ICCJ. Decizia nr. 1442/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1442/2014
Dosar nr. 902/2/2013
Şedinţa de la 20 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 4 februarie 2013 sub nr. 902/2/2013 reclamanta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A., să se dispună în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea deciziei nr. 158 din 28 septembrie 2012 emisă de pârât.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 942 din 7 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiate atât excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul O.R.D.A., cât şi cererea de suspendare promovată de reclamanta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A.
Totodată, Curtea de apel a admis cererea de intervenţie voluntară accesorie în favoarea pârâtului O.R.D.A. formulată de intervenienta C.R.E.D.I.D.A.M. şi a obligat reclamanta la plata către intervenienta a sumei de 2.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a de fond a reţinut în esenţă că excepţia inadmisibilităţii acţiunii este nefondată, întrucât în cauză a fost îndeplinită condiţia îndeplinirii procedurii prealabile, având în vedere plângerea înregistrată la pârât din 6 noiembrie 2012, fără a fi însă necesar ca motivele invocate în plângerea prealabilă să fie identice cu cele invocate în cererea de suspendare adresată instanţei.
Pe fondul cauzei, în fapt, Curtea a reţinut că prin decizia nr. 158 din 28 septembrie 2012 emisă de O.R.D.A. a fost desemnat C.R.E.D.I.D.A.M. drept colector.
S-a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că reclamanta a invocat aspecte legate de încălcarea prevederilor art. 138 lit. a) şi lit. h) din Legea nr. 8/1996, respectiv atitudinea culpabilă a ordonatorului de credite care nu a timbrat recursurile împotriva unor sentinţe civile prin care s-au anulat decizii emise de autoritate, însă acest motiv nu este de natură a demonstra o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ atacat, analizarea sa presupunând o verificare a elementelor ce au stat la baza emiterii deciziei, precum şi a raţionamentelor făcute de O.R.D.A. pentru a ajunge la concluzia necesităţii emiterii acestuia.
În ceea ce priveşte paguba iminentă s-a arătat că, deşi reclamanta relevă o serie de consecinţe ale actului administrativ a cărui suspendare o solicită, acestea sunt pur ipotetice şi speculative, cu atât mai mult cu cât în justificarea îndeplinirii condiţiei pagubei iminente nu pot fi pur şi simplu invocate efectele actului.
Referitor la cererea de intervenţie voluntară accesorie formulată de intervenienta C.R.E.D.I.D.A.M., s-a reţinut că aceasta depinde de soluţia ce se va pronunţa asupra cererii de chemare în judecată, dat fiind scopul limitat al cererilor de intervenţie, respectiv faptul că terţul intervenient nu invocă pretenţii proprii şi nu urmăreşte obţinerea unei hotărâri prin care părţile iniţiale să fie condamnate faţă de el, ci tinde, prin apărările făcute, ca instanţa să pronunţe o soluţie în favoarea părţii pentru care a intervenit.
În fine, având în vedere culpa procesuală a reclamantului, precum şi faptul că desfăşurarea prezentului litigiu a cauzat intervenientei efectuare de cheltuieli, instanţa a apreciat că aceasta este îndreptăţită a primi cheltuieli de judecată din partea reclamantei. În ceea ce priveşte cuantumul acestora, s-a reţinut că, pentru a obţine rambursarea cheltuielilor de judecată, trebuie observată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.
2. Recursul exercitat în cauză
Împotriva hotărârii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul a rămas fără obiect, pentru argumentele expuse în continuare.
Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este decizia din 28 septembrie 2012 emisă de O.R.D.A.
Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş) şi lit. t) din aceeaşi lege.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentinţa nr. 3978 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus respingerea cererii de anulare a deciziei din 28 septembrie 2012 emisă de O.R.D.A.
Înalta Curte, având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, constată că recursul a rămas fără obiect, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat în sensul respingerii cererii de anulare a actului atacat.
2. Temeiul legalul soluţiei instanţei de recurs
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul, ca rămas fără obiect.
Înalta Curte, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., obligă recurenta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi la plată, către intimatul-intervenient C.R.E.D.I.D.A.M., a sumei de 1.550 RON, prin aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi, împotriva sentinţei civile nr. 942 din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.
Obligă recurenta Asociaţia Română pentru Artişti Interpreţi sau Executanţi la plată, către intimatul-intervenient C.R.E.D.I.D.A.M., a sumei de 1.550 RON, prin aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1438/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1452/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
