ICCJ. Decizia nr. 2199/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2199/2014
Dosar nr. 1042/2/2009
Şedinţa publică de la 14 mai 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 februarie 2009, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanta SC N. SRL a chemat în judecată M.F.P., O.P.C.P. (preluat de M.F.E.), precum şi pe D.M. şi H.M., director adjunct şi, respectiv, şef serviciu licitaţie, solicitând anularea deciziei de anulare a procedurii de achiziţie publică „Achiziţionarea de echipamente pentru epidemiologie, supravegherea, prevenirea şi controlul bolilor transmisibile la animale şi zoonozelor, eco-toxicologia, detecţia O.M.G. şi genotipizarea raselor de ovine” pentru lotul 6.
Reclamanta a solicitat de asemenea, obligarea autorităţilor pârâte la încheierea contractului de achiziţie publică, precum şi obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 151.397, 24 Euro pentru prejudiciul cauzat în urma anulării procedurii de achiziţie.
În motivarea cererii, s-a învederat că procedura de achiziţie publică susmenţionată a fost iniţiată la 17 aprilie 2008, prin licitaţie deschisă, contractele ce urmau a fi atribuite pe loturile stabilite, având ca sursă de finanţare în proporţie de 74,194 % fonduri nerambursabile P. şi 25,806 % fonduri din bugetul de stat.
Reclamanta a mai arătat că, după evaluarea ofertelor pentru lotul 6, echipamente de laborator pentru centrul de studiu şi investigaţii ştiinţifice pentru gripa aviară, zoonoze, boli emergente şi transfrontaliere ce cuprindea 13 tipuri de aparate de laborator, a fost declarată câştigătoare oferta depusă de SC A.T.I. SRL.
În urma contestaţiei depuse de reclamantă, care a avut de asemenea, calitatea de ofertant în procedura de achiziţie publică pentru lotul 6, C.N.S.C. a anulat raportul procedurii privind acel lot, constatând neconformitatea tehnică a ofertei declarate câştigătoare cu cerinţele caietului de sarcini şi dispunând prin decizia nr. 4811/585C4/4375 din 17 octombrie 2008 obligarea autorităţii contractante să reevalueze ofertele depuse şi să o stabilească pe cea câştigătoare.
Reclamanta a precizat că de-abia la 15 noiembrie 2008 a fost încunoştinţată că a fost declarată câştigătoare, comunicând autorităţii contractante informaţiile şi documentele solicitate, inclusiv scrisoarea de garanţie de bună execuţie.
La 26 noiembrie 2008, procedura de achiziţie a fost suspendată, urmare a contestaţiei depuse de SC A.T.I. SRL, care a fost respinsă, C.N.S.C. dispunând continuarea procedurii.
Reclamanta a mai învederat că pârâtul M.F.P. i-a comunicat decizia sa de anulare a procedurii de achiziţie publică, motivat de depăşirea termenului limită de contractare pentru proiectele P. 2006, stabilit la 30 noiembrie 2008, respectiv pierderea parţială a surselor de finanţare.
Prin acţiune s-a invocat culpa autorităţii contractante care a refuzat solicitarea de prelungire a termenului de contractare şi a permis prelungirea duratei de soluţionare a contestaţiei formulate de SC A.T.I. SRL, neutilizând toate mijloacele procedurale pentru a fi respectat termenul de contractare, inclusiv solicitarea aplicării măsurii provizorii de încetare a perioadei de suspendare a procedurii de achiziţie.
Referitor la prejudiciul cauzat, reclamanta a arătat că, prin nesemnarea contractului de achiziţie publică din culpa pârâţilor, a suferit o pierdere constând în diferenţa între preţul producătorului echipamentului oferit pentru procedura de achiziţie şi cel ce formează oferta sa tehnică.
Prin sentinţa civilă nr. 4243 din 17 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a dispus obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 151.397,24 Euro, în echivalent în lei, la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri, precum şi la 10.000 lei cheltuieli de judecată, respingând în rest acţiunea şi cererile pârâţilor privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, deşi formal decizia de anulare a procedurii de achiziţie, luată de pârâtă la 12 decembrie 2008 este legală, dată fiind expirarea termenului limită prevăzut în acordul de finanţare, depăşirea acestui termen se datorează neglijenţei majore a autorităţii contractante şi a membrilor primei comisii de evaluare, între care şi pârâţii D.M. şi H.M.
