ICCJ. Decizia nr. 1681/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1681/2014
Dosar nr. 7091/2/2012
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. (fostă Ş.) V., constatarea calităţii pârâtei de colaborator al Securităţii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 747 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta C. (fostă Ş.) V. şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că reclamantul a procedat la verificarea din oficiu a calităţii pârâtei de lucrător sau colaborator al Securităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat la dispoziţiile art. 3 lit. c) din acelaşi act normativ.
Acest demers al reclamantului s-a întemeiat pe aprecierea că funcţia de director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj – Napoca reprezintă o funcţie de director în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional care impune efectuarea verificării din oficiu, care în speţă s-a concretizat în întocmirea notei de constatare din 07 iunie 2012.
Curtea a constatat, în esenţă, că muzeul la care pârâta ocupă funcţia de director a fost în permanenţă o unitate aflată în subordinea ministerului, şi, în consecinţă, pârâta nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, ci în dispoziţiile art. 3 lit. ş) din O.U.G. nr. 24/2008, deţinând o funcţie pentru care, potrivit art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008, nu se face verificarea din oficiu, de către CNSAS, a calităţii de lucrător al Securităţii ori de colaborator al acesteia.
În consecinţă, reclamantul nu era abilitat să procedeze la verificarea din oficiu a calităţii pârâtei de lucrător sau colaborator al Securităţii, în temeiul art. 5 alin. (1) teza a II–a şi art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că funcţia de director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca nu este asimilată funcţiei de director în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.
Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei nr. 747 din 19 februarie 2013 a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii solicitând modificarea acesteia, respingerea excepţiei inadmisibilităţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9, precum şi ale art. 304¹ C. proc. civ.
Recurentul a argumentat, în esenţă, că sesizarea din oficiu în privinţa intimatei este legală, întrucât art. 3 lit. c) este aplicabil persoanelor a căror funcţie este asimilabilă funcţiei de director în Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, care, astfel, sunt verificate din oficiu, în timp ce art. 3 lit. ş) se referă la celelalte persoane care conduc instituţii de cultură (incluzând instituţii subordonate autorităţilor locale).
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi înscrisurile dosarului, prin prisma criticilor aduse în recurs şi raportat la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător a intimatei-pârâte.
Verificările au fost efectuate din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat la dispoziţiile art. 3 lit. c) din acelaşi act normativ.
Prima instanţă a reţinut, în mod corect, că pârâta nu se încadrează în ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, şi astfel nu sunt incidente, în situaţia sa, dispoziţiile art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 prevăd că persoanele care au fost numite în una dintre demnităţile ori funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h¹) fac o declaraţie pe propria răspundere, în sensul că au avut sau nu calitatea de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în situaţia lor verificarea calităţii de lucrător al Securităţii ori de colaborator al acesteia efectuându-se din oficiu.
Dispoziţiile art. 3 lit. c) din acelaşi act normativ stabilesc că pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat, secretar general, secretar general adjunct din Guvern şi din ministere, director în minister şi asimilaţi ai acestor funcţii, Comisar European.
Reclamantul a avut în vedere împrejurarea că pârâta ocupă funcţia de director în cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional – Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj – Napoca, apreciind că, raportat la funcţia deţinută, sunt incidente dispoziţiile art. 3 lit. c) şi art. 5 alin. (1) teza a II–a din O.U.G. nr. 24/2008.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj – Napoca intră în categoria organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice de cultură de importanţă naţională, finanţate din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, aflate în subordinea ministerului, iar funcţia de director al acestei instituţii nu poate fi asimilată funcţiei de director în minister.
În mod evident funcţia de director în minister la care se referă art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere funcţiile de conducere la nivelul structurilor existente în cadrul ministerului, conform organigramei acestuia vizând persoanele care ocupă funcţii de conducere în cadrul direcţiilor, compartimentelor aflate în structura ministerului, iar nu persoanelor care ocupă funcţii de conducere în cadrul unităţilor aflate în subordinea ministerului, simpla relaţie de subordonare existentă între aceste unităţi şi minister nefiind de natură să confere directorului unei astfel de unităţi calitatea de director în minister.
Dispoziţiile legale invocate sunt clare, sub acest aspect, criticile recurentului fiind nefondate.
Mai mult, prevederile art. 3 lit. ş) din O.U.G. nr. 24/2008 enumeră mai multe funcţii, printre care şi funcţia de director în instituţiile de cultură, la nivel naţional, judeţean, municipal şi local, care, însă, sunt exceptate de la ipoteza verificării din oficiu instituite de art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G. nr. 24/2008.
În fine, din examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., a rezultat că nu subzistă în cauză nici un alt motiv de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 747 din 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1679/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1682/2014. Contencios → |
|---|
