ICCJ. Decizia nr. 1354/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1354/2014
Dosar nr. 513/54/2012
Şedinţa publică de la 18 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond. Cadrul procesual
Prin sentinţa nr. 904 din 2 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul S.A.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, Academia de Poliţie „A.I.C.”, prin care solicita anularea dispoziţiei zilnice a rectorului Academiei de Poliţie „A.I.C.” din 19 septembrie 2011, precum şi suspendarea efectelor acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul a fost student la Facultatea de Poliţie specializarea „Ordine şi Siguranţă publică” din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.” din Bucureşti, iar prin comunicarea efectuată de pârâtă la data de 25 septembrie 2011 i s-a adus la cunoştinţă că a fost exmatriculat. În cuprinsul comunicării se menţionează că măsura a fost luată în temeiul art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din H.G. nr. 294/2007, art. 42, art. 57 lit. b), art. 58 alin. (1) şi alin. (2), art. 59 alin. (1) şi art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie „A.I.C.” din 15 iunie 2011 şi având în vedere dispoziţia zilnică a rectorului din 19 septembrie 2011, pentru nepromovarea din motive imputabile a anului universitar 2010-2011, cu obligaţia restituirii cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării.
Reclamantul contestă dispoziţia zilnică a rectorului Academiei de Poliţie „A.I.C.” din 19 septembrie 2011 susţinând în esenţă că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la aplicarea Sistemului european de credite transferabile, care este obligatorie începând cu anul universitar 2005-2006 în toate universităţile. După părerea reclamantului, potrivit situaţiei sale şcolare, a obţinut pe parcursul anului I de studii un număr suficient de credite pentru promovarea în anul II şi prin urmare dispoziţia prin care s-a dispus exmatricularea sa este nelegală.
Se reţine că reclamantul a parcurs procedura prealabilă formulând contestaţie împotriva dispoziţiei din 19 septembrie 2011, formulând contestaţia înregistrată din 22 septembrie 2011.
La cererea instanţei de judecată, s-a comunicat în extras dispoziţia privind exmatricularea reclamantului la data de 19 septembrie 2011 şi Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie „A.I.C.” din 15 iunie 2011
În cuprinsul dispoziţiei se menţionează ca temei legal dispoziţiile art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din H.G. nr. 294/2007, art. 42, art. 57 lit. b), art. 58 alin. (1) şi alin. (2), art. 59 alin. (1) şi art. 60 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie „A.I.C.” din 15 iunie 2011 şi hotărârea Comisiei de disciplină din 15 septembrie 2011.
Se reţine că actul administrativ contestat a fost întocmit în conformitate cu actele administrative şi normative cu forţă juridică superioară, respectiv Regulamentul de ordine interioară (Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie), H.G. nr. 294/2007 şi Legea nr. 288/2004.
Astfel, Sistemul european de credite transferabile, elaborat de The European Commision DG XXII „Education, Training and Youth” în mai 1995, are următoarele principii de bază: transparenţa informaţiilor privind programele de studii; acordul mutual între universităţile partenere; recunoaşterea integrală a perioadelor de studii efectuate în străinătate; flexibilitatea programelor de studii; recunoaşterea diversităţii; recunoaşterea dreptului de opţiune; încrederea reciprocă; stabilirea coordonatelor sistemului; alocarea creditelor pe discipline; elaborarea documentaţiei, realizarea acordurilor de cooperare în vederea asigurării mobilităţii studenţilor.
Pentru a crea premisele dezvoltării unui învăţământ superior centrat pe student şi a promova mobilitatea studenţilor în spiritul procesului Bologna de creare a Spaţiului Învăţământului Superior European, odată cu reorganizarea studiilor universitare pe trei cicluri succesive (licenţa, masterat, doctorat), Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3617/2005 a stabilit generalizarea aplicării Sistemului European de Credite Transferabile (European Credit Transfer System, E.C.T.S.) în toate instituţiile de învăţământ superior din România.