Astfel, instanţa a constatat că pârâţii nu au depus diligenţe nici pentru acordarea unor măsuri provizorii în cadrul procedurii de soluţionare a contestaţiei depuse de SC A.T.I. SRL şi nici pentru prelungirea perioadei de contractare, aspecte ce conturează o răspundere civilă delictuală a pârâţilor persoane fizice în calitate de prepuşi şi a celor două persoane juridice, în calitate de comitenţi şi dau dreptul reclamantei la recuperarea prejudiciului nerealizat ca urmare a anulării procedurii pentru care fusese declarată câştigătoare.
Prima instanţă a mai reţinut că decizia de anulare a procedurii de achiziţie a fost luată de autoritatea contractantă în limitele competenţelor sale legale, fără a fi manifestarea unui exces de putere, motiv pentru care a respins, ca neîntemeiat, petitul privind anularea acelei decizii, pierderea finanţării nerambursabile de 74,194 % din valoarea contractului circumscriindu-se noţiunii de imposibilitate a încheierii contractului.
Reţinând culpa pârâţilor în nerespectarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, respectiv a atribuţiilor de serviciu în cadrul comisiei de evaluare, instanţa a constatat ca fiind fondată cererea de despăgubiri a reclamantei, aceasta, ca şi câştigătoare a procedurii, urmând să aprovizioneze beneficiarul contractului cu produsele ofertate, la preţurile din oferta sa tehnică şi să obţină un profit raportat la preţul de achiziţie al bunurilor.
Referitor la culpa pârâţilor, prima instanţă a avut în vedere, pe de o parte, declararea eronată de către comisia de evaluare ca fiind câştigătoare oferta SC A.T.I. SRL, deşi trebuia respinsă, iar pe de altă parte tergiversarea procedurii de achiziţie publică de către pârâta D.M. care a refuzat să comunice reclamantei informaţii privind conformitatea ofertei prezentate de societatea declarată câştigătoare.
Sub acelaşi aspect, s-a reţinut culpa pârâtului O.P.C.P. prin omisiunea de a solicita C.N.S.C. luarea măsurii provizorii de încetare a perioadei de suspendare a procedurii, urmare a contestării deciziei prin care oferta reclamantei a fost în final declarată câştigătoare, măsura care ar fi permis semnarea contractului anterior datei limită, 30 noiembrie 2008.
Referitor la prejudiciul suferit de reclamantă, instanţa de fond a apreciat ca lipsit de relevanţă faptul că societatea nu achiziţionase produsele,paguba constând exclusiv în profitul care ar fi fost obţinut din derularea operaţiunii comerciale la care era îndreptăţită.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta SC N. SRL cât şi pârâţii M.F.P., în nume propriu şi pentru O.P.C.P. (preluat de M.F.E.), D.M. şi H.M.
Reclamanta SC N. SRL a criticat hotărârea sub aspectul respingerii cererii privind anularea deciziei de anulare a procedurii de atribuire a contractului de achiziţie publică, învederând că prima instanţă, deşi a stabilit culpa autorităţii contractante în pierderea fondurilor nerambursabile, a aplicat în mod greşit prevederile art. 2 alin. (2) şi art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006, nici pierderea finanţării şi nici interesul public, neîncadrându-se în situaţia imposibilităţii încheierii contractului.
S-a mai arătat că, atât timp cât din vina autorităţilor pârâte nu a fost respectat termenul limită de 30 noiembrie 2008, iar societatea începuse deja executarea contractului prin constituirea garanţiei de bună execuţie, nu se justifică anularea procedurii de achiziţie şi deci, semnarea contractului.
În recursul declarat de M.F.P. în nume propriu şi în numele O.P.C.P. (prelat de M.F.E.) s-a învederat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat culpa pârâţilor, prin declararea ca şi câştigătoare a ofertei SC A.T.I. SRL, deşi aceasta nu satisfăcea cerinţele caietului de sarcini, ca şi prin omisiunea de a solicita încetarea provizorie a perioadei de suspendare a procedurii achiziţiei.
