ICCJ. Decizia nr. 1505/2014. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1505/2014
Dosar nr. 261/39/2012
Şedinţa publică de la 24 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 8265/86/2010, reclamanta SC S.C. SA Rădăuţi, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Rădăuţi prin primar, a solicitat obligarea pârâtului la plata unor daune rezultate din derularea unui contract comercial.
În cadrul acestui dosar, pârâtul Municipiul Rădăuţi a formulat cerere reconvenţională, iar la termenul din data de 5 mai 2011, tribunalul disjuns cererea reconvenţională de cererea principală, întrucât pretenţiile pârâtului nu au nicio legătură cu cererea dedusă judecăţii, pretenţiile reclamantei izvorând dintr-un contract, în timp ce pârâta solicită o sumă cu titlu de taxe şi impozite locale.
Cererea reconvenţională a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5240/86/2011, la data de 16 mai 2011.
În motivarea cererii, reclamantul Municipiul Rădăuţi-prin primar a arătat că SC S.C. SA a acumulat la bugetul local, respectiv către Municipiul Rădăuţi, o datorie de 4.456.344,05 RON, provenind din taxele şi impozitele locale pe care nu le-a achitat la termen, datorie cumulată din anul 2008 până la 31 decembrie 2010, la care s-au adăugat penalităţi de întârziere conform C. fisc. şi C. proc. fisc.
Reclamantul a mai arătat că debitoarea-pârâtă SC S.C. SA a fost notificată prin adresa 431 din 10 ianuarie 2011, emisă de Municipiul Rădăuţi, primită şi înregistrată sub nr. 84 din 10 ianuarie 2011, dar pârâta cu rea-credinţă nu şi-a îndeplinit obligaţiile de plată.
În concluzie, a solicitat admiterea cererii reconvenţionale şi obligarea SC S.C. SA la plata sumei de 4.456.344,05 RON reprezentând obligaţii de plată şi penalităţi de întârziere calculate conform Ordonanţei nr. 92/2003 şi Legii nr. 571/2003.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115-119, art. 119, art. 120, art. 132 din C. proc. civ., precum şi în baza prevederilor Ordonanţei nr. 92/2003 şi Legii nr. 571/2003.
Prin sentinţa nr. 3822 din 9 iunie 2011, Tribunalul Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea cauzei, declinând-o în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că sunt incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, obiectul dosarului privind plata unor taxe şi impozite care depăşesc pragul de 500.000 RON.
Prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2012 dată în Dosarul nr. 5240/86/2011, faţă de precizările reclamantului aduse acţiunii, Curtea, constatând că sumele solicitate de reclamantul Municipiul Rădăuţi, prin primar, provin din raporturi juridice diferite, a statuat că în Dosarul nr. 5240/86/2011 se va analiza debitul de 148.428,90 RON, dispunând formarea, prin disjungerea capetelor de cerere, a unor două noi dosare corespunzătoare sumei de 3.636.853,34 RON şi sumei 160.503,07 RON + 424,46 RON.
Astfel s-a format Dosarul nr. 261/39/2012, al cărui obiect este debitul în valoare de 3.636.853,34 RON.
Prin concluziile scrise depuse de pârâta SC S.C. SA Rădăuţi la data de 15 ianuarie 2013, după dezbateri, s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, potrivit art. 166 din C. proc. civ. raportat la art. 1201 C. civ., cu motivarea că sumele pentru diferenţa de 17 RON/gKal, ce au fost solicitate în acest dosar, fac şi obiectul Dosarului nr. 201/86/2010, soluţionat de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 6155 din 26 octombrie 2012.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 115 din 14 martie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Rădăuţi, Judeţul Suceava prin primar, în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA Rădăuţi, Judeţ Suceava, pentru autoritate de lucru judecat, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că suma de 4.456.344,05 RON este compusă din mai multe sume distincte, rezultate din raporturi juridice cu obiect diferit şi, faţă de izvorul raportului juridic obligaţional care a generat fiecare sumă pretinsă de reclamant, a procedat la disjungerea cererilor distincte, obiect al prezentului Dosar nr. 261/39/2012, rămânând debitul în sumă de 3.636.853,34 RON.
Curtea de apel a reţinut că această sumă derivă din diferenţa de preţ din deconturile la gigacalorie - energie termică furnizată, deconturi emise în baza H.C.L. nr. 103/2007, adoptată în executarea unui contract administrativ, motiv pentru care a apreciat că este competentă a soluţiona în primă instanţă cauza, fiind aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, suma solicitată depăşind 500.000 RON.