Începând cu anul universitar 2005-2006, Sistemului European de Credite Transferabile este utilizat în toate universităţile româneşti, atât în evidenţa rezultatelor profesionale ale propriilor studenţi, cât şi în operarea transferului de rezultate profesionale obţinute de studenţi ca urmare a frecventării şi promovării unor discipline cuprinse în planurile de învăţământ ale altor universităţi din ţară şi străinătate sau ale altor programe de studii din propria universitate.
Scopul introducerii sistemului de credite constă în evaluarea, în mod realist, a încărcării relative a planului de învăţământ de către fiecare disciplină. Raportul ore de frecvenţă, credite reflectă mai exact politica instituţiei în domeniul calităţii instruirii şi importanţa pe care o acordă muncii studentului.
Măsurarea activităţii prin credite permite: mobilitatea studenţilor; recunoaşterea perioadelor de studii; recunoaşterea diplomelor; diversificarea gamei de opţiuni a studentului şi flexibilizarea programului de studiu; integrarea în normele învăţământului european; conceperea flexibilă a programelor de studiu din cadrul planului de învăţământ; includerea unor discipline noi în programul de studiu; recunoaşterea perioadelor compacte de studiu efectuate în alte universităţi.
Alocarea de credite se face în conformitate cu practica universitară internaţională, urmând metodologia Sistemului European de Credite Transferabile, potrivit căreia 60 de credite reprezintă echivalentul numeric pentru cantitatea normală de muncă a studentului mediu pe parcursul unui an universitar, iar 30 de credite corespund, de obicei, unui semestru de învăţământ superior.
Alocarea de credite se refera la toate disciplinele (obligatorii, opţionale şi facultative) oferite în cadrul planurilor de învăţământ. În alocarea numărului de credite pentru fiecare disciplină/activitate se are în vedere, în exclusivitate, cantitatea de munca (workload) pe care o solicită studentului mediu disciplina/activitatea respectivă, raportată la totalul cantităţii de muncă necesară pentru a promova un an întreg de studiu. Cantitatea de muncă a studentului vizează orele de prezenţă fizică la activităţile didactice organizate (cursuri, seminarii, lucrări practice, atelier etc.), dar şi orele de studiu individual, elaborare de lucrări, cercetare etc., necesare pentru atingerea obiectivelor formative ale disciplinei, ca parte componentă a viitorului profil profesional.
Creditele sunt transferabile între structurile aparţinând unor specializări sau profiluri diferite în condiţiile demonstrării relevanţei disciplinelor creditate pentru programul curent al studentului. Transferul creditelor în această situaţie se bazează, de regulă, pe existenţa unui contract preliminar.
Convenţia de transferabilitate care face parte din sistemul european Sistemului European de Credite Transferabile şi care este adoptată ca atare în sistemul naţional şi neputând fi modificată la nivel instituţional, prevede că „toate creditele obţinute în instituţii şi în programe acreditate sunt recunoscute şi potenţial transferabile în alte instituţii şi programe, în măsura în care conţinutul şi finalitatea lor sunt relevante pentru programul curent. Dacă părţile au încheiat un acord/contract de studiu după modelul Sistemului European de Credite Transferabile, acesta are putere legală”.
Faţă de scopul şi principiile Sistemului European de Credite Transferabile, instanţa de fond a constatat că aplicarea acestui sistem nu exclude aplicabilitatea Regulamentului de ordine interioară unităţii de învăţământ universitar, în speţă Academia de Poliţie „A.I.C.”. Astfel, Regulamentul privind aplicarea Sistemului European de Credite Transferabile şi Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul Academiei de Poliţie sunt documente ce reglementează situaţii distincte, astfel că ambele îşi găsesc aplicabilitatea.
