ICCJ. Decizia nr. 2289/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2289/2014
Dosar nr. 9298/2/2011
Şedinţa publică de la 16 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 octombrie 2011, reclamanta T.A.D. a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C., solicitând obligarea pârâtului la plata către reclamantă a unui salariu brut lunar începând cu data de 01 septembrie 2010 până în prezent, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500 potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, plata drepturilor salariale corespunzător acestui coeficient de multiplicare, pe viitor, emiterea ordinului de salarizare care să conţină salariul de încadrare brut lunar raportat la acest coeficient de multiplicare şi sporurile calculate raportat la acesta, pentru viitor, cu stabilirea unui termen de 10 zile de la pronunţarea hotărârii pentru executarea acestei obligaţii de către Ministerul Justiţiei, sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere.
În motivarea, reclamanta arată, în esenţă, că începând cu data de 01 iulie 2010 a fost numită judecător stagiar la Judecătoria Târgu Jiu, Judeţul Gorj, fiind absolventă a I.N.M. promoţia 2010.
Prin Ordinul M.J. nr. 21171/C/2010 s-a stabilit că are dreptul la o indemnizaţie de 3.679 lei, deşi avea o vechime în muncă de peste 5 ani de zile, iar prin Ordinul M.J. nr. 2612/C/2010 i s-a modificat indemnizaţia la 3.811 lei, ţinându-se cont de vechimea în muncă.
Începând cu data de 01 septembrie 2010 are o vechime în specialitatea juridică de trei ani de zile, întrucât în perioada 01 decembrie 2004 - 31 decembrie 2005 a fost angajată ca jurist debutant la SC O. SRL Motru, care constituie vechime în magistratură, potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004.
Reclamanta a susţinut că nu a contestat Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 21171/C/2010, întrucât la data numirii în funcţia de judecător stagiar, nu avea încă o vechime în magistratură de 3 ani.
La data de 04 august 2011, a solicitat plata unui salariu brut lunar, începând cu 01 septembrie 2010 până în prezent, potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, la care a primit un răspuns nefavorabil în data de 18 octombrie 2011.
Acest răspuns a fost emis ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor O.U.G. nr. 27/2006, fără a se avea în vedere întreaga vechime în magistratură calculată potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, în perioada 01 decembrie 2004 - 31 decembrie 2005 a fost angajată ca jurist debutant la SC O. SRL Motru, iar în perioada 2008 - 2010 a avut calitatea de auditor de justiţie.
La stabilirea drepturilor sale salariale trebuie avut în vedere faptul că în anexa O.U.G. nr. 27/2006, coeficientul de multiplicare este diferit în raport de funcţia îndeplinită, judecător, instanţa la care funcţionează, judecătorie, şi vechimea în magistratură, iar în ceea ce priveşte vechimea în magistratură, art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, la care face trimitere art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006, dispune că constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul a îndeplinit anumite funcţii juridice în care şi cea de auditor de justiţie şi consilier juridic.
Astfel, salariul său trebuia stabilit potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, întrucât la data de 01 septembrie 2010, avea o vechime în magistratură de 3 ani şi o lună, calculată potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006 coroborat cu art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată.
În optica reclamantei, legea a fost greşit interpretată deoarece în prezenţa vechimii în magistratură nici art. 3 din O.U.G. nr. 27/ 2006, care face trimitere la art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, şi nici o altă prevedere din ordonanţă nu stipulează nicio excepţie în temeiul căreia judecătorii şi procurorii stagiari nu beneficiază de dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, ori excepţia trebuie să fie expres prevăzută de lege şi nu poate fi dedusă prin interpretare „per a contrario”, pentru că o astfel de interpretare poate duce la deturnarea scopului şi raţiunii legii.
Mai arată reclamanta că pentru colegii magistraţi procurori stagiari, respectiv pentru alţi judecători stagiari, aflaţi în situaţii similare, s-a stabilit indemnizaţii corespunzătoare inclusiv coeficientul de multiplicare 13,500, iar prin aplicarea în mod neunitar a legii a fost discriminată prin ordinele Ministrului Justiţiei faţă de colegii aflaţi în situaţii similare şi chiar identice din punct de vedere al vechimii în magistraturii, astfel încât, solicită să se constate existenţa acestei discriminări.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 1813 din 13 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta T.A.D., în contradictoriu cu pârâtul M.J., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 21171/C/2010 s-a stabilit că are dreptul la o indemnizaţie de 3.679 lei, deşi avea o vechime în muncă de peste 5 ani de zile, iar prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2612/C/2010 i s-a modificat indemnizaţia la 3811 lei, ţinându-se cont de vechimea în muncă.
