ICCJ. Decizia nr. 25/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 25/2014
Dosar nr. 5351/4/2013
Şedinţa de la 9 ianuarie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 13 iunie 2012, petenta A.M. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N.R. SA – C., solicitând instanţei anularea procesului verbal de contravenţie seria R12 nr. 0331694 din 15 mai 2012
2. Hotărârea primei instanţe aflate în conflict
Prin încheierea de şedinţă din data de 18 februarie 2013, Judecătoria Găeşti a dispus scoaterea de pe rol a plângerii formulate şi înaintarea dosarului Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, instanţa competentă de la domiciliul petentei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Găeşti, în temeiul dispoziţiilor art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă raportat la art. 101 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, a înaintat, pe cale administrativă, cauza de faţă spre competentă soluţionare judecătoriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul petentei, respectiv Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
3. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
Prin sentinţa civilă nr. 10732 din 22 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de instanţă şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Judecătoriei Găeşti competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulată de petenta A.M., în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R. – C., a constatat apărut conflictul negativ de competenţa intre Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti si Judecătoria Găeşti si a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că, din procesul verbal de contravenţie contestat în cauză, se constată că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentului a fost localitatea Petreşti, din judeţul Dâmboviţa, care, în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993, cu modificările şi completările ulterioare, se afla în circumscripţia Judecătoriei Găeşti .
Prin urmare, având în vedere caracterul absolut, de ordine publică, al competenţei teritoriale exclusive reglementată în materie contravenţională, faţă de dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanţa a admis excepţia de necompetentă teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
Referitor la incidenţa art. 101 din O.G. nr. 15/2002 introdus prin Legea nr. 2/2013 si înaintarea in baza art. XXIII alin. (1) şi (4) din aceeaşi lege, pe cale administrativa a dosarului cauzei, instanţa a reţinut ca temeiurile invocate în această privinţă sunt aplicabile numai în materie de contencios administrativ şi fiscal după cum prevede expres textul articolului XXIII din Legea nr. 2/2013, nu şi în materie contravenţionala.
Referitor la incidenţa prevederilor art. 101 din O.G. nr. 15/2002 prin care se stabileşte competenţa in favoarea instanţei de la domiciliul contravenientului, instanţa a reţinut ca acest articol se va aplica numai in raport cu faptele săvârşite după intrarea sa in vigoare nu si pentru cele anterioare, neexistând o prevedere legală in aceasta privinţă.
4. Regulatorul de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa, în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găeşti pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin procesul-verbal de contravenţie seria R12 nr. 0331694 din 15 mai 2012, întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA – C., petenta A.M. a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravenţională în cuantum de 250 lei.
S-a constatat că vehiculul cu număr de înmatriculare aparţinând petentei a circulat pe Autostrada A1 Km 70 + 460 m pe raza localităţii Petreşti, judeţul Dâmboviţa, fără a deţine rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal rezultă că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei a fost în localitatea Petreşti, judeţul Dâmboviţa, situată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti.
Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenţionale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicare a sancţiunii era judecătoria în circumscripţia căreia s-a săvârşit fapta contravenţională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Astfel, în mod corect a reţinut Judecătoria Sector 4 Bucureşti că plângerea contravenţională a fost înregistrată la data de 13 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare şi că, prin urmare, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.
Înalta Curte apreciază că, în situaţia specială a stabilirii competenţei, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privinţa plângerilor contravenţionale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanţelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenţei teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţelor instanţei legal investite, se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil şi plângerilor contravenţionale întemeiate pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ şi fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincţie între cele două materii în secţiunea a II-a din acelaşi act normativ, secţiune intitulată „modificarea şi completarea unor acte normative în materia contravenţională şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal”.
Pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 îşi păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravenţională întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 introduse la instanţă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la circumstanţele cauzei, faţă de prevederile legale susmenţionate, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentului este localitatea Petreşti, judeţul Dâmboviţa, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Găeşti şi, prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze pricina este această judecătorie.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Găeşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta A.M. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N. – C. în favoarea Judecătoriei Găești.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 2465/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2523/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
