ICCJ. Decizia nr. 1708/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1708/2014
Dosar nr. 3469/2/2012
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 aprilie 2012, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate că pârâtul C.S. are calitatea de lucrător al Securităţii, conform prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a menţionat că, prin cererea nr. P 1205/09 din 11 iunie 2009 adresată de Ş.I., se solicita verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 235032 (cotă C.N.S.A.S.).
Arată că, după cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/555 din 09 martie 2012, pârâtul C.S. a avut gradele şi funcţiile de locotenent major (1973), căpitan (1981,1982,1983), maior (1985,1988, 1989), şef al Serviciului 1 din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Ialomiţa (1981, 1982, 1983, 1985) şi, respectiv, adjunct şef inspectorat în cadrul Inspectoratului Judeţean Brăila (1988, 1989) şi că, în această calitate, a participat activ la urmărirea informativă a unor persoane aflate în atenţia organelor de Securitate pentru motivul apartenenţei lor la cultul adventist. Astfel, pârâtul a procedat la avertizarea unui urmărit deoarece a fost semnalat de către „reţeaua informativă" că desfăşura „activitate duşmănoasă sub acoperire religioasă", precum şi cu „activitate de instigare la emigrare".
Apreciază reclamantul că materialele anexate notei de constatare sunt relevante pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv documentele din -Dosarul nr. I 325032, titular Ş.I., din -Dosarul nr. 141 - Dosar Problemă „Fond Corespondenţă Gruparea <Adventişti-Reformişti>", din -Dosarul nr. I 1929, titular V.O., din -Dosarul nr. I 1674, titular O.V., pentru că toate măsurile întreprinse de pârât au încălcat flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, garantate prin legile în vigoare de la acea dată, respectiv dreptul la viaţă privată şi dreptul la liberă exprimare.
2. Apărările pârâtului şi procedura derulată în faţa instanţei de fond
Pârâtul C.S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii.
Pârâtul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 prin raportare la prevederile art. 23 alin. (2) şi 126 alin. (5) din Constituţia României, solicitând sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei.
3. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5013 din 17 septembrie 2012, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate şi a admis acţiunea formulată de C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al securităţii.
Pentru a admite acţiunea şi pentru a constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite în cauză condiţiile reglementate de prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât toate măsurile întreprinse de acesta, în calitate de ofiţer al fostei Securităţi, au încălcat flagrant drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare şi la acea dată, respectiv dreptul la viaţă privată, libertatea de exprimare şi libertatea conştiinţei şi religiei.
Concluzia instanţei de fond a fost argumentată prin conţinutul materialelor depuse în susţinerea acţiunii.
4. Recursul exercitat în cauză
împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul C.S., solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul C.N.S.A.S., invocând, în drept, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Susţine recurentul-pârât, la un prim motiv de recurs, că dispoziţiile legale pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul sunt contrare dispoziţiilor art. 7, 14 şi 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Invocă Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Klass şi alţii împotriva R.F.G. la 6 septembrie 1978.
Astfel, arată că a fost încălcat art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, pentru că la data pretinselor fapte nu exista incriminată fapta de a fi „lucrător al Securităţii", aşa cum nu exista nici sancţiunea acestei fapte.
Sub aspectul încălcării art. 14 - Interzicerea discriminării, apreciază recurentul că procedura desfăşurată încalcă principiile de bază ale dreptului, inventându-se, cu caracter retroactiv, fapta, respectiv vinovăţia de a fi fost lucrător al Securităţii.
În ce priveşte încălcarea art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, apreciază că, în condiţiile în care fosta Securitate a fost o instituţie militarizată şi secretizată a Statului, a cărei arhivă este preluată şi depozitată de reclamant, se află în imposibilitatea de a se apăra în mod concret. Astfel, este privat de un drept efectiv de apărare, neputându-se dovedi fără urmă de îndoială, prin înscrisurile ataşate de reclamant, că ar fi îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.
La al doilea motiv de recurs, apreciază recurentul că acţiunea este netemeinică, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În ce priveşte prima condiţie, menţionează că a avut calitate de ofiţer al Securităţii, însă, cea de-a doua condiţie, ca prin activitatea desfăşurată să fi suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, nu este îndeplinită, pentru că activitatea sa s-a desfăşurat în temeiul şi cu respectarea legilor, având un scop legitim, acela al prevenirii săvârşirii de infracţiuni contra statului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Recurentul-pârât C.S., aspect necontestat nici de acesta, a avut gradele şi funcţiile de locotenent major (1973), căpitan (1981, 1982, 1983), maior (1985, 1988, 1989), şef al Serviciului 1 din cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Ialomiţa (1981,1982,1983, 1985) şi, respectiv, adjunct şef inspectorat în cadrul Inspectoratului Judeţean Brăila (1988,1989).
În baza O.U.G. nr. 24/2008 s-a formulat cererea de verificare şi aplicarea procedurilor legale de către Ş.I. referitoare la dosarul al cărui titular este, respectiv dosarul fond informativ nr. I 235032 (cota C.N.S.A.S.).