În realitate, în cuprinsul sentinţei nu sunt indicate înscrisuri sau alte mijloace de probă care să dovedească faptul că şeful serviciului licitaţie H.M., ar fi recunoscut neconformitatea acelei oferte, după cum se afirmă fără temei că autoritatea contractantă, deşi se impunea, nu a solicitat prelungirea perioadei de contractare.
Sub acest din urmă aspect autorităţile pârâte au precizat că, numai în mod excepţional, Comisia Europeană poate fi de acord cu o prelungire a perioadei de contractare şi, oricum, faţă de data la care SC A.T.I. SRL a depus contestaţia după ce oferta reclamantei a fost declarată câştigătoare, 25 noiembrie 2008, în mod obiectiv nu se putea formula cererea de prelungire în timp util, termenul limită prevăzut în acordul de finanţare fiind 30 noiembrie 2008.
Astfel, au arătat pârâţii, autoritatea contractantă a respectat dispoziţiile procedurale şi termenele impuse de O.U.G. nr. 34/2006 şi a acţionat cu celeritate, inclusiv prin formularea punctelor de vedere la contestaţiile depuse la C.N.S.C.
S-a menţionat şi faptul că soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei prin care a fost declarată câştigătoare oferta reclamantei a avut loc la 4 decembrie 2008, după expirarea duratei de finanţare, împrejurare care nu poate fi imputată autorităţii contractante care, după formularea contestaţiei a şi trimis la 27 noiembrie 2008 C.N.S.C. punctul său de vedere, învederând şi faptul că necontractarea proiectului până la 30 noiembrie 2008 va duce la pierderea finanţării.
Autorităţile pârâte au formulat critici şi cu privire la obligarea lor la despăgubiri, în condiţiile în care prin anularea procedurii de atribuire a proiectului nu s-a produs vreo pagubă în patrimoniul reclamantei, întrucât aceasta nu a achiziţionat echipamentele de laborator ce urmau a face obiectul contractului de achiziţie publică, nici înainte de 30 iunie 2008 şi nici după 30 noiembrie 2008 şi nici nu a efectuat cheltuieli în vederea instalării acelor bunuri.
Sub acest aspect, pârâţii au arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv săvârşirea faptei ilicite, existenţa prejudiciului şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
Or, pârâţii şi-au exercitat atribuţiile cu bună credinţă, fără intenţia de a bloca procedura de achiziţie ori de a păgubi vreun ofertant, având dreptul de opţiune în luarea deciziei, iar suma solicitată de reclamantă are natura unui prejudiciu viitor şi eventual care nu o îndreptăţeşte la despăgubire.
În recursul formulat de pârâţii D.M. şi H.M. s-a învederat inexistenţa vreunei fapte ilicite care să le poată fi reţinută, precum şi lipsa unei legături de cauzalitate între faptele ilicite pretins comise şi prejudiciul reţinut.
Astfel, s-a arătat că pârâtul H.M., şef al serviciului licitaţie al autorităţii contractante, nu a fost membru al comisiei de evaluare a ofertelor şi, nefiind specialist tehnic, nu avea dreptul de a cenzura procesul verbal al comisiei, astfel încât i s-a reţinut în mod neîntemeiat culpa în derularea procedurii licitaţiei.
Referitor la răspunsul pe care pârâta D.M. l-a dat solicitării reclamantei de a-i fi comunicate informaţii tehnice privind oferta declarată câştigătoare, pârâţii au menţionat că nu se înscrie în incidenţa cauzală a tergiversării procedurii de achiziţie publică, reclamanta având dreptul de a contesta rezultatul evaluării ofertelor, pe care l-a şi exercitat.
Pârâţii au precizat că depăşirea termenului de contractare nu s-a datorat autorităţii contractante ci unor activităţi ilicite, ale ofertantului SC A.T.I. SRL care şi-a exercitat abuziv dreptul de contestaţie, autorităţile publice pârâte fiind obligate să respecte prevederile art. 277 din O.U.G. nr. 34/2006, potrivit cărora depunerea unei contestaţii a unui participant la licitaţie suspendă de drept procedura de atribuire până la data soluţionării contestaţiei.
