ICCJ. Decizia nr. 1768/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1768/2014
Dosar nr. 558/57/2013
Şedinţa de la 3 aprilie 2014 din Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 14 iunie 2013, reclamantul Municipiul Alba Iulia - prin Primarul municipiului Alba Iulia, a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Comisia de Soluţionare a Contestaţiei, solicitând anularea Deciziei nr. 132 din 22 aprilie 2013 emisă de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Comisia de soluţionare a Contestaţiei; anularea titlului de creanţă, respectiv a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA 7835 din 31 ianuarie 2013 privind proiectul cod SMIS 6905 cu titlul "Reparaţii capitale străzi cu dotare tehnico-edilitară în municipiul Alba Iulia", beneficiar U.A.T. Municipiul Alba Iulia, emisă de către Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene; exonerarea, pe cale de consecinţă, a Municipiului Alba Iulia de la plata tuturor sumelor stabilite conform Notei de constatare a neregulilor şi de stabilirea corecţiilor financiare nr. CA 7835 din 31 ianuarie 2013.
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 319 din 27 martie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenta materiala şi teritoriala de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulata de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritoriala - Municipiul Alba Iulia, în contradictoriu cu paratul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în favoarea Secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin Sentinţa civilă nr. 550 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul Municipiul Alba Iulia - prin Primarul municipiului Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Comisia de Soluţionare a Contestaţiei, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamanta solicită anularea Deciziei nr. 132 din 22 aprilie 2013 emisă de ministerul pârât, prin care a fost admisă în parte contestaţia pe care a formulat-o împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA - 7835 din 31 ianuarie 2013 încheiată de Direcţia Generală Constatare şi Stabilire Nereguli Fonduri Europene - Serviciul Constatare şi Stabilire Nereguli - POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Art. 23 din contractul de finanţare nr. 735 din 01 mai 2010 prevede că, în eventualitatea unui litigiu între părţi, survenit în executarea acestui contract, litigiul va fi soluţionat de către instanţele judecătoreşti competente din raza teritorială a Municipiului Bucureşti.
Analizând problema competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ, normele care stabilesc competenţa sunt de ordine publică, atât în ceea ce priveşte stabilirea competenţei materiale, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea competenţei teritoriale, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, chiar dacă prevăd posibilitatea reclamantului de a se adresa fie instanţei de la domiciliul său, fie instanţei de la domiciliul pârâtului, nu conţin o normă dispozitivă, care să le permită părţilor să convină, anterior naşterii premiselor vreunui litigiu, la restrângerea beneficiului alegerii de competenţă instituit în favoarea reclamantului, ci tot o normă de ordine publică, edictată de legiuitor exclusiv în favoarea reclamantului, care se pretinde vătămat de o autoritate publică.
Astfel, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială nu este o competenţă alternativă reglementată de norme dispozitive, ci este o competenţă deopotrivă de ordine publică, stabilindu-se doar un beneficiu în favoarea reclamantului, prezumat într-o poziţie de forţă inferioară faţă de autoritatea publică, de a opta între cele două instanţe la momentul formulării cererii.
Pentru soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă, prezintă relevanţă numai prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, text care reglementează competenţa teritorială în situaţia acţiunilor adresate instanţei de contencios administrativ.
Înalta Curte constată faptul că reclamantul a făcut alegerea de domiciliu în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, prin introducerea cererii la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar art. 23 din contractul părţilor, ce conţine convenţia acestora referitoare la stabilirea competenţei în privinţa tuturor litigiilor ce decurg din executarea contractului în favoarea instanţelor de judecată din Municipiul Bucureşti, nu poate primi eficienţă juridică în cauza dedusă judecăţii.
Astfel, în mod justificat a reţinut Curtea de Apel Bucureşti faptul că, în ceea ce priveşte art. 23 din cuprinsul contractului de finanţare, alegerea de competenţă a intervenit exclusiv pentru eventualele litigii apărute strict în legătură cu executarea contractului, ce ar determina răspunderea contractuală, iar nu în legătură cu anumite acte administrative distincte de contract, emise în baza O.U.G. nr. 66/2011, prin care s-a constatat încălcarea unor obligaţii distincte şi legale, iar nu contractuale, respectiv nerespectarea procedurii achiziţiilor publice, care a cauzat pretinsa neregulă şi, în consecinţă, a antrenat procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi 4 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Alba Iulia prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Comisia de Soluţionare a Contestaţiei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1767/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1800/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