În acelaşi timp, instanţa de fond a constatat că aceleaşi pretenţii ale reclamantului faţă de acelaşi pârât au făcut şi obiectul Dosarului nr. 201/86/2010 al Tribunalului Suceava, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 6155 din 26 octombrie 2012, irevocabilă prin decizia nr. 1627 din 04 martie 2013, identitatea pretenţiilor reclamantului fiind cert stabilită în urma efectuării în cauză a expertizei contabile, existând, astfel, autoritate de lucru judecat, conform art. 1209 C. civ.
Recursul
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamantul Municipiul Rădăuţi prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă reclamantul Municipiul Rădăuţi prin Primar a arătat următoarele:
A arătat recurentul că nu ne aflăm în faţa excepţiei de autoritate de lucru judecat deoarece prin încheierea din data de 16 mai 2012 a Curţii de Apel Suceava din dosarul de fond instanţa a reţinut faptul că nu este vorba de identitate cu sumele ce fac obiectul Dosarului nr. 201/86/2010 al Tribunalului Suceava. Curtea de Apel procedând la acel termen la retrimiterea Dosarului nr. 201/86/2010 către Tribunalul Suceava nereţinând faptul că ar fi vorba despre litispendenţă.
- Referitor la Dosarul nr. 201/86/2011, se precizează faptul că sentinţa Tribunalului Suceava nr. 6155 din 26 octombrie 2012 a fost modificată în parte de către Curtea de Apel Suceava, în sensul că s-a admis recursul SC S.C. SA Rădăuţi, înlăturându-se obligaţia pârâtei de a plăti suma de 372.979,64 RON reprezentând penalităţi de întârziere.
Prin expertiza efectuată la dosar s-a stabilit faptul că SC S.C. SA Rădăuţi trebuie să achite recurentei suma de 3.160.146,28 RON reprezentând 1.734.305.49 RON debit restant pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2011 şi suma de 1.425.840.79 RON majorări de întârzieri pentru neplata în termen legal, aşa cum rezultă din raportul de expertiză contabilă judiciară. întocmit de către d-l exp. A.I.
Pentru întreaga perioadă septembrie 2007-decembrie 2011, obligaţiile SC S.C. SA către bugetul local al municipiului Rădăuţi, conform Hotărârii Consiliului nr. 103 din 30 august 2007 erau de 3.532.571,95 RON (debit din care au fost achitate sume de 535.202,40 RON până la efectuarea expertizei.)
Se menţionează faptul că potrivit înscrisurilor existente la serviciul Impozite şi taxe din cadrul primăriei municipiului Rădăuţi după efectuarea raportului de expertiză au mai fost achitate doua sume respectiv:
suma de 328.064,06 RON cu O.P. din 26 septembrie 2012
suma de 135.000.00 RON cu O.P. din 28 noiembrie 2012
Suma de 3.532.571,95 RON reprezintă debit restant datorat - 1.798.266,49 RON (sume achitate) 1.734.305,49 RON debit restant de achitat, şi majorări de întârziere în suma de 1.425.840,79 RON.
Scadenţa plaţilor în relaţiile dintre Primăria mun. Rădăuţi şi SC S.C. SA au fost consemnate în deconturile lunare privind subvenţia de la buget pentru acoperirea diferenţelor de preţ la energia termică livrată populaţiei.
Suma de 17 RON gKal fără TVA reprezintă contribuţia pârâtei, la constituirea de către Primăria municipiului Rădăuţi a unor venituri din care sa le fie acoperită o cotă parte din dobândă la creditul extern contractat, pentru stabilirea întregului sistem de producţie, transport şi distribuţie a energiei termice de pe raza municipiului Rădăuţi.
Necalcularea şi neachitarea lunară a contribuţiei de 17 RON/gKal a constituit şi constituie o obligaţie fiscală, iar reţinerea de către S.C. Servicii Comunale a sumei aferente ca 17 RON pe fiecare gcal, produsă şi facturată pot fi considerate cu un folos necuvenit pentru debitoare, în detrimentul bugetului local.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 pct. 6,7 şi 9 C. proc. civ.
