ICCJ. Decizia nr. 2443/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2443/2014
Dosar nr. 2051/2/2012
Şedinţa publică de la 27 mai 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 4371 din 27 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, A.P.D.R.P., C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia, prin care solicita anularea deciziei din 6 februarie 2012 de soluţionare a contestaţiei formulate de reclamantă, precum şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, încheiat la data de 7 decembrie 2011, privind proiectul „Înfiinţare fermă vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu, denumire SC D.C. SRL Bucureşti, contract din 22 mai 2006”, şi înlăturarea măsurilor luate prin acest proces-verbal, inclusiv exonerarea de plata sumelor menţionate în cuprinsul acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 22 mai 2006 s-a încheiat între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă, şi SC D.C. SRL, în calitate de beneficiar, contractul cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală SAPARD România, cu scopul punerii în aplicare a proiectului intitulat „Înfiinţare fermă vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu”.
Potrivit art. 2 alin. final din contract, durata de valabilitate a sa cuprinde perioada de execuţie a investiţiei, la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi efectuate de autoritatea contractantă, acordându-se o finanţare nerambursabilă în cuantum de 3.564.498 RON, adică maximum 50% din valoarea totală eligibilă a proiectului, după cum rezultă din art. 3 alin. (2) din contract. Din înscrisurile ataşate la dosar rezultă că ultima plată a fost efectuată de A.P.D.R.P. la data de 27 iunie 2007.
La data de 9 martie 2011, Tribunalul Bucureşti a pronunţat în Dosarul nr. 51966/3/2010 o hotărâre prin care a admis cererea creditorului Banca R.D., iar, în temeiul art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a deschis procedura generală împotriva debitorului SC D.C. SRL, cu menţinerea dreptului de administrare al debitorului, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, dar sub supravegherea administratorului judiciar.
Printr-un proces-verbal încheiat la 27 septembrie 2011 de C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia, ca urmare a procedurii de verificare a menţinerii eligibilităţii proiectului „Înfiinţare ferma vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu”, s-a solicitat SC D.C. SRL transmiterea în termen de 15 zile calendaristice, alături de alte documente, a sentinţei civile privind stadiul procedurii de insolvenţă.
Printr-un proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare încheiat la data de 7 decembrie 2011, reprezentanţii C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia au concluzionat că „beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanţare din 22 mai 2006 pentru investiţia Înfiinţare ferma vaci, loc. C.M., jud. Giurgiu, prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate înscrise în cererea de finanţare (EG2), precum şi a prevederilor contractuale, respectiv art. 3 alin. (1) şi art. 14 alin. (2) din Anexa I; această investiţie nu îşi demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin Program SAPARD, beneficiarul fiind în stare de insolvenţă”; s-a mai menţionat că „în baza notei de descoperire a unei neregularităţi din 6 februarie 2008 întocmit de A.P.D.R.P., beneficiarului SC D.C. SRL Bucureşti i-a fost stabilit un debit în cuantum de 14.151,05 RON (…) debit ce a fost recuperat în totalitate, astfel că suma totală neeligibilă datorată de către acesta este de 3.408.661,38 RON, la care se adaugă majorări de întârziere potrivit legislaţiei aplicate în domeniu”. S-a stabilit astfel un cuantum al creanţei bugetare de 3.408.661,38 RON în sarcina părţii reclamante. Echipa de control a indicat drept bază legală a verificării O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011, O.G. nr. 92/ 2003.
Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta SC D.C. SRL a formulat contestaţie, înregistrată la A.P.D.R.P. în data de 10 ianuarie 2012, care a fost însă respinsă prin decizia din 6 februariie 2012.
S-a apreciat că nu se poate considera că O.U.G. nr. 66/2011 ar fi fost aplicată retroactiv şi că în mod eronat a raportat partea reclamantă prevederile O.U.G. nr. 66/2011 la data deschiderii procedurii insolvenţei. Astfel, raportarea trebuie făcută la contractul-cadru, cel care constituie izvorul raportului juridic litigios, iar nu la data deschiderii procedurii generale care constituie doar un incident apărut în cursul acestuia. Or, contractul în discuţie este în curs, nefiind finalizat, căci termenul prevăzut la art. 2 alin. final se împlineşte la 27 iunie 2012.
Totodată, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, aceasta „reglementează activităţile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire şi de recuperare a creanţelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alţi donatori internaţionali”.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat de către instanţa de fond că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt unele de procedură, câtă vreme se referă la activităţi de prevenire, constatare a neregulilor, stabilire şi recuperare a creanţelor bugetare. Or, este unanim admis că norma de procedură este de imediată aplicare, aceasta devenind incidentă odată cu intrarea în vigoare a legii noi. Un argument în acest sens rezultă şi din interpretarea per a contrario a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011; dacă activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003 şi astfel rezultă că toate celelalte activităţi de constatare, declanşate odată sau după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, intră sub imperiul acesteia.