Având în vedere că reclamantul a fost înmatriculat la forma de învăţământ zi în Facultatea de Poliţie, cursuri cu frecvenţă, seria 2010-2013, instanţa de fond a reţinut că pentru anul universitar 2010-2011, când reclamantul a urmat cursurile anului I de studii, era în vigoare Regulamentul din 26 noiembrie 2008, înlocuit ulterior prin Regulamentul din 15 iunie 2011.
Potrivit art. 9 din Regulamentul din 26 noiembrie 2008 (art. 21 din regulamentul din 15 iunie 2011), „studenţii Academiei nu pot repeta anii de studii în situaţia nepromovării acestora din motive imputabile lor, potrivit prevederilor prezentului regulament”.
Art. 21 din Regulamentul din 26 noiembrie 2008 (art. 42 din Regulamentul din 15 iunie 2011), prevede că „studentul care nu promovează examenele din sesiunea de restanţe, în mod excepţional, cu aprobarea Consiliului Facultăţii poate susţine reexaminarea, la o singură disciplină. În cazul în care nu promovează după reexaminare, studentul va fi exmatriculat din Academie, cu suportarea cheltuielilor de întreţinere în timpul şcolarizării”.
Astfel, aşa cum s-a reţinut, la începutul anului universitar 2010-2011 şi la momentul susţinerii examenelor de către reclamant. Potrivit art. 22 din acest regulament, numărul de restanţe este dat de numărul examenelor şi colocviilor nepromovate, conform planului de învăţământ.
Cum potrivit situaţiei şcolare, reclamantul avea două restanţe, neobţinând nota de promovare la disciplinele drept penal, partea generală şi drept civil, teoria generală, se constată incidenţa dispoziţiilor din regulament care stabilesc sancţiunea exmatriculării ca urmare a nepromovării anului de studiu din motive imputabile.
Prin urmare, reţinând că norma de drept ce stabileşte obligativitatea aplicării Sistemului European de Credite Transferabile, respectiv art. 15 din Legea nr. 288/2004, promovează posibilitatea recunoaşterii academice a studenţilor români în afara ţării şi transferabilitatea creditelor de studii între facultăţile aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, între instituţiile româneşti de învăţământ superior, precum şi între acestea şi universităţile din alte ţări, în raport de scopul legii, instanţa de fond apreciază că, în speţă, aplicarea necorespunzătoare sau chiar lipsa aplicării Sistemului European de Credite Transferabile nu ar afecta legalitatea actelor administrative atacate, în speţă fiind incidente dispoziţiile cuprinse în Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din cadrul Academiei de Poliţie.
Ca atare, prim instanţă a concluzionat în sensul că actul contestat a fost emis în baza şi în executarea art. 57 alin. (3) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al Academiei de Poliţie, precum şi a art. 17 din Legea nr. 288/2004. La întocmirea acestuia a fost respectată forma şi procedura prevăzută de lege, fiind emis cu respectarea limitelor competenţei pârâtei. Legalitatea acestuia nu poate fi afectată de aplicarea defectuoasă a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 288/2004, argumentele invocate de reclamant în susţinerea cererii sale nefiind incidente scopului normei de drept invocate, respectiv recunoaşterea academică a studenţilor români, reclamantul neinvocând o vătămare a acestui drept.
2. Motivele de recurs înfăţişate de recurentul-reclamant
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, structurat în două cereri distincte, una referitoare la fondul cauzei şi cea de-a doua cu privire la cererea de suspendare a executării aceleiaşi decizii contestate, de asemenea soluţionată prin sentinţa atacată.
2.1. Cu privire la fondul cauzei
Recurentul-reclamant a susţinut, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că hotărârea primei instanţe este nelegală raportat şi la dispoziţiile Legii nr. 288/2004 şi ale art. 34, art. 35 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie „A.I.C.” („Regulamentul”).