Apărările pârâtei intimate
Pârâta SC S.C. SA a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat recurenta că instanţa de fond, prin sentinţa nr. 115 din 14 martie 2013, a respins, în mod corect, ca inadmisibilă, acţiunea în contencios administrativ formulată de Municipiul Rădăuţi - prin primar, pentru autoritatea de lucru judecat.
Aşa cum s-a observat, aceleaşi pretenţii ale reclamantului recurent au făcut obiectul Dosarului nr. 201/86/2010 al Tribunalului Suceava, în care s-a pronunţat sentinţa nr. 6155 din 26 octombrie 2012, irevocabilă prin decizia nr. 1627 din 04 martie 2013 a Curţii de Apel Suceava.
Sumele cerute în dosarul de faţă sunt identice cu cele cerute de reclamant în dosarul 201/86/2010, aşa cum rezultă şi din cele două expertize contabile-judiciare efectuate în fiecare dosar în parte, întocmite de acelaşi expert contabil - A.I.
Sumele în Dosarul nr. 201/86/2010 coincid cu cele solicitate in acest dosar, chiar dacă prin expertiză s-a cerut calcularea lor până în luna decembrie 2011.
La dosar în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ., s-au depus înscrisuri pentru dovedirea cererii de recurs.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. constată că aceasta este fondată pentru considerentele următoare:
- În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat
- Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.”
Prin încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2012 pronunţată în dosarul de fond nr. 261/39/2012 - a cărei sentinţă este recurată în prezenta cauză, s-a reţinut că nu există identitate cu sumele ce fac obiectul Dosarului nr. 201/86/2010 al Tribunalului Suceava, deşi în ambele dosare se face referire la sume ce au ca punct de plecare H.C.L. Rădăuţi nr. 103/2007.
Obiectul cererii de chemare în judecată, ca element al analizei excepţiei autorităţii de lucru judecat reprezintă atât pretenţia formulată prin cerere cât şi dreptul subiectiv invocat.
Autoritatea de lucru judecat se invocă pe cale de excepţie, fiind o excepţie de fond, peremptorie şi absolută. Încheierea prin care instanţa s-a pronunţat asupra elementelor privind autoritatea de lucru judecat este o încheiere premergătoare care leagă instanţa în sensul prevăzut de art. 268 alin. (3) C. proc. civ.
În mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza prin reconsiderarea autorităţii de lucru judecat deşi era ţinută de încheierea din 16 mai 2012 conform art. 268 alin. (3) C. proc. civ.
De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a soluţionat excepţia de lucru judecat, considerând că aceleaşi pretenţii ale reclamantului au făcut şi obiectul Dosarului nr. 201/86/2010 al Tribunalului Suceava în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6157 din 26 octombrie 2012 irevocabilă prin decizia civilă nr. 1627 din 4 martie 2013 Curtea de Apel Suceava.
Astfel în decizia nr. 1627 din 4 martie 2013 a Curţii de Apel Suceava s-a reţinut din considerente faptul că, cu privire la debitul datorat de pârâtă până în decembrie 2011 - vor fi respinse pretenţiile ca nefondate, în condiţiile în care reclamantul fără a respecta prevederile art. 112 pct. 3 - nu a învestit instanţa cu această cerere, solicitându-se debitul datorat pentru septembrie 2007 - decembrie 2009.
Prin urmare, cele reţinute de instanţa de fond nu sunt corecte mai ales că obiectivele expertizei încuviinţate de instanţă au vizat obligaţiile de plată izvorând din H.C.L. Rădăuţi nr. 103/2007 pentru perioada septembrie 2007 - decembrie 2011 - în acelaşi sens fiind şi concluziile expertizei.
În condiţiile în care sentinţa civilă nr. 6155 din 25 octombrie 2012 a avut ca obiect sumele pretinse între septembrie 2007 - decembrie 2009 - şi nu până în decembrie 2011 - pentru diferenţa de pretenţii, cererea este admisibilă, nefiind incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat.
Prin urmare, instanţa de fond va reface calculul pretenţiilor având în vedere şi plăţile deja efectuate şi eventual cele pentru care a operat compensaţia legală conform procesului verbal din 13 septembrie 2013 - dosar de executare nr. 402/2013. De asemenea, se va analiza şi temeinicia penalităţilor de întârziere, încuviinţate a fi calculate de expert în raport de temeiurile de drept invocate.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre soluţionare pe fond aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Municipiul Rădăuţi prin Primar împotriva sentinţei nr. 115 din 14 martie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1511/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1376/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