Totuşi, autoritatea contractantă, înaintând contestaţia C.N.S.C., i-a solicitat acestuia prin punctul de vedere comunicat cu adresa nr. 501671 din 27 noiembrie 2008 urgentarea soluţionării cauzei, pentru a nu se ajunge la depăşirea termenului limită, 30 noiembrie 2011 şi la pierderea finanţării.
Pârâţii au criticat susţinerea primei instanţe în sensul că ar fi fost necesar a se solicita încetarea perioadei de suspendare, în condiţiile în care, dispoziţiile art. 227 alin. (3) şi (4) prevăd că o asemenea măsură devenea efectivă începând cu cea de-a 10-a zi de la data comunicării deciziei consiliului.
Cât priveşte împrejurarea, considerată culpabilă, că autoritatea contractantă a omis să solicite Comisiei Europene prelungirea perioadei de contractare, pârâţii au arătat că, odată cu aderarea României la 1 ianuarie 2007, nu se mai acordau prorogări ale termenului de contractare, ci doar pentru executarea contractelor şi atunci numai în condiţii speciale.
De asemenea, s-a invocat în recursul pârâţilor inexistenţa unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei, nefăcându-se dovada achiziţionării respectivelor bunuri în vederea participării la licitaţia organizată de autoritatea contractantă.
Pârâţii D.M. şi H.M. au depus şi întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă, învederând că finanţarea europeană este de esenţa contractului, pierderea acesteia circumscriindu-se noţiunii de imposibilitate a încheierii contractului, a cărui derulare nu mai era posibilă, ceea ce a îndreptăţit autoritatea contractantă să anuleze procedura de atribuire, potrivit art. 209 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului formulat de autorităţile pârâte, arătând că instanţa a reţinut în mod justificat că anularea procedurii de atribuire motivat de pierderea finanţării s-a datorat conduitei culpabile a pârâţilor care au atribuit contractul unui operator economic cu încălcarea prevederilor art. 36 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, fapt reţinut prin decizia nr. 4811/585C4 din 17 octombrie 2008 a C.N.S.C.
De asemenea, s-a menţionat că, ulterior deciziei consiliului, autorităţile pârâte au tergiversat reluarea procedurii şi reevaluarea ofertelor şi au omis să solicite prelungirea perioadei de contractare, aspecte ce fac dovada culpei în depăşirea termenului limită pentru accesarea fondurilor nerambursabile şi astfel, în nefinalizarea procedurii de atribuire.
Referitor la existenţa prejudiciului, reclamanta a precizat că la stabilirea pagubei şi a cuantumului acesteia, instanţa a avut în mod corect în vedere valoarea beneficiului la care societatea era îndreptăţită în urma atribuirii contractului şi pe care l-ar fi putut obţine prin valorificarea bunurilor, neavând relevanţă împrejurarea că echipamentele ce au format obiectul atribuirii nu au fost achiziţionate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile formulate de pârâţi sunt fondate, în timp ce recursul declarat de reclamantă este neîntemeiat, urmând a se dispune, în consecinţă, modificarea în tot a sentinţei şi respingerea acţiunii.
Astfel, cum rezultă din actele dosarului, decizia autorităţilor pârâte de anulare a procedurii de achiziţie publică pentru lotul 6 a fost justificată de imposibilitatea încheierii contractului, finanţarea proiectului asigurată din fonduri P. nemaifiind disponibilă după data de 30 noiembrie 2008.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect în raport de prevederile art. 209 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 34/2006, de acordul de finanţare a programului P. naţional 2006 aprobat prin O.M.F. nr. 567/2008, precum şi de fişa de date a achiziţiei şi menţiunile anunţului de participare, că depăşirea termenului de contractare, a făcut imposibilă încheierea contractului de achiziţie publică, reprezentând un impediment legal esenţial al derulării şi finalizării procedurii de atribuire.
În aceste împrejurări, apare ca legală şi temeinică soluţia primei instanţe de respingere a petitului privind anularea deciziei de anulare a procedurii de achiziţie şi respectiv, a cererii de obligare a autorităţilor pârâte la încheierea contractului, recursul declarat de reclamantă sub acest aspect fiind nefondat.
Curtea va primi însă critica adusă sentinţei de către pârâţi cu privire la stabilirea atât a culpei autorităţii contractante şi a pârâţilor persoane fizice în gestionarea procedurii de achiziţie, cât şi a prejudiciului, obligarea la plata despăgubirilor către reclamantă neavând suport legal şi probator.
Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea constată că depăşirea termenului de contractare 30 noiembrie 2008, stabilit prin acordul de finanţare P., nu se datorează autorităţii contractante, împrejurarea că prin raportul din 16 septembrie 2008 întocmit în urma finalizării activităţii de analiză a ofertelor, comisia de evaluare a desemnat câştigătoare SC A.T.I. SRL nefiind determinantă în stabilirea culpei pentru neîncheierea contractului de atribuire.
În urma admiterii contestaţiei depuse de reclamantă, autoritatea contractantă a procedat la reevaluarea ofertelor, desemnând câştigătoarea prin raportul procedurii din 15 noiembrie 2008.
Întrucât cel de-al doilea ofertant a contestat la rândul său rezultatul procedurii de atribuire, autorităţile pârâte au fost obligate să ia act de suspendarea de drept a procedurii şi să sesizeze C.N.S.C., căruia i-au solicitat urgentarea cauzei, făcându-i cunoscută posibilitatea necontractării proiectului urmare a pierderii finanţării nerambursabile.
Nici celelalte aspecte considerate de prima instanţă ca relevante în stabilirea culpei nu au fost corect reţinute, în raport de prevederile de art. 277 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 34/2006 şi respectiv, de dispoziţiile art. 27 III 1 din Tratatul de aderare.
Astfel, în condiţiile în care contestaţia împotriva raportului procedurii din 15 noiembrie 2008 s-a depus la 25 noiembrie 2008, iar termenul limită era 30 noiembrie 2008, o eventuală solicitare de încetare cu caracter provizoriu a perioadei de suspendare a procedurii de atribuire nu era utilă, o asemenea măsură devenind efectivă potrivit legii începând cu cea de-a 10-a zi de la data comunicării deciziei consiliului.
De asemenea, nu subzistă culpa autorităţii contractante nici referitor la omisiunea de a solicita Comisiei Europene prelungirea perioadei de contractare, în condiţiile în care, odată cu aderarea României la 1 ianuarie 2007, la expirarea termenului de 30 noiembrie 2008 nu mai puteau fi acordate prorogări ale termenului de contractare, ci doar pentru executarea contractelor şi atunci în mod excepţional şi în cazuri temeinic motivate.
În mod nejustificat s-a reţinut şi culpa pârâţilor D.M. şi H.M., activitatea acestora neinfluenţând nici rezultatul raportului din 16 septembrie 2008, nici întârzierile în derularea ulterioară a procedurii de achiziţie, care nu s-a putut finaliza, datorită depăşirii termenului limită, 30 noiembrie 2008.
Curtea constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada că în urma anulării procedurii de atribuire a proiectului s-a produs o pagubă datorită neatribuirii contractului.
În mod cert, reclamanta nu a achiziţionat echipamentele de laborator prevăzute în contractul de achiziţie care nu a mai fost perfectat, ceea ce ar fi implicat o diminuare efectivă a patrimoniului reclamantei şi nici nu s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli cu instalarea acelor bunuri.
Cât priveşte beneficiul nerealizat, constând în profitul ipotetic pe care reclamanta l-ar fi obţinut din valorificarea echipamentelor neachiziţionate, raportat la oferta financiară depusă în cadrul procedurii de achiziţie şi la ofertele financiare ale furnizorilor, Curtea constată că prejudiciul evaluat de expertiza contabilă la suma de 151.397,24 Euro este lipsit de certitudine şi nu îndreptăţeşte societatea la despăgubiri.
În consecinţă, în raport de considerentele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursurile formulate de pârâţi, va modifica sentinţa şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
În baza art. 274 C. proc. civ., Curtea va dispune obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâţii D.M. şi H.M., în sumă totală de 8.274 lei, reprezentând onorariul de avocat în cele două faze procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 4243 din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de M.F.P. în nume propriu şi pentru O.P.C.P. (preluat de M.F.E.), precum şi recursul declarat de D.M. şi H.M. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge, în tot, acţiunea formulată de reclamanta SC N. SRL, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta SC N. SRL să plătească pârâţilor D.M. şi H.M. suma de 8.274 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2168/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2203/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
