul/contractele prezentat/prezentate de către operatorul economic ca dovadă a experienţei lui similare, este mai mare decât valoarea/cantitatea de produse/servicii/lucrări ce vor fi furnizate/prestate/executate în baza contractului care urmează să fie atribuit.
Cerinţa minimă nu încalcă dispoziţiile art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.
Mai mult, pe parcursul derulării procedurii s-a înregistrat o contestaţie a unui ofertant pe motivul neîndeplinirii cerinţei minime de calificare privind experienţa similară, iar Consiliul Naţional de Solutionare a Contestaţiilor, prin decizia din 22 noiembrie 2010 a respins contestaţia, reţinând legalitatea impunerii cerinţei minime de calificare.
Cerinţa minimă de calificare referitoare la experienţa similară prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit în raport de obiectul urmărit, prestarea unor servicii corespunzătoare contractului.
Ţinând seama că neregula este definită de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 ca „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate”, rezultă că în cauză nu au fost identificate condiţiile care să conducă la concluzia îndeplinirii acestor dispoziţii legale.
Neexistând nicio abatere de la legalitate/regularitate/conformitate, concluzia firească este aceea că bugetul Uniunii Europene şi/sau fondurile publice naţionale nu au fost prejudiciate şi nu pot fi prejudiciate.
2. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial de Mediu împotriva sentinţei nr. 448 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1344/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1292/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