În plus, noţiunea de „neregularitate” era definită chiar prin art. 17 alin. (1) din Anexa I - Prevederile Generale, parte integrată a contractului cadru din 22 mai 2006 potrivit art. 6 al acestuia.
Nu a fost primită nici apărarea reclamantei cum că pârâta ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice control, faţă de termenul de 15 zile prevăzut de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.
Art. 36 menţionat prevede că „Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora”.
Cu toate acestea, s-a apreciat că termenul de 15 zile menţionat este unul stabilit în favoarea debitorului, pentru ca nerespectarea lui de autoritatea publică nu poate să conducă la sancţiunea decăderii din dreptul de a efectua controlul.
Pentru a concluziona în acest din urmă sens, prima instanţă a pornit de la ratio legis şi a constat că din analiza expunerii de motive a actului normativ în discuţie, rezultă că raţiunea legiuitorului în reglementare s-a fundamentat, între altele, pe necesitatea finalizării cât mai urgente a procedurilor de constatare şi recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecţii financiare stabilite, în conformitate cu prevederile reglementărilor comunitare, ca urmare a constatării unor nereguli de sistem sau ca urmare a identificării unor nereguli în aplicarea de către beneficiarii publici a prevederilor legale privind achiziţiile publice, în scopul evitării blocajului implementării proiectelor de investiţii, inclusiv a celor majore, finanţate prin instrumente structurale.
Pe cale de consecinţă, termenul de 15 zile menţionat este menit a impune autorităţii obligaţia de a acţiona cu celeritate pentru a se evita blocajul implementării proiectelor de investiţii, iar nu de a-l apăra pe debitor de orice control ulterior. Dacă prin reducere la absurd s-ar accepta teza din urmă, atunci o astfel de interpretare ar intra în conflict cu ratio legis prezentată în sinteză în expunerea de motive a O.U.G. nr. 66/2011.
Instanţa de fond a apreciat că este neîntemeiat şi cel de-al treilea motiv expus de partea reclamantă prin cererea formulată.
Art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede în mod expres că, „prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora”.
Astfel, deşi art. 36 din Legea nr. 85/2006 prevede că „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, instituindu-se astfel un caz de suspendare legală de drept, totuşi art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 derogă în mod expres de la art. 36 din Legea nr. 85/2006, ceea ce implică înlăturarea oricărui efect suspensiv incident în temeiul Legii nr. 85/2006 asupra activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare în condiţiile O.U.G. nr. 66/2011. Cum textul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 are caracter de normă juridică specială, derogatorie, este prevalent faţă de art. 36 din Legea nr. 85/2006, dat fiind şi că actul juridic, contractul-cadru, era în curs, nefiind finalizat, astfel încât nu se poate vorbi despre vreo situaţie juridică încheiată căreia să i se fi aplicat retroactiv o normă juridică nouă.
În plus, O.U.G. nr. 66/2011, conţinând norme de procedură, este de imediată aplicare, cu excepţia acţiunilor de constatare deja declanşate la data intrării sale în vigoare, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
În cadrul aceluiaşi motiv, a expus partea reclamantă şi alte considerente fără legătură cu art. 36 din Legea nr. 85/2006, care au fost analizate la punctul următor prin prisma chestiunii respectării obligaţiilor ce îi incumbau SC D.C. SRL în virtutea contractului de finanţare.
Printr-un ultim motiv expus în cererea formulată, în esenţă, partea reclamantă a contestat că ar fi avut loc în cauză încălcări ale contractului-cadru.
Sub acest aspect, s-a reţinut că în Anexa I - Prevederi Generale, parte integrată a contractului-cadru din 22 mai 2006 potrivit art. 6 al acestuia, se prevede la art. 3 alin. (1) că beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie, iar la art. 14 alin. (2) că proiectul rămâne eligibil pentru cofinanţarea Uniunii Europene numai dacă nu suferă o modificare substanţială, pe perioada de valabilitate a contractului, modificările substanţiale la un proiect fiind şi acelea care afectează natura şi condiţiile de implementare.
Totodată, în Anexa IV referitoare la instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiari, de asemenea parte integrantă a contractului-cadru potrivit art. 6 al acestuia, se prevede la capitolul V - Eligibilitatea contractorilor şi contractelor, pct. 16, că nu sunt îndreptăţite să participe la competiţia de ofertare sau să nu li se acorde contracte, acele persoane fizice şi juridice insolvabile sau în stare de faliment sau lichidare, care au afacerile administrate de un judecător sindic, sunt în încetare de plăţi, au suspendate activităţile de afaceri sau sunt în situaţii similare prevăzute în legislaţia naţională.