Reclamanta nu a contestat Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 21171/C/2010, întrucât la data numirii în funcţia de judecător stagiar, nu avea încă o vechime în magistratură de 3 ani, însă, în data de 04 august 2011 s-a adresat M.J. şi a solicitat plata unui salariu brut lunar, începând cu data de 01 septembrie 2010 până în prezent, potrivit pct. 28 din anexa la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv, corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, la care a primit un răspuns nefavorabil în data de 18 octombrie 2011.
Faţă de refuzul pârâtului de a-i lua în calcul la stabilirea coeficientului de multiplicare vechimea reprezentând perioada de un an, şi o lună,cât a profesat în calitate de consilier juridic la O. SRL Motru, în condiţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, cu consecinţa stabilirii indemnizaţiei corespunzător coeficientului de multiplicare 13,500, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată, la data de 28 octombrie 2011.
Analizând prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, instanţa de fond a constatat că indemnizaţia de încadrare brută lunară a unui magistrat se stabileşte în raport cu nivelul instanţelor şi parchetelor, cu vechimea în magistratură, prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere valoarea de referinţă sectorială şi coeficienţii de multiplicare din Anexă.
Dispoziţia de la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 are caracter general şi stabileşte cu caracter de principiu modul de stabilire a indemnizaţiei de încadrare brută lunară, ca de altfel şi trimiterea la dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, care se referă distinct la judecătorii şi procurorii stagiari în Capitolul 2 art. 21 – art. 30, legea operând cu terminologia judecător stagiar, procuror stagiar şi stabilind modul de numire, categoriile de cauze ce le soluţionează sau le instrumentează şi modul de susţinere a examenului,de capacitate, în continuare, Capitolul 3 intitulat „numirea judecătorilor şi procurorilor”, prevăzând la art. 31 alin. (1) şi (2) că judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea C.S.M., iar propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate.
În ceea ce priveşte salarizarea, art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 prevede că în perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire de către Preşedintele României, judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate primesc salariul corespunzător funcţiei imediat superioare celei de judecător sau procuror stagiar”.
Din interpretarea acestui text de lege, rezultă că până la susţinerea examenului de capacitate judecătorii şi procurorii stagiari primesc un salariu corespunzător funcţiei de judecător sau procuror stagiar, iar din acest punct de vedere este firesc ca la judecătorii şi parchetele de pe lângă judecătorii să fie reglementate două categorii de salarii, pentru judecătorii şi procurorii stagiari şi pentru judecătorii şi procurorii care au promovat examenul de capacitate, condiţie la care legea face referire expres.
De altfel, la pct. 3 din Nota din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 se prevede că, după validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor şi procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. a) pct. 28, acelaşi coeficient aplicându-se şi judecătorilor şi procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, cu o vechime mai mică de 3 ani.
Din acest punct de vedere, se observă că în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, singura instanţă şi parchet corespunzător unde pentru funcţia de execuţie, judecător/ procuror sunt prevăzute doi coeficienţi de multiplicare este judecătoria şi parchetul de pe lângă aceasta, unde la poziţiile 28 - judecător, procuror, peste 3 ani vechime, stabileşte un coeficient 13,500 şi judecător, procuror, 2-3 ani vechime prevede un coeficient de multiplicare 9,000.
Poziţiile 30 şi 31 vizează primul şi al doilea an de auditor de justiţie, cu un coeficient de multiplicare 8,000, iar pentru funcţia următoare de judecător stagiar şi procuror stagiar, 2-3 ani vechime, prevede un coeficient de multiplicare 9,000, durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiţie este de 2 ani, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, iar durata stagiului un an, potrivit art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege, astfel încât în mod corect, prin ordinul contestat s-a stabilit reclamantei, în calitate de judecător stagiar la Judecătoria Moineşti coeficientul de multiplicare 9,000.
