ICCJ. Decizia nr. 2581/2014. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2581/2014
Dosar nr. 1506/44/2011
Şedinţa publică de la 3 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 1506 din 9 decembrie 2011, reclamanta SC P. SA Galaţi, a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Finanţelor Publice Galaţi să oblige Administraţia Finanţelor Publice Galaţi să exonereze de la plată pe SC P. SA Galaţi cu suma de 253.680 RON ce reprezintă accesorii calculate de către această instituţie în perioada 22 februarie 1999-30 martie 2011 pentru suma de 162.540 RON ce reprezintă obligaţii fiscale, sumă cu care a fost exonerată de la plata obligaţiilor fiscale conform deciziei civile nr. 4276 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi.
Să oblige Administraţia Finanţelor Publice Galaţi, să exonereze de la plata obligaţiilor fiscale pe SC P. SA Galaţi cu suma de 378.299 RON ce reprezintă obligaţii fiscale prescrise conform art. 131 şi art. 134 C. proc. fisc.
Să oblige pârâta să exonereze de la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe reclamantă cu suma de 870.291 RON reprezentând accesorii calculate la suma debit obligaţii fiscale prescrise în sumă de 378.299 RON.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 458 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA Galaţi, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Finanşelor Publice Galaţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, înainte de a se adresa instanţei de judecată, societatea reclamantă trebuia să solicite anularea titlurilor emise de către autoritatea pârâtă pentru sumele ce fac obiectul cererii de exonerare de plată.
De asemenea, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 205-214 C. proc. fisc., împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative, se poate formula contestaţie, această cale administrativă fiind de competenţa organelor fiscale competente potrivit disp. art. 209 din acelaşi act normativ, şi care se pronunţă prin decizie.
Faţă de aceste considerente, Curtea de apel a constatat că în speţa de faţă există un „fine de neprimire” ce se circumscrie excepţiei de inadmisibilitate, raportat la disp. art. 109 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În contextul unei prezentări a situaţiei de fapt, recurenta, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi desfiinţarea in totalitate a sentinţei atacate.
În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, că in mod nelegal judecătorul fondului a respins acţiunea ca inadmisibilă pentru faptul că înainte de a se adresa instanţei de judecată reclamanta nu a solicitat Administraţiei Finanţelor Publice Galaţi anularea titlurilor emise de către aceasta.
A arătat recurenta – reclamantă că a adresat in acest sens mai multe solicitări pentru a fi exonerată de la plata obligaţiilor fiscale a cărori dovezi au fot depuse la dosar.
Au fost invocat in acest sens o serie de hotărâri judecătoreşti care constituie izvor de drept, care se consemnează reaua credinţă a autorităţilor fiscale, respectiv sentinţa civilă nr. 19/2004 a Curţii de Apel Galaţi, decizia nr. 761/2010 a Curţii de Apel Galaţi, sentinţa civilă nr. 1643/2011 a Tribunalului Galaţi, sentinţa civilă nr. 1685/2011 a Tribunalului Galaţi, decizia civilă nr. 4276/2011 a Curţii de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 3155/2011 a Curţii de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 6007/2011 a Curţii de Apel Galaţi şi sentinţa civilă nr. 477/2012 a Curţii de Apel Galaţi.
Procedura în fața instanței de recurs
Recurenta a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. practică judiciară în susținerea cererii de recurs.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, societatea reclamantă a investit instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 cu o cerere privind obligarea pârâtei Administraţia Finanţelor Publice Galaţi de a o exonera de la plata obligaţiilor fiscale reprezentând 253.680 RON - accesorii calculate în perioada 22 februarie 1999-30 martie 2011 pentru suma de 162.540 RON ce reprezintă obligaţii fiscale, conform deciziei civile nr. 4276 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi.
De asemenea, s-a solicitat obligarea aceleiaşi pârâte de a o exonera de la plata sumei de 378.299 RON ce reprezintă obligaţii fiscale prescrise conform art. 131 şi 134 C. proc. fisc. şi de la plata accesoriilor calculate la această sumă în cuantum de 870.291 RON.
Instanţa de control judiciar constată că dezlegarea dată de prima instanţă excepţiei inadmisibilităţii este corectă şi legală, criticile recurentei - reclamante nefiind întemeiate.
Astfel, titlul IX (art. 205-218) C. proc. fisc. reglementează o procedură administrativă obligatorie de contestare a actelor administrativ fiscale tipice sau asimilate, inclusiv nesoluţionarea unei cereri sau refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ – fiscal, procedură care se finalizează prin decizia emisă în temeiul art. 216-217, ce poate fi atacată în contencios administrativ potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.
În interpretarea normelor care reglementează procedura de soluţionare a contestaţiilor împotriva actelor administrativ-fiscale, reglementată de art. 205-218 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în mod constant că procedura contestaţiei prevăzută de C. proc. fisc. are caracterul unei proceduri administrative obligatorii, cu caracteristica sui generis a atacării în faţa instanţei de contencios fiscal a deciziilor emise de organele fiscale în soluţionarea contestaţiilor cu privire la actele administrative fiscale, instanţa neputând fi investită cu o acţiune vizând fondul raportului de drept fiscal dacă procedura de contestare nu a fost îndeplinită sau nu a fost finalizată printr-o decizie emisă conform art. 216 din O.G. nr. 92/2003.
Observă instanţa de control judiciar că prin motivele de recurs nu s-a probat de către reclamantă faptul că a fost urmată procedura administrativă menţionată anterior ci au fost invocate o serie de sentinţe şi decizii civile prin care au fost soluţionate litigii intre acelaşi părţi, ceea ce nu satisface cerinţa textului de lege.
De asemenea, nici invitaţia la conciliere în temeiul art. 7201 C. proc. civ., invocată de către reclamantă în faţa instanţei de fond nu suplineşte cerinţa obligaţiei de a urma procedura prealabilă fiscală, dispoziţiile menţionate nefiind aplicabile în speţă ci litigiilor comerciale şi litigiilor care privesc contracte administrative.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC P. SA Galaţi împotriva sentinţei nr. 458 din 11 octombrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2542/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2679/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