În aceste condiţii nu a fost primită apărarea părţii reclamante, căci, deşi la data încheierii contractului aceasta nu se afla în insolvenţă, totuşi ulterior, pe parcursul derulării contractului şi anterior împlinirii termenului convenit, împotriva SC D.C. SRL a fost deschis procedura generală; or, potrivit art. 3 alin. (1) din Prevederile generale incumba beneficiarului obligaţia de a respecta criteriile de eligibilitate şi selecţie, printre care se menţiona excluderea stării de insolvenţă.
Art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 defineşte insolvenţa ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Pe cale de consecinţă, se confirmă constatarea C.R.P.D.R.P. 3 Sud Muntenia în sensul că investiţia nu şi-a demonstrat viabilitatea economico-financiară, astfel încât starea debitoarei afectează natura şi condiţiile de implementare în sensul art. 14 alin. (2) din contract. Totodată, în acelaşi sens pot fi reţinute şi disp. art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011, prin care se prevede că „În cazul în care, pe parcursul perioadei de monitorizare, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sesizează că proiectul nu respectă cerinţele de durabilitate/sustenabilitate prevăzute de reglementările aplicabile se va proceda la întocmirea de procese-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prin aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 20 şi art. 21, în scopul recuperării creanţei bugetare rezultate din nereguli, cu excepţia cazurilor în care regulile stabilite de donatorul public internaţional prevăd altfel”.
S-a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Anexa I - Prevederile Generale stabilesc că „în cazul încălcării de către beneficiar a prezentului contract autoritatea contractantă va înceta executarea contractului”, iar în acest caz „autoritatea contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului şi va aplica beneficiarului dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare”.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., reclamanta arată, în esenţă, că în mod nelegal a reţinut prima instanţă că O.U.G. nr. 66/2011 ar fi aplicabilă reclamantei în ce priveşte contractul în litigiu, deoarece acesta a intrat în vigoare la 30 iunie 2011, ulterior publicării sentinţei de deschidere faţă de aceasta a procedurii insolvenţei, la data de 5 aprilie 2011.
Recurenta consideră că acesteia nu i se poate imputa ca neregulă o situaţie de fapt preexistentă intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, iar în caz contrar ar rezulta că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/ 2011 s-ar aplica retroactiv, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, fiind încălcat principiul neretroactivităţii legii.
În mod greşit a reţinut prima instanţă faptul că pârâta nu ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice control faţă de termenul de 15 zile prevăzut imperativ de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.
S-a apreciat că în cazul în care s-ar considera că în cauza de faţă ar fi aplicabilă O.U.G. nr. 66/2011, pârâta ar fi decăzută din dreptul de a mai efectua orice control faţă de termenul de decădere de 15 zile prevăzut imperativ de art. 36 din această ordonanţă.
Acest termen nu poate fi apreciat ca un termen care să curgă exclusiv în favoarea autorităţii, aşa cum a reţinut prima instanţă. Legiuitorul a dorit prin instituirea unui termen ca autoritatea să declanşeze un control rapid, în vederea depistării unor eventuale nereguli.
După momentul pronunţării sentinţei de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de recurentă, s-a apreciat că, potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, era suspendat de drept orice demers al pârâtei faţă de aceasta, iar măsurile dispuse constituie o încălcare a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006.
Recurenta a considerat că excepţia prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la aplicabilitatea art. 36 din Legea nr. 85/2006 trebuie raportată la sentinţa de deschidere a procedurilor de insolvenţă pronunţate după intrarea în vigoare a acestei ordonanţe, pentru cele pronunţate înainte de acest moment fiind aplicabile pe deplin dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
S-a apreciat de către recurentă că sunt lipsite de relevanţă susţinerile pârâtei în conformitate cu care ar fi avut loc încălcări ale contractului-cadru.
Potrivit art. 14 din Anexa I la contractul-cadru, proiectul rămâne eligibil pentru cofinanţarea Uniunii Europene numai dacă nu conferă o modificare substanţială pe durata de valabilitate a contractului, iar acestea pot fi cele care afectează natura şi condiţiile de implementare sau oferă unei firme sau organism public un avantaj necuvenit şi rezultă dintr-o schimbare a naturii proprietăţii, or, niciuna din situaţiile menţionate expres în contractul-cadru nu s-au întâmplat în fapt, obiectivul fiind realizat în întregime, firma desfăşurându-şi activitatea normal.
