ICCJ. Decizia nr. 1432/2014. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1432/2014
Dosar nr. 4276/280/2011
Şedinţa de la 20 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piteşti, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâţii SC O.P. SA, G.M., director general executiv al SC O.P. SA, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, L.N., ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, A.P., preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 22 mai 2000, încheierile de intabulare în cartea funciara făcute în baza acestui certificat, anexa nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006 privind terenurile V.E. şi V.V., anularea din anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006, administrator Agenţia Naţională Apele Romane pentru suprafaţa de teren de 1300 mp. În pct. B. pentru executarea investiţiei acumulate V.-A. minora a râului A.A., a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 13 octombrie 1993, emisă SC C. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 2061 din 4 martie 2011, Judecătoria Piteşti a declinat competenta soluţionării acestor capete de cerere în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a depus întâmpinare, invocând excepţia de prematuritate a acţiunii şi excepţia de tardivitate a acţiunii.
La 18 ianuarie 2012, pârâta SC O.P. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, şi în acelaşi timp ca tardiv formulată, reţinând totodată şi puterea lucrului judecat, iar pe fond ca neîntemeiată
Cu privire la puterea de lucru judecat, pârâta a invocat sentinţa civilă nr. 1037 din 31 mai 2005, irevocabilă prin respingerea recursului şi a sentinţei civile nr. 3282 din 9 mai 2011, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 5894 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins cererea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâţii SC O.P. SA, G.M., director general executiv al SC O.P. SA, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, L.N., ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, A.P., preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Guvernul României, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, Administraţia Naţională Apele Române şi SC A.D. SA, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul avea obligaţia de a anexa cererii sale dovada îndeplinirii procedurii prealabile, lucru pe care acesta nu l-a făcut, iar parcurgerea procedurii administrative prealabile este o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire, în termenele şi condiţiile stipulate de lege, atrage inadmisibilitatea acţiunii.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva sentinţei Curţii de apel a declarat recurs reclamantul P.I., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare
Recurentul, reiterând motivele prezentate în faţa instanţei de fond, a susţinut în esenţă, că instanţa a interpretat greşit actele juridice supuse judecăţii, a schimbat natura juridică şi înţelesul acestora, pronunţând o hotărâre lipsită de temei legal.
Astfel, recurentul arată că în mod greşit, prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 15 din Constituţia României, conţinutul pct. 1 şi pct. 2 din obiecţiunile la întâmpinare.
În opinia recurentului, instanţa de fond a invocat în mod greşit, prevederile art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 ca motiv de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.
În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare de către un alt complet de judecată.
II. Decizia instanţei de recurs
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Prin criticile sale recurentul nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinţei atacate, ci prezintă propriile consideraţii asupra dispoziţiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Analizând totuşi cauza prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin acţiunea introductivă recurentul-reclamant a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 22 mai 2000, încheierile de intabulare în cartea funciara făcute în baza acestui certificat, anexa nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006 privind terenurile V.E. şi V.V., anularea din anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006, administrator Agenţia Naţională Apele Romane pentru suprafaţa de teren de 1300 mp. În pct. B. pentru executarea investiţiei acumulate V.-A. minora a râului Argeş, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 13 octombrie 1993, emisă SC C. SA.
Prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte.
Astfel, procedând la verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul recurentul-reclamant s-a adresat instanţei de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ.
Prin urmare, neîndeplinirea de către reclamant a acestei obligaţii a fost corect constatată de către instanţa de fond în soluţionarea excepţiei inadmisibilitătii.
De altfel, independent de aceste aspecte, din actele aflate la dosar rezultă că în cauză există şi autoritate de lucru judecat având în vedere că prin sentinţa civilă nr. 2724 din 21 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în Dosarul nr. 43035/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, SC O.P. SA, W.R. şi G.B., privind anularea anexei nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006.
Această sentinţă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat de reclamant, prin decizia nr. 2537 din 13 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Or, în prezenta cauză reclamantul solicită constatarea nulităţii absolute a anexei nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006, în contradictoriu cu aceiaşi pârâţi, acţiunea din prezentul dosar având aceeaşi cauză juridică, astfel că sunt îndeplinite condiţiile autorităţii lucrului judecat.
Criticile recurentului potrivit cărora instanţa a interpretat greşit actele juridice supuse judecăţii, a schimbat natura juridică şi înţelesul acestora, pronunţând o hotărâre lipsită de temei legal, sunt nefondate.
Motivarea unei hotărâri judecătoreşti este atributul exclusiv al magistratului, iar împrejurarea că în considerentele acesteia nu sunt cuprinse toate alegaţiile justiţiabililor, iar argumentele de fapt şi de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de aceştia nu reprezintă un motiv de nelegalitate şi nu înseamnă că hotărârea nu a fost corespunzător motivată, cum greşit susţine recurentul.
Având în vedere faptul că instanţa de fond a respins acţiunea pe excepţia inadmisibilităţii, opinie împărtăşită şi de Înalta Curte, nu se mai impune a fi analizate şi celelalte susţineri ale recurentului-reclamant.
Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei , potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 5894 din 19 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1438/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
