ICCJ. Decizia nr. 2229/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2229/2014
Dosar nr. 15025/300/2013
Şedinţa de la 14 mai 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti la data de 26 aprilie 2013, reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Arte Marţiale de Contact, a solicitat să se dispună ca măsură vremelnică şi provizorie suspendarea efectelor hotărârilor şi ale procesului-verbal ale Adunării Generale Ordinare din data de 20 aprilie 2013 şi implicit menţinerea sa în funcţia de preşedinte al Federaţiei Române de Arte Marţiale de Contact.
Competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 7601 din 30 aprilie 2013 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Încheierea din data de 12 iulie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, ca neîntemeiată şi a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Federaţia Română de Arte Marţiale de Contact şi intervenienţii în interesul pârâtei A.C.S.K.B.T., A.C.S.R.K., A.C.S.T., C.S.C.S. şi C.S.P.T., ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva Încheierii din data de 12 iulie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.D. a formulat recurs, solicitând modificarea în tot a încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de suspendare a actului administrativ.
A susţinut că prima instanţă, în mod greşit, nu a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, deşi emiterea actelor s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor statutare şi legale.
2. Procedura de soluţionare a recursului
Prin Raportul întocmit la data de 8 ianuarie 2014, s-a apreciat că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în ceea ce priveşte dovada achitării taxei judiciare de timbru, precum şi dovada formulării în termenul legal a motivelor de recurs.
Astfel, verificând îndeplinirea cerinţelor de admisibilitate, s-a constatat că, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei, fiind depus doar timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, s-a mai constatat că, în raport cu dispoziţiile art. 487 C. proc. civ., recursul a fost declarat în termen, însă motivele de recurs au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, faţă de împrejurarea că încheierea de şedinţă din 12 iulie 2013, recurată, a fost comunicată recurentului la data de 7 august 2013 (dosarul supliment al Curţii de Apel Bucureşti), iar motivele de recurs au fost depuse de către recurent la data de 16 septembrie 2013, astfel cum rezultă din ştampila poştei (dosarul de recurs).
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 februarie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Nu au fost formulate, de către părţi, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
3. Analizarea incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., republicat.
Argumentele de fapt şi de drept relevante
Completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului de faţă, a constatat că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. a) - e) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu a fost redactată şi semnată de avocat/consilier juridic, nu s-a depus delegaţie de reprezentare, nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar recurentul nu a depus motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi dezvoltarea lor.
Pentru aceste considerente, la data de 22 august 2013, Completul de filtru a pus în vedere recurentului ca, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, să efectueze modificarea sau completarea cererii de recurs, în sensul respectării cerinţelor de mai sus.
Cererea de recurs a fost completată, în sensul că recurentul a depus la data de 16 septembrie 2013 motivele de recurs, pe care nu le-a întemeiat în drept, dar care ar putea fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a ataşat împuternicire avocaţială, fără însă a depune dovada achitării taxei de timbru.
4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu ale cererii de recurs.
Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Văzând dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de B.D. împotriva Încheierii din 12 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2214/2014. Contencios. Controlul averilor... | ICCJ. Decizia nr. 2248/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