Faptul că recurenta este supusă procedurii insolvenţei, mai exact există o procedură de reorganizare în curs, se apreciază că acest lucru nu poate reprezenta o neregulă în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 şi de aceea, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimata A.P.D.R.P. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a fost investită cu soluţionarea cererii de anulare a deciziei nr. 2807 din 6 februarie 2012 de soluţionare a contestaţiei reclamantei împotriva procesului-verbal din 7 decembrie 2011 prin care s-a stabilit ca fiind neeligibilă suma de 3.408.661 RON la care se adaugă majorări de întârziere, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată.
Criticile din recurs sunt neîntemeiate, iar soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
Primul motiv de recurs ce vizează aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 nu este fondat.
Recurenta susţine că O.U.G. nr. 66/2011 nu este aplicabil pentru că situaţiile de fapt sunt preexistente intrării în vigoare a acestui act normativ şi că principiul neretroactivităţii legii este aplicabil inclusiv normele de procedură.
Într-adevăr, contractul de finanţare şi deschiderea procedurii insolvenţei faţă de recurentă s-au făcut anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă în acest act normativ, în art. 66, s-au stabilit condiţiile în care se vor desfăşura activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare în contractele de finanţare.
Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011: „Activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare”.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă faptul că O.U.G. nr. 79/2003 continuă să fie aplicată numai pentru activităţile de constatare a neregulilor care erau în desfăşurare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, fiind instituit astfel un caz de ultraactivitate a legii pentru că O.U.G. nr. 79/2003 a fost abrogată prin O.U.G. nr. 66/2011, dar că activităţile de constatare a neregulilor ce vor fi declanşate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se vor putea desfăşura numai în baza noii reglementări.
Deşi recurenta susţine că acţiunea de constatare a neregulii s-a declanşat după implementarea proiectului, totuşi aceasta nu ţine seama de prevederile art. 2 alin. (2) din contractul-cadru potrivit cărora „Durata de valabilitate a contractului cuprinde perioada de execuţie a investiţiei la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăţi făcută de autoritatea contractantă”.
Prin urmare, pentru orice neregulă apărută în perioada de 5 ani de la data ultimei plăţi efectuate de autoritatea contractantă, activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, dacă se declanşează ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, este guvernată de dispoziţiile acestui act normativ şi nu se poate considera o aplicare retroactivă a legii.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs ce se referă la decăderea pârâtei de a mai efectua controlul nu poate fi reţinut.
Într-adevăr, potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 „Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora”.
În raport cu aceste prevederi şi ţinând seama de faptul că beneficiarul nu a respectat prevederile art. 14 din Anexa I la contractul-cadru potrivit cărora avea obligaţia de a aduce la cunoştinţă A.P.D.R.P. starea de insolvenţă în care se afla, intimata-pârâtă a respectat termenul de 15 zile pentru întocmirea notei de constatare a neregulii.
Mai mult, în procesul-verbal nu s-a considerat că „neregula” ar fi neanunţarea intrării societăţii în insolvenţă şi instituirea unui administrator judiciar, iar acestea constituiau încălcări ale contractului-cadru, neregula fiind tocmai intrarea în insolvenţă.
Nu pot fi invocate nici dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 deoarece chiar acest text prevede expres că normele din O.U.G. nr. 66/2011 sunt derogatorii de la cele cuprinse în art. 36 din Legea nr. 85/2006, iar O.U.G. nr. 66/2011 este aplicabilă societăţii recurente.
Nu vor fi reţinute ca fondate nici criticile referitoare la greşita reţinere a încălcărilor din contractul-cadru.
Potrivit prevederilor din contractul-cadru, nerespectarea acestuia constituie neregulă la contractul de finanţare, beneficiarul este obligat să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare, iar proiectul să nu fie modificat substanţial, pentru că altfel proiectul devine neeligibil.
Nu se poate susţine că deschiderea procedurii insolvenţei nu ar constitui o încălcare a dispoziţiilor din contractul de finanţare în condiţiile în care prin aceasta sunt afectate natura şi condiţiile de implementare a proiectului, respectiv a avut loc o schimbare a situaţiei financiare a beneficiarului finanţării.
Tot din contractul-cadru a rezultat că finanţarea nu se asigură doar pentru realizarea proiectului ci şi pentru obţinerea de performanţe financiare pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare ce se întinde pe 5 ani de la data ultimei plăţi efectuate de către autoritatea contractantă.
În consecinţă, în raport de cele mai sus menţionate şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL, prin administrator judiciar R.C.G. IPURL împotriva sentinţei nr. 4371 din 27 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2433/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2447/2014. Contencios. Anulare hotarare emisa... → |
|---|