Reiterând situaţia de fapt generatoare a litigiului de faţă, recurentul a arătat că planificarea sesiunii de restanţă, în ceea ce îl priveşte, s-a făcut cu încălcarea art. 34 şi art. 35 din Regulament, în sensul că examenele la disciplinele Drept penal şi Drept civil au fost planificate la data de 4 septembrie 2011, la ora 9.00-11.00, pentru prima disciplină şi pentru data de 5 septembrie 2011, pentru cea de a doua disciplină, fără a se asigura un interval de cel puţin două zile între examene, astfel cum se arată în art. 35 din Regulament, intervalul de timp în cazul său fiind chiar mai mic de 24 h.
S-a mai arătat că pârâta-intimată a încălcat şi prevederile art. 15 alin. (1), respectiv art. 19 din Legea nr. 288/2004, întrucât nu a aplicat Sistemul european de credite pentru studii transferabile statuând în mod greşit că pentru promovarea anului de studiu era necesar să acumuleze numărul maxim de credite, de 60, ceea ce echivalează cu denaturarea scopului instituirii art. 148 alin. (3) din Legea nr. 1/2011.
În fine, recurentul a mai criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul motivării, susţinând nelegalitatea acesteia raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. întrucât nu au fost analizate argumentele sale, fiind preluate doar susţinerile pârâtei din cuprinsul întâmpinării.
2.2. Cu privire la cererea de suspendare a executării dispoziţiei zilnice a rectorului Academiei de Poliţie „A.I.C.” din19 septembrie 2011
Printr-o cerere distinctă de recurs recurentul-reclamant a criticat soluţia instanţei de fond cuprinsă în aceeaşi hotărâre ce vizează şi fondul cauzei sale, referitoare la solicitarea de suspendare a efectelor actului administrativ atacat.
În esenţă, s-a susţinut că prin argumentele de fapt invocate s-au oferit elementele pe baza cărora se impunea ca instanţa de fond să constate îndeplinirea cumulativă a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată.
3. Procedura derulată în recurs
3.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Academia de Poliţie „A.I.C.” a solicitat respingerea recursului promovat de recurent în ceea ce priveşte soluţia de suspendare a executării actului atacat, arătând pe de o parte că prin decizia nr. 3927 din 14 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins deja o altă cerere de suspendare formulată de acelaşi recurent cu privire la actul a cărui anulare se solicită în cauză, iar pe de altă parte, că nu sunt întrunite în cauză cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, cum bine a apreciat şi prima instanţă.
3.2. La data de 18 martie 2014, când a fost reţinută în pronunţare cauza de faţă, în recurs, recurentul-reclamant a depus la dosar concluzii scrise în cuprinsul cărora au fost inserate motive noi de pretinsă nelegalitate a actului atacat, raportat la conţinutul cererii de recurs. Astfel, s-a susţinut încălcarea, prin actul administrativ contestat a principiului fundamental C.E.D.O., respectiv previzibilitatea legii, în sensul că deşi autoritatea pârâtă şi-a exercitat dreptul de apreciere în limitele permise de regulament, acesta din urmă nu era predictibil, faţă de regula puncte-credit.
S-au mai invocat o serie de alte motive de nulitate a actului atacat, apreciate a fi de ordine publică, cum ar fi, nesemnarea deciziei de persoana îndreptăţită, nemenţionarea termenului de atac şi nici a instanţei competente şi alte astfel de pretinse neregularităţi în legătură cu procedura de emitere a actului.
În fine, a fost dezvoltată şi critica referitoare la impunerea unui număr minim de 60 de credite de studiu transferabile pentru promovarea unui an de studiu, apreciată a fi contrară scopului dispoziţiilor Legii nr. 288/2004, Legii nr. 1/2011 şi Sistemului European de Credite Transferabile.
Autoritatea intimată, luând act de conţinutul notelor scrise a solicitat oral în faţa instanţei de recurs, a nu fi luate în considerare noile critici înfăţişate ce reprezintă motive noi de recurs, tardiv formulate şi nicidecum motive de nulitate sau excepţii de ordine publică.