Coeficientul de multiplicare 13,500 este corespunzător unui judecător sau procuror peste trei ani vechime, care potrivit art. 31 din Legea nr. 304/2004 au promovat examenul de capacitate şi au fost numiţi de Preşedintele României, la propunerea C.S.M., în continuare, Anexa stabilind un singur coeficient de multiplicare pentru funcţia de execuţie judecător procuror corespunzător fiecărei instanţe, astfel încât fiecărui judecător/ procuror de o instanţă sau parchetul de pe lângă acea instanţă primesc coeficientul de multiplicare prevăzut în Anexă pentru acea instanţă.
Prin urmare, indemnizaţia de încadrare lunară brută nu se stabileşte doar în,raport de vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată, ci şi cu nivelul instanţelor, iar în cadrul acestei categorii, în cazul judecătorilor de la judecătorie, cu distincţia între salariul judecătorului stagiar şi salariul judecătorului care a promovat examenul de capacitate şi care a fost numit prin Decret de Preşedintele României, ca etapă obligatorie în ceea ce priveşte numirea judecătorilor şi procurorilor, reflectată în mod evident în încadrarea într-o etapă superioară în cadrul aceleiaşi instanţe, aceasta fiind în concordanţă cu poziţiile din Anexă la care face trimitere expres art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006.
Faţă de aceste considerente instanţa de fond a respins acţiunea, ca neîntemeiată, nefiind vorba în speţă de un refuz nejustificat al pârâtului de a proceda la stabilirea indemnizaţiei reclamantei prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 prevăzut la lit. a) pct. 28 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de apel, în termen legal a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici:
Interpretarea instanţei de fond este eronată, aceasta concluzionând că indemnizaţia lunară brută de încadrare nu se stabileşte doar în raport de vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, ci şi de nivelul instanţelor, iar în cadrul acestei categorii, în cazul judecătorilor de la judecătorie cu distincţia între salariul judecătorului stagiar şi salariul judecătorului care a promovat examenul de capacitate şi care a fost numit prin Decret al Preşedintelui României. Această interpretare este în neconcordanţă cu dispoziţiile legale incidente în materie şi cu jurisprudenţa C.E.D.O.
Arată recurenta că dacă s-ar accepta interpretarea instanţei, ar însemna ca prevederile art. 28 de la lit. a) Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 ar deveni inaplicabile atât în cazul magistraţilor stagiari cât şi în cazul magistraţilor care sunt acceptaţi în magistratură direct pe post.
De asemenea, recurenta invocă încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţie combinat cu art. 1 Protocolul 1 la Convenţie, în raport de împrejurarea că toţi procurorii stagiari care au o vechime în magistratură de peste 3 ani primesc coeficientul de multiplicare 13,500.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Astfel, cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat pârâtului M.J.L.C., prin cerere formulată la data de 4 august 2011, plata unui salariu brut lunar, începând cu data de 1 septembrie 2010 până la zi, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare de 13,500 lei prevăzut de lit. a) pct. 28, Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, acordarea luară a acestui salariu pentru viitor şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în carnetul de muncă după eliberarea ordinului de salarizare. Pârâtul M.J. a emis un răspuns nefavorabil la data de 18 octombrie 2011.
Conform precizărilor reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, Ordinul M.J. nr. 21171/C/2010 prin care i s-a stabilit un salariu de încadrare de 3.679 lei nu a fost contestat, întrucât la data numirii în funcţia de judecător stagiar nu avea încă o vechime în magistratură de 3 ani.
În ceea ce priveşte coeficientul de multiplicare avut în vedere la emiterea ordinului contestat, instanţa de control judiciar constată că în mod legal a reţinut pârâtul că reclamanta beneficiază de coeficientul de multiplicare de 9,00 şi nu de 13,50, aplicabil numai după validarea examenului de capacitate.
Potrivit art. 3 din O.U.G nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei şi a notei cuprinsă în anexa la ordonanţă, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi au dreptul pentru activitatea desfăşurată la o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanţelor sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza valorii de referinţă sectorială şi a coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Potrivit lit. a) pct. 28 din Anexa 1 cuprinzând „Indemnizaţiile judecătorilor, procurorilor şi ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, judecătorii şi procurorii de judecătorie, cu peste 3 ani vechime, beneficiază de un coeficient de multiplicare de 13,500.
Prin nota 3, subsecventă anexei menţionate, se prevede că: „După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorilor şi procurorilor li se aplică coeficientul prevăzut la lit. a) pct. 28. Acelaşi coeficient se aplică şi judecătorilor şi procurorilor definitivi la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cu o vechime mai mică de 3 ani”.
