ICCJ. Decizia nr. 2465/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2465 /2014
Dosar nr. 2726/2/2013
Şedinţa de la 27 mai 2014
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2013, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală din 22 martie 2013, a dispoziţiei privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală din 22 martie 2013 şi a raportului de inspecţie fiscală din 21 martie 2013, emise de autoritatea pârâtă.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 1874 din 7 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta SC S. SRL, suspendând executarea deciziei de impunere privind obligaţiile suplimentare de plată din 22 martie 2013, în parte, numai în ce priveşte sumele de 22.881 RON, reprezentând contribuţie clawback suplimentară, şi 32.607.648 RON, reprezentând majorări, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente.
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs autoritatea pârâtă, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale contestate.
3. Dispoziţii legale aplicabile
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
„Art. 14 - (4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare” .
C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată:
„Art. 185 - (1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
„Art. 485 - (1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. (...)”
„Art. 487 - (1) Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs”.
„Art. 489 - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)” [alin. (3) se referă la motivele de casare care sunt de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă - n.r.].
4. Hotărârea instanţei de recurs
4.1. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă
În raport cu dispoziţiile art. 485 alin. (1) şi art. 487 alin. (1) C. proc. civ., se constată că recursul a fost formulat şi motivat la data de 19 august 2013, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, de 5 zile de la comunicarea hotărârii, care a avut loc la data de 30 iulie 2013.
Recurenta invocă, drept motiv pentru depăşirea termenului, împrejurarea că sentinţa a fost comunicată la adresa sediului Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, iar nu la adresa sediului central al A.N.A.F.
Această apărare este, însă, contrazisă de actele din dosarul de fond, inclusiv cele emanând de la autoritatea pârâtă, în care este menţionată ca adresă a sediului acesteia „Str. M.S., sector 5, Bucureşti”, însăşi adresa de comunicare către reclamantă a actelor contestate în cauză având menţionată în antet această adresă, la care a fost comunicată şi sentinţa recurată.
4.2. Concluzii
Având în vedere aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, se constată că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, în cauză lipsa cerinţelor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 485 alin. (1) şi art. 487 alin. (1) C. proc. civ., atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, în temeiul cărora recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei nr. 1874 din 7 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
Decizia se comunică părţilor.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2447/2014. Contencios. Anulare hotarare emisa... | ICCJ. Decizia nr. 25/2014. Contencios. Conflict de competenţă.... → |
|---|