4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, faţă de cadrul normativ aplicabil dar şi sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 3041 C. proc. civ. , Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate şi ca atare nu pot fi primite motivele de recurs înfăţişate, în considerarea celor în continuare expuse.
4.1. Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că examinarea motivelor de recurs se realizează numai cu privire la cele cuprinse în cererea iniţială de recurs, depusă cu respectarea termenului legal de motivare a recursului care este un termen imperativ astfel încât sancţiunea nerespectării lui, conform art. 103 C. proc. civ., este decăderea.
Criticile noi inserate în notele scrise nu sunt motive de recurs de ordine publică şi întrucât au fost invocate în afara termenului imperativ prevăzut de art. 303 alin. (1) şi alin. (2), cu referire la art. 301 C. proc. civ., pentru motivarea recursului, nu pot fi primite şi analizate.
4.2. Totodată, faţă de declaraţia expresă a recurentului-reclamant făcută cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, de care s-a luat act conform art. 246 C. proc. civ., urmează că Înalta Curte să analizeze şi să răspundă punctual doar motivelor de recurs înfăţişate cu referire la fondul cauzei.
Din această perspectivă se reţine că recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a dispoziţiei zilnice a rectorului Academiei de Poliţie „A.I.C.” din 19 septembrie 2011, prin care a fost exmatriculat pentru nepromovarea anului I de studiu (în anul universitar 2010/2011) la Facultatea de Poliţie, specializarea „Ordine şi siguranţă publică”, din motive imputabile, constând în nepromovarea examenelor la 2 din cele 21 discipline.
Prezentarea rezumativă de mai sus a conţinutului hotărârii atacate relevă atât aspectele de fapt şi de drept analizate cu ocazia judecăţii în fond cât şi considerentele judecătorului fondului în susţinerea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului-recurent, astfel că în contextul analizării motivelor de recurs nu se impune reiterarea acestora.
4.3. O primă critică a recurentului-reclamant, circumscrisă motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează netemeinicia hotărârii primei instanţe, raportat la prevederile art. 34 şi art. 35 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie, în sensul că examenele au fost planificate cu încălcarea acestor norme.
Reverificând textele din Regulamentul evocat la care reclamantul-recurent face trimitere, Înalta Curte reţine că nu este fondată critica înfăţişată.
Astfel, conform art. 35 din Regulament, „în perioada sesiunilor de examene, programarea examenelor se face în aşa fel încât să se asigure un interval de cel puţin două zile între examene”, iar potrivit art. 36 din acelaşi act „în sesiunea destinată restanţelor şi reexaminărilor, studentul nu poate susţine, în aceeaşi zi, două examene la discipline diferite”.
Art. 35 din Regulament priveşte examenele organizate în timpul sesiunii obişnuite (între care trebuie „să se asigure cel puţin două zile”), iar art. 36 priveşte sesiunile de restanţe şi reexaminări. Reclamantul-recurent a invocat încălcarea dispoziţiilor regulamentare numai în ce priveşte programarea sesiunii de restanţe, iar singurele examene ce ar încălca normele din regulament referitoare la restanţe/reexaminări ar fi cele organizate în zilele de 4 şi 5 septembrie 2011.
Aşstfel cum rezultă din prevederile Regulamentului (fiind de asemenea şi de notorietate), „ziua” este unitatea temporală ce începe la ora 00:00 şi se sfârşeşte la ora 24:00, iar dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi Regulament prevăd sancţiunea exmatriculării pentru două sau mai multe examene nepromovate după sesiunea de restanţe, reexaminarea fiind posibilă numai pentru cei care nu au promovat examenul la o singură disciplină. Or, reclamantul-recurent a susţinut două examene în sesiunea de restanţe, după cum el însuşi recunoaşte, astfel că instanţa de fond a apreciat şi aplicat corect textele din Regulament la situaţia sa concretă.
