ICCJ. Decizia nr. 1683/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1683/2014
Dosar nr. 1356/33/2012
Şedinţa publică de la 1 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 749 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul O.I. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi, în consecinţă, a anulat în parte hotărârea nr. 16632 din 10 martie 2005, în sensul că a obligat pârâta să acorde drepturile recunoscute reclamantului pentru perioada 15 martie 1944-06 martie 1945, începând cu 01 februarie 2005, potrivit sentinţei civile nr. 327 din 24 mai 2005 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în Dosar nr. 2498/2005.
În motivarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa nr. 327 din 24 mai 2005, dată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 2498/2005, irevocabilă, pârâta a fost obligată să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada martie 1944-06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu 01 februarie 2005.
În consecinţă, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a emis hotărârea nr. 16632 din 10 martie 2005, prin care i se recunoaşte acestuia calitatea de refugiat, însă începând cu luna aprilie 2011.
Curtea a apreciat că o astfel de modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi acceptată, culpa pârâtei fiind evidentă atât raportat la modalitatea în care a înţeles să dateze hotărârea, cât şi raportat la data de la care reclamantului i-au fost acordate drepturile.
Împotriva sentinţei nr. 749 din 24 octombrie 2012 a formulat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată şi menţinerii hotărârii nr. 16632 din 10 martie 2005, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs s-a argumentat, în esenţă, că recurenta a recunoscut drepturile începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii în baza H.G. nr. 287/2008, că soluţia în Dosarul nr. 2498/2005 nu apare a fi irevocabilă şi a invocat şi intervenirea prescripţiei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile recurentei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
În cauză, situaţia demersurilor efectuate de intimatul-reclamant O.I. în vederea obţinerii drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, se prezintă astfel:
- la data de 19 ianuarie 2005 intimatul a solicitat recurentei Casa Judeţeană de Pensii Cluj recunoaşterea statutului de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000;
- prin hotărârea nr. 16332 din 10 martie 2005, Casa Judeţeană de Pensii Cluj i-a respins cererea;
- prin sentinţa civilă nr. 327 din 24 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 2498/2005, rămasă irevocabilă, a fost anulată hotărârea nr. 16332 din 10 martie 2005 şi obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj să-i recunoască reclamantului O.I. calitatea de refugiat în perioada martie 1944-06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 01 februarie 2005.
Înalta Curte constată că hotărârea contestată în prezenta cauză, anume hotărârea având acelaşi număr, nr. 16632 din 10 martie 2005, a fost emisă în aplicarea dispoziţiilor sentinţei civile nr. 327 din 24 mai 2005, motiv pentru care data raportat la care se stabileşte momentul de la care intimatul beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, este cea a formulării cererii iniţiale privind recunoaşterea statutului de refugiat şi acordarea drepturilor aferente, anume 19 ianuarie 2005.
Câtă vreme drepturile intimatului şi întinderea acestora au fost stabilite, irevocabil, prin hotărâre judecătorească pe care recurenta avea obligaţia de a o pune în aplicare întocmai, criticile aduse de aceasta hotărârii instanţei de fond nu pot fi reţinute.
Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a sentinţei recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 749 din 24 octombrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1682/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1752/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
