ICCJ. Decizia nr. 1699/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1699/2014
Dosar nr. 1586/33/2011
Şedinţa publică de la 2 aprilie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată, iniţial pe rolul Tribunalului Maramureş, declinată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Primăria Comunei S. prin Primar şi Consiliul Local al Comunei S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 2507 din 01 august 2011 emise de pârâtă.
Reclamanţii au susţinut, în esenţă, faptul că Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică din Comuna S. nu are calitate de persoană îndreptăţită la retrocedarea imobilului, că cererea de retrocedare ar fi fost depusă peste termenul legal şi că succesorul legal în drepturi şi obligaţii al Şcolii Greco-Catolice S. este Şcoala Generală S..
În drept, au invocat art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000.
La data de 15 decembrie 2011, Parohia Greco-Catolică S. a formulat cerere de intervenţie în favoarea pârâtei.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Parohia Greco-Catolică S. şi a respins acţiunea reclamantei.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, a fost probată existenţa dreptului de proprietate al Parohiei Greco-Catolice S. asupra imobilului în cauză, în mod întemeiat dispunându-se retrocedarea imobilului prin decizia nr. 2507/2011.
3. Recursul exercitat în cauza
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, reclamanţii Primăria Comunei S. prin Primar şi Consiliul Local al Comunei S. au formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-intervenientă Parohia Greco-Catolică S.
Conform art. 301 C. proc. civ., „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” Acelaşi termen este prevăzut, având în vedere obiectul acţiunii de fond - anulare act administrativ - şi la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Art. 303 C. proc. civ. stipulează la alin. (2) că „Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.”
În speţă, sentinţa civilă atacată a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi la data de 02 mai 2012, astfel cum reiese din dovezile de primire şi procesele-verbale de predare aflate la dosar de fond, iar cererea de recurs a fost înregistrată la instanţa de fond la data de 25 mai 2012, fiind depusă la poştă la data de 23 mai 2012 (potrivit ştampilei oficiului poştal aplicate pe plicul prin care a fost expediat recursul aflat la dosar de recurs).
Conform art. 101 alin. (1) C. proc. civ., „Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârşit termenul", iar art. 102 alin. (1) prevede că „Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel."
Potrivit art. 306 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., „(1)Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2). (2) Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor."
Înalta Curte constată că, în speţă, termenul de 15 zile de la comunicare pentru formularea recursului s-a împlinit la data de 18 mai 2012, în cauză nefiind incidente prevederile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Faţă de cererea intimatei-interveniente Parohia Greco-Catolică S. de acordare a cheltuielilor de judecată, reţinând culpa procesuală a recurenţilor, o va admite.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 306 coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi ale art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca tardiv formulat şi va obliga recurenţii la plata cheltuielilor de judecată către intimata-intervenientă Parohia Greco-Catolică S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primăria Comunei S. prin Primar şi Consiliul Local al Comunei S. împotriva sentinţei civile nr. 244 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1.500 RON către intimata-intervenientă Parohia Greco-Catolică S. reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1708/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1362/2014. Contencios → |
|---|