Concluzionând pe acest aspect, Înalta Curte reţine aşadar că nu au fost încălcate prevederile regulamentare în planificarea examenelor la care s-a făcut referire şi cum reclamantul-recurent nu a promovat anul de studiu, s-a aplicat corect sancţiunea prevăzută de art. 57 lit. b) din Regulament, aceea a exmatriculării.
Înalta Curte arată totodată că actul atacat a respectat şi prevederea cuprinsă în art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007, privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Poliţie „A.I.C.”, potrivit cu care „studenţii Academiei nu pot repeta anii de studii în situaţia nepromovării acestora din motive imputabile lor”.
4.4. Nefondate sunt şi aprecierea Înaltei Curţi şi criticile referitoare la pretinsa încălcare de către autoritatea pârâtă a prevederilor legale în materie de credite transferabile, în sensul neaplicării sistemului european de credite de studii transferabile, statuând în mod greşit că pentru promovarea anului de studiu era necesar ca reclamantul să acumuleze numărul maxim de credite.
Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, Senatul Universităţii a stabilit numărul minim de credite necesare promovării anului la 60. Faptul că acest număr reprezintă numărul maxim de credite la care face referire Sistemul european de credite de studii transferabile, nu înseamnă că nu s-ar fi respectat art. 15 din Legea nr. 288/2004 potrivit cu care: „aplicarea de către toate universităţile a Sistemului European de Credite Transferabile este obligatorie”.
Totodată, art. 148 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale prevede că: „numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileşte de Senatul universităţii”.
Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor la Academia de Poliţie, a stabilit la art. 41 că promovarea unui an de studiu este condiţionată de realizarea unui număr de 60 de puncte-credit.
Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute şi de prima instanţă, că pârâta-intimată a evaluat situaţia recurentului-reclamant în raport de propriul Regulament adoptat în baza autonomiei universitare [art. 35 alin. (5) din Constituţia României] pe care reclamantul l-a cunoscut şi în baza căruia şi-a dat toate examenele, inclusiv pe cele la care acesta nu a promovat.
Instanţa de fond, în mod corect a ţinut cont de prevederile cuprinse în Regulamentul propriu al intimatului-pârât, câtă vreme nu s-a solicitat înlăturarea lor pe calea excepţiei de nelegalitate, sau printr-o cerere distinctă în anulare.
În concluzie, în condiţiile în care aplicabilitatea Regulamentului Academiei, nu a fost în mod legal înlăturată, nu există motive pentru a nu recunoaşte incidenţa acestuia la întreaga activitate profesională. Acest Regulament are în mod prioritar reglementări derivând din raţiuni legate de bugetul asigurat pentru cheltuielile cu şcolarizarea studenţilor care trebuie în mod necesar raportate la o rigoare şi o calitate a învăţământului foarte ridicate, cunoscute de către studenţii care semnează un angajament în acest sens, fiind reflectat şi în art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 294/2007.
De altfel, în acest sens, Înalta Curte a statuat deja în alte câteva cauze similare.
4.5. În fine, Înalta Curte constată că nici motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 nu poate fi primit.
Susţinerea recurentului-reclamant în sensul că hotărârea atacată nu este motivată în fapt şi în drept este în mod evident nefondată şi infirmată de chiar conţinutul considerentelor expuse de judecătorul fondului în argumentarea soluţiei adoptate.
Concluzionând şi pe acest aspect, Înalta Curte arată că prima instanţă, în redactarea sentinţei recurate, a respectat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., răspunzând motivat şi temeinic argumentat cererilor şi susţinerilor cuprinse în acţiunea de chemare în judecată.
Prin urmare, faţă de toate considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă, nefiind identificate motive de nelegalitate de natură a atrage reformarea sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul S.A.M. împotriva sentinţei civile nr. 904 din 2 octombrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1353/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1358/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