În susţinerea cererii sale, reclamantul C.N.S.A.S. a depus Nota de constatare nr. DI/I/555 din 09 martie 2012, prin care face trimitere la documentele întocmite de recurentul-pârât în dosarul avându-l ca titular pe Ş.I., respectiv Nota de analiză în D.U.I. <Ştefancu> din 14 noiembrie 1988, semnată olograf de lt. maj. M.I. din cadrul Inspectoratului de Securitate Brăila, Serviciul 1, aprobată prin semnătură olografă de ofiţerul superior, şi Rezoluţia de pe o telegramă (10 februarie 1989), întocmită şi semnată olograf.
Analizând actele respective, Înalta Curte constată că, în Nota de analiză, depusă la dosarul de fond s-au propus, la punctul 8, măsuri de conlucrare cu ofiţerii din problemele sănătate, justiţie, învăţământ şi Serviciul 3, în scopul prevenirii culegerii şi transmiterii de informaţii către exterior, şi, la punctul 10, să se raporteze evoluţia acţiunii la Direcţia I (Informaţii Interne). Pentru ambele măsuri s-a menţionat că va răspunde locţiitor şef securitate, mr. C.S.
În cuprinsul Rezoluţiei de pe telegrama menţionată, s-a consemnat dispunerea de măsuri pentru controlarea activităţii, textul telegramei referindu-se la urmărirea informativă a doi cetăţeni străini, D.G. şi R.P. din Noua Zeelandă, emisari baptişti.
Înalta Curte apreciază că cele două acte, privindu-l pe Ş.I., nu întrunesc cerinţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciată ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.
În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. a) noţiunea de lucrător al Securităţii.
Astfel, prin lucrător al Securităţii se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945 -1989 a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de lucrător al Securităţii rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a se constata această calitate.
Persoana trebuia să fi fost ofiţer sau subofiţer al Securităţii iar activităţile pe care le-a desfăşurat să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiţii poate să atragă stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii.
Înalta Curte reţine că, în decizia nr. 843/2011, decizia nr. 530/ 2009 şi decizia nr. 1522/2011 ale Curţii Constituţionale, s-a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea, prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale ale României, publicate în M. Of., sunt general obligatorii, iar în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a relevat şi valoarea juridică a considerentelor deciziilor pe care le pronunţă, respectiv obligativitatea acestora.
Din analiza documentelor depuse de C.N.S.A.S. în susţinerea acţiunii, şi care se referă la numitul Ş.I., care a formulat cererea de verificare, din perspectiva interpretării instanţei de contencios constituţional, respectiv existenţa vinovăţiei şi a încălcării drepturilor şi libertăţilor, rezultă că acestea nu susţin îndeplinirea condiţiilor legale pentru ca pârâtul să fie declarat lucrător al Securităţii.
Consemnările expuse mai sus nu conţin elemente care să se circumscrie suprimării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nefăcându-se dovada vreunui abuz în exercitarea atribuţiilor de serviciu, niciun element din probatoriile menţionate anterior neatestând că, prin activitatea pârâtului de ofiţer de Securitate, s-au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale numitului Ş.I.
În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată faţă de celelalte persoane, reţinută de prima instanţă în considerentele sentinţei recurate şi menţionate în aceeaşi Notă de constatare de către reclamant, respectiv faţă de persoanele din -Dosarul 141 - Dosar Problemă „Fond Corespondenţă Gruparea <Adventişti-Reformişti>", din -Dosarul nr. I 1929, titular V.O., din -Dosarul I 1674, titular O.V., se constată că aceste persoane nu au formulat cereri de identificare a lucrătorilor Securităţii care au contribuit la instrumentarea dosarelor.
După cum s-a relevat anterior, această acţiune în constatare a avut la bază cererea de verificare formulată de Ş.I., în baza art. l alin. (7) din ordonanţa O.U.G. nr. 24/2008.
Conform art. l alin. (1) din această reglementare, orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, acest drept se exercită la cerere şi constă în studierea nemijlocită a dosarului şi eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. l alin. (7) din ordonanţă prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Art. l alin. (9) din ordonanţă precizează faptul că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1)-(3), (6) şi (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială şi autentică.
Prin urmare, în ceea ce priveşte sfera verificării calităţii de lucrător al Securităţii, aceasta este limitată la ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului.
Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificărilor calităţii de lucrător al Securităţii cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens. Deci, reclamantul C.N.S.A.S. nu poate extinde, din oficiu, verificările şi la aceste persoane.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată reţine în mod eronat că activităţile desfăşurate de pârât au depăşit cadrul legal în vigoare şi au fost de natură a îngrădi persoanei urmărite o serie de drepturi şi libertăţi fundamentale, fără a se observa lipsa cerinţei esenţiale, a existenţei cererilor de verificare, ca temei al sesizării potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, soluţia instanţei de fond fiind dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prima instanţă, în considerentele sentinţei recurate, pentru a constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, s-a referit, exclusiv, la activităţile acestuia ce au vizat alte persoane decât titularul cererii de verificare, însă, în cauza de faţă, acţiunea în constatare şi nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere cererea de verificare nr. P 1205 din 09 noiembrie 06.2009 adresată C.N.S.A.S. de numitul Ş.I., referitor la dosarul său, I 235032, în raport de care, aşa cum s-a reţinut mai sus, nu sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3), Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.S. împotriva sentinţei civile nr. 5013 din 17 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului C.N.S.A.S., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1808/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1699/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