Având în vedere aceste dispoziţii este evident că în privinţa judecătorilor stagiari nu este aplicabil coeficientul de multiplicare de 13,50, coeficient condiţionat de validarea examenului de capacitate şi aplicabil inclusiv pentru perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire de către Preşedintele României.
Argumentele reclamantei, în sensul că dispoziţiile Anexei la O.U.G. nr. 27/2006 nu condiţionează promovarea examenului de capacitate pentru încadrarea în coeficientul de multiplicare 13,50, fiind suficientă dovada vechimii în magistratură de peste 3 ani nu atestă nelegalitatea stabilirii salariului reclamantei, atât timp, cât O.U.G. nr. 27/2006 condiţionează încadrarea judecătorilor care funcţionează la judecătorii în acest coeficient de multiplicare de promovarea şi validarea examenului de capacitate, în cazul judecătorilor stagiari, sau de numirea în funcţia de judecător definitiv fără susţinerea examenului de capacitate.
Tratamentul diferenţiat în privinţa salarizării este justificat obiectiv, raportat la natura şi complexitatea cauzelor pe care le pot soluţiona judecătorii stagiari, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, fiind în afara oricărei discuţii existenţa unor situaţii comparabile.
Analiza pct. 3 din Nota la Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006 duce la concluzia că este condiţionată aplicarea coeficientului de 13,500 de validarea (promovarea) examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, text ce se referă la perioada dintre data validării examenului de capacitate şi data intrării în vigoare a actului de numire de către Preşedintele României.
Chiar dacă O.U.G. nr. 27/2006 a fost abrogată parţial prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în Legea nr. 330/2009 se fac o serie de trimiteri la Anexele O.U.G. nr. 27/2006 şi chiar la notele la anexe, iar judecătorii şi procurorii stagiari au fost salarizaţi, şi după intrarea în vigoare a acestei legi, diferit faţă de judecătorii şi procurorii definitivi.
Astfel, potrivit art. 5 din Anexa VI a Legii nr. 330/2009: „(1) Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (1) din cap. IV al părţii a II-a din prezenta lege, începând cu 1 ianuarie 2010, indemnizaţiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază ale personalului prevăzut la art. 4 alin. (1) se stabilesc astfel: la indemnizaţiile de încadrare brute lunare, respectiv salariile de bază stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009 se adaugă sporurile şi majorările prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum şi adaosurile prevăzute la art. 4 alin. (3) lit. a)” iar art. 8 alin. (2) din aceeaşi anexă prevede că „După validarea examenului de capacitate, inclusiv în perioada prevăzută la art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorilor, procurorilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora li se aplică indemnizaţia de încadrare brută lunară stabilită conform coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la nr. art. 25 şi 26, după caz, din anexa nr. VI/1”.
Prin urmare, chiar dacă Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de la 1 ianuarie 2011, pentru că Legea nr. 285/2010, în art. 2 face trimitere la „nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare”, rezultă că salarizarea reclamantei s-a făcut conform salarizării pentru funcţii similare astfel cum au fost stabilite pentru anul 2010 potrivit Legii nr. 330/2010, lege care prevede expres, în art. 8 alin. (2), o dispoziţie identică cu cea din pct. 3 al Notei din Anexa 1 a O.U.G. nr. 27/2006, astfel că nu se poate susţine nelegalitatea ordinului emis de Ministerul Justiţiei, prin care a fost stabilit salariul reclamantei.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, este de observat că dispoziţiile art. 4 din O.U.G nr. 27/ 2006 statuează că „(1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora si magistraţii-asistenţi beneficiază, în raport cu vechimea numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal asimilat judecătorilor şi procurorilor, de o majorare a indemnizaţiei stabilite potrivit art. 3 alin. (1), calculată în procente la indemnizaţia de încadrare brută lunară (..)”.
În raport cu aceste dispoziţii este evident că sporul de stabilitate sau de fidelitate nu se acordă pentru întreaga vechime în magistratură ori în alte funcţii juridice, considerate ca vechime în magistratură şi pentru care se acordă sporul de vechime în muncă, ci exclusiv pentru vechimea efectivă numai în funcţiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.
În concluzie, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt nefondate, iar instanţa de fond în mod temeinic a respins acţiunea.
În consecinţă, pe considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.A.D. împotriva Sentinţei nr. 1813 din 13 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2272/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1961/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
